Este cunoscuta influenta mediului asupra individului. Parintii sunt ingrijorati de "anturajul" copiilor lor, psihologii vorbesc de cei 7 ani de acasa si impactul lor in definirea individului, etc.
Perceptia comuna este ca mediul "face' individul. Circumstantele existentiale determina comportamentul individual. Educatia in acesta situatie nu este apanajul scolilor, nici al profesorilor ci al circumstantelor relationale extinse ale mediului social, ale unei intregimi sociale care exclude partea.. Educatia scolara, formarea profesionala, etc, sunt doar programari ale comportamentului, ale gandirii, in diferite directii dorite si considerate 'bune". Insa copii invata jucandu-se si "recreatia scolara si pauza ' in orice proces formativ, temporal este "mai mare" si cu impact proportional mai mare asupra copilului sau individului. Practic timpul alocat "pausei" in orice proces formativ este preponderent, iar specificitatea comportamnetului in acest "timp" este "neconstrangerea" in care influenta mediului circumstantial complet se manifesta. Concentrarea atentiei pe " ce trebuie" este in evident dezavantaj in raport temporal cu concentrarea atentiei pe "ce nu trebuie". Sa exploram acest 'ce nu trebuie". Aparent este exprimarea libertatii neconstrangatoare, "a usorului si fara efort", a ceea ce a acaparat atentia inaitea oricarui efort educational sau formativ, a ceea ce este perceput direct. Dar ce percepem direct? Ceea ce senzorii vizuali si auditivi in principal ne transmit despre lume si mediul particular. Acest mediu particular si lumea sunt circumstante create de ceilalti in totalitatea lor, iar comportamentul senzorial (condus de senzori) este reactiv la circumstante selectand din mediu dupa un criteriu personal, criteriul placerii si neplacerii. Placerea este 'binele", este "libertatea", este "usorul", feed-back senzorial al relatiilor din mediu."Neplacutul" este constrangerea, raul, greul si inchisoarea libertatii esentiale individuale. Cum s-a implementat acest criteriu? Practic nu se stie, radacinile sunt adanci. Aici nu analizez daca placutul este bun si neplacutul rau, nu este o judecata de bine si rau, gresit si corect. Caut radacinile acestei manifestari. Ceea ce este evident, este ca in intregime placutul nu exista fara reperul neplacutului, ca si bogatia fara reperul saraciei. Firesc este ca atunci cand dorim placutul sau bogatia sa fim constienti ca nu se poate fara neplacut si saracie. Ca mie sa imi placa ceva conduce obligatoriu la "cuiva sa nu-i placa acel ceva"; paradoxul intregimii face ca acel cineva caruia nu-i place si cel caruia ii place sa fie in aceeasi circunstanta perceptiva. Conflictul dintre cei doi se naste usor cand vor sa se domine reciproc doctrinar. Cautarea placerii ne conduce obligatoriu la trairea neplacerii fara reperul careia placerea noastra nu ar fi complet si clar definita senzorial si intelectual, doctrinar. Exista un centru in care neplacerea se transforma in placere si viceversa si miscarea noastra senzoriala este oscilatia intre cele doua forme senzoriale. Un exemplu imi vine in minte, o amintire a unei situatii in care detestam o melodie care era frecvent promvata de massmedia si la un moment dat m-am trezit ca-mi place si o fredonam. De aici putem realiza repetitia a ceea ce percepem ce impact are. Repetitia perceptiei este anturajul sau mediul educational real. La un moment dat suntem observatori si brusc ne trezim in circumstanta observata cat se poate de personal si direct. Este ca si cum ne-am mutat in constiinta de la cel caruia nu-i place la eu sunt cel caruia ii place si fredoneaza melodia sau manipuleaza cunoasterea. Ceea ce este de reelevat este miscarea constiintei care patrunde orice, iar ce patrunde devine forma de expresie si expresiva. Aceasta deplasare fara timp greu de constientizat este ceea ce denumim copiere a circumstantelor la moda, a modelelor de a fi aflate in perceptia repetitiva.Ce percepem repetitiv? Modelele educationale sau formative pe care educatorii si intreprinzatorii fac eforturi sa le sustina si implementeze? Insasi efortul lor este perceput de cei educati sau reformati si efortul nu le place; de aceea sunt atat de greu educabili. Mediul neducational sau reformator este cel care formeaza la propriu. Ce percepe un copil sau individ ca placere si placut? Consumul, sexul, hainele, mancarea, proprietatea de jucarii cat mai sofisticate si automate (intre care cea "mai' automata este 'colegul"), modelarea corporala prin surogate scumpe, fatada de invingator violent, superior si infailibil, etc, iar unicul mijloc al acestor placeri este banul nu ei insisi. Poate daca educatia si reformarea profesionala ar fi platita bine si prin care sa se obtina mijlocul necesar placerilor induse comercial in interesul producatorilor si vanzatorilor, lumea ar fi plina de educati si formati profesional impecabili. (la scolile pentru "stapani" se educa dominatia celuilalt nu meseriile lucrative). Dar educatia este cel mai prost platita si cei educati sunt cei mai saraci cetateni.Chiar si vip-rile educatiei sunt saraci, meschinaria mijloacelor bogatiei le repugna si le refuza lamentandu-se la nesfarsit cu lipsa de recunastere si recunostinta din partea societatii, pana ajung sa faca din saracie un merit si premiu al integritatii lor educate; boemia nu tine de foamea recunoasterii meritului educat. Am cunoscut si cunosc oameni impecabili educati in educatia lor si de fiecare data am fost consternat de modestia sufleteasca si saracia sociala in care se resemnau. Visul este cheia intelegerii procesului. In vis daca o minima constienta este, la un moment dat vedem o imagine la inceput "fixa", nemiscatoare, apoi proportional cu atentia acordata incepe sa miste, (cu cat este mai neplacuta cu atat mai multa atentie acordam), devine imaginea unei situatii de viata (o inviem), atentia este si mai profund captata de imaginea in miscare , de povestea care se deruleaza in fata noastra. Observam personaje si actuini. Aproape insezizabil ne acapareaza atentia ceea ce nu este placut ca desfasurare si personaj in poveste. Nu intelegem de ce se intampla si nici ce; apoi incercam sa intelegem ferm convinsi ca noi in locul personajului respectiv am face lucrurile cum trebuie facute si nu asa cum se fac. Apoi brusc ne trezim chiar personajul flagelator, sau situatiei circumstantiale povestii, ca victima. Perceptia dinlauntru povestii se schimba, noi suntem personajul si facem ce face si traim consecintele placute sau neplacute. Atunci ne speriem si ne trezim cu gustul amar al victimii unui cosmar. Am desfasurat o succesiune subiectiva de evenimente neexhaustiva din moment ce cuvintele doar nu o pot desfasura. Observatorul devine experienta observata. In obsesia societatii comerciale este imaginea cu orice pret pozitiva a produsului si mai putin calitatea lui. Ambalajul vinde marfa exploatand credulitatea si calitatea constiintei de a patrunde in povestea ei prin captarea atentiei si repetitiei..Cand ati patruns in povestea comerciala respectiva veti cumpara produsul fara macar sa stiti de ce, ceva va place fara sa aveti si necesitatea. Apoi repetitia gestului transforma produsul in necesitate.Necesitatea devine credinta si toata lumea este fericita, face ce trebuie si ce este placut sa faca. Shoping, bancking, etc, iata adevarata viata implinita pe care trebuie sa ti-o oferi. Dar unde este aici "working"(munca, nu stiu engleza decat de balta). Pai munca nu este placere, nu se promoveaza, este obligatia placerii. Cu sufletul greu in fiecare dimineata ne trezim cu obligatia asta care este fapta cea de toate zilele, nu placerea. Acesta este imaginea nepromovata din spatele promovarilor galagioase.IN tacere sta puterea si ceea ce urmaresti nu se spune, se tace. Munca se revendica nu se promoveaza. Apele adanci sunt linistite (tacute) dar ce se ascude acolo? De regula monstri astrali ai dorintelor conditionate, conditionarea insasi. Nu dorinta este rea ci conditionarea ei. Daca dorintele ar fi obtinute instantaneu asa cum sunt in constiinta dar nu si in credinta care ne modeleaza perceptia, am avea repede perceptia adevarului lor conceptual si faptic si le-am schimba sau transforma liberi de orice conditionare pana vom nimeri pe cele cu adevarat folositoare vietii si existentei., cele care releva frumusetea si exprimarea creativa a fiintei . Impactul inconjuratorului ne spune ca se poate orice dar ca nu tot ce se poate este si folositor in existenta. Avem mai mult decat necesarul si asta e povara. Asta nu este promovarea lipsei ci a armoniei bunului simt. Saracia nu este spirituala este conceptuala, doctrina sperietore a privilegiatilor ei.. Inversarea valorilor este "lumea pe dos". Nu pornim din saracie in existenta (sarac-bogat te-ai nascut sarac-bogat mori), pornim din bogatia nelimitata a spiritului uman al vietii. Conceptualizarea acestei bogatii intrinseci lui a fi si a exista este o ignorare a propriei fiinte (doza de stupiditate) sau manipulare gresita a fiintei care produce o stare hipnotica a mintii sau falsa credinta, necredinta, neincrederea sau tradarea de sine. Rezonantele credintelor sau starilor hipnotice ale trecutului prezentate si argumentate "filosofic si stiintific" formeaza mediul circumstantial educational , inconjuratorul nostru formal si de constienta, lumea. Exista un vers religios care spune "Eu sunt lutul tu esti olarul" , evident ca reflecta fidel conceptia si argumenteaza mistic ideea ca "mediul creeaza individul social". Daca nu ne place individul social, mediul lui este cel ce trebuie schimbat sau recreat. Alta lume de edificat este rational in situatie sa creem, pe alte atitudini si abordari iar asta releva ca numai impreuna este cheia, Constiinta te izoleaza social dar ceea ce putem este sa generam celule sociale ale constiintei. Chiar daca celula este o gradina si tu singurul gradinar, iubirea fata de semeni si adevarul paradoxului intregimii ne obliga la gradina gradinilor in care unicitatea constiintei comunica nu numai cu ea insasi ci si cu expresiile sale vii si asemenea in diferit, privindu-l mereu pe cel viu, comunicarea Mediul inconjurator repetitiv, educator, formator este atunci viu in toate expresiile sale complete, inclusiv sociale. Ce nevoie ar fi atunci de transmisiuni din stele cand stelele ar fi cele ce primesc deciziile noastre unice in unanimitatea universalitatii lor. Eu sunt olarul propriului lut, unul cu el. Lutul este energia vie si spiritul liber, intelepciunea, olarul sau. (Am specificat pentru a evita opusul reactiv al versului religios sub forma opusa 'eu sunt olarul si tu lutul" care este secretul tacut al ego-izm-ului urat mirositor, important si stupid). Parintii sunt ingroziti la un moment dat sa constate ca proprii lor copii nu reflecta educatia lor nici pe ei, ci anturajul lor; au senzatia ca nu mai sunt copii lor! Autoritatea lor nu face decat sa amplifice situatia, sa-i instraineze si mai mult de valorile lor. Dar un parinte iubitor nu dispera , experienta falsului va corecta abaterea de la viata. Un "Batran needucat" si izolat intr-un sat pierdut pe mai multe coline, afirma ficei sale revenite acasa dupa multa munca si divorturi, fara revendicari si pretentii copilaresti: "cea mai buna mama-i lumea".
Perceptia comuna este ca mediul "face' individul. Circumstantele existentiale determina comportamentul individual. Educatia in acesta situatie nu este apanajul scolilor, nici al profesorilor ci al circumstantelor relationale extinse ale mediului social, ale unei intregimi sociale care exclude partea.. Educatia scolara, formarea profesionala, etc, sunt doar programari ale comportamentului, ale gandirii, in diferite directii dorite si considerate 'bune". Insa copii invata jucandu-se si "recreatia scolara si pauza ' in orice proces formativ, temporal este "mai mare" si cu impact proportional mai mare asupra copilului sau individului. Practic timpul alocat "pausei" in orice proces formativ este preponderent, iar specificitatea comportamnetului in acest "timp" este "neconstrangerea" in care influenta mediului circumstantial complet se manifesta. Concentrarea atentiei pe " ce trebuie" este in evident dezavantaj in raport temporal cu concentrarea atentiei pe "ce nu trebuie". Sa exploram acest 'ce nu trebuie". Aparent este exprimarea libertatii neconstrangatoare, "a usorului si fara efort", a ceea ce a acaparat atentia inaitea oricarui efort educational sau formativ, a ceea ce este perceput direct. Dar ce percepem direct? Ceea ce senzorii vizuali si auditivi in principal ne transmit despre lume si mediul particular. Acest mediu particular si lumea sunt circumstante create de ceilalti in totalitatea lor, iar comportamentul senzorial (condus de senzori) este reactiv la circumstante selectand din mediu dupa un criteriu personal, criteriul placerii si neplacerii. Placerea este 'binele", este "libertatea", este "usorul", feed-back senzorial al relatiilor din mediu."Neplacutul" este constrangerea, raul, greul si inchisoarea libertatii esentiale individuale. Cum s-a implementat acest criteriu? Practic nu se stie, radacinile sunt adanci. Aici nu analizez daca placutul este bun si neplacutul rau, nu este o judecata de bine si rau, gresit si corect. Caut radacinile acestei manifestari. Ceea ce este evident, este ca in intregime placutul nu exista fara reperul neplacutului, ca si bogatia fara reperul saraciei. Firesc este ca atunci cand dorim placutul sau bogatia sa fim constienti ca nu se poate fara neplacut si saracie. Ca mie sa imi placa ceva conduce obligatoriu la "cuiva sa nu-i placa acel ceva"; paradoxul intregimii face ca acel cineva caruia nu-i place si cel caruia ii place sa fie in aceeasi circunstanta perceptiva. Conflictul dintre cei doi se naste usor cand vor sa se domine reciproc doctrinar. Cautarea placerii ne conduce obligatoriu la trairea neplacerii fara reperul careia placerea noastra nu ar fi complet si clar definita senzorial si intelectual, doctrinar. Exista un centru in care neplacerea se transforma in placere si viceversa si miscarea noastra senzoriala este oscilatia intre cele doua forme senzoriale. Un exemplu imi vine in minte, o amintire a unei situatii in care detestam o melodie care era frecvent promvata de massmedia si la un moment dat m-am trezit ca-mi place si o fredonam. De aici putem realiza repetitia a ceea ce percepem ce impact are. Repetitia perceptiei este anturajul sau mediul educational real. La un moment dat suntem observatori si brusc ne trezim in circumstanta observata cat se poate de personal si direct. Este ca si cum ne-am mutat in constiinta de la cel caruia nu-i place la eu sunt cel caruia ii place si fredoneaza melodia sau manipuleaza cunoasterea. Ceea ce este de reelevat este miscarea constiintei care patrunde orice, iar ce patrunde devine forma de expresie si expresiva. Aceasta deplasare fara timp greu de constientizat este ceea ce denumim copiere a circumstantelor la moda, a modelelor de a fi aflate in perceptia repetitiva.Ce percepem repetitiv? Modelele educationale sau formative pe care educatorii si intreprinzatorii fac eforturi sa le sustina si implementeze? Insasi efortul lor este perceput de cei educati sau reformati si efortul nu le place; de aceea sunt atat de greu educabili. Mediul neducational sau reformator este cel care formeaza la propriu. Ce percepe un copil sau individ ca placere si placut? Consumul, sexul, hainele, mancarea, proprietatea de jucarii cat mai sofisticate si automate (intre care cea "mai' automata este 'colegul"), modelarea corporala prin surogate scumpe, fatada de invingator violent, superior si infailibil, etc, iar unicul mijloc al acestor placeri este banul nu ei insisi. Poate daca educatia si reformarea profesionala ar fi platita bine si prin care sa se obtina mijlocul necesar placerilor induse comercial in interesul producatorilor si vanzatorilor, lumea ar fi plina de educati si formati profesional impecabili. (la scolile pentru "stapani" se educa dominatia celuilalt nu meseriile lucrative). Dar educatia este cel mai prost platita si cei educati sunt cei mai saraci cetateni.Chiar si vip-rile educatiei sunt saraci, meschinaria mijloacelor bogatiei le repugna si le refuza lamentandu-se la nesfarsit cu lipsa de recunastere si recunostinta din partea societatii, pana ajung sa faca din saracie un merit si premiu al integritatii lor educate; boemia nu tine de foamea recunoasterii meritului educat. Am cunoscut si cunosc oameni impecabili educati in educatia lor si de fiecare data am fost consternat de modestia sufleteasca si saracia sociala in care se resemnau. Visul este cheia intelegerii procesului. In vis daca o minima constienta este, la un moment dat vedem o imagine la inceput "fixa", nemiscatoare, apoi proportional cu atentia acordata incepe sa miste, (cu cat este mai neplacuta cu atat mai multa atentie acordam), devine imaginea unei situatii de viata (o inviem), atentia este si mai profund captata de imaginea in miscare , de povestea care se deruleaza in fata noastra. Observam personaje si actuini. Aproape insezizabil ne acapareaza atentia ceea ce nu este placut ca desfasurare si personaj in poveste. Nu intelegem de ce se intampla si nici ce; apoi incercam sa intelegem ferm convinsi ca noi in locul personajului respectiv am face lucrurile cum trebuie facute si nu asa cum se fac. Apoi brusc ne trezim chiar personajul flagelator, sau situatiei circumstantiale povestii, ca victima. Perceptia dinlauntru povestii se schimba, noi suntem personajul si facem ce face si traim consecintele placute sau neplacute. Atunci ne speriem si ne trezim cu gustul amar al victimii unui cosmar. Am desfasurat o succesiune subiectiva de evenimente neexhaustiva din moment ce cuvintele doar nu o pot desfasura. Observatorul devine experienta observata. In obsesia societatii comerciale este imaginea cu orice pret pozitiva a produsului si mai putin calitatea lui. Ambalajul vinde marfa exploatand credulitatea si calitatea constiintei de a patrunde in povestea ei prin captarea atentiei si repetitiei..Cand ati patruns in povestea comerciala respectiva veti cumpara produsul fara macar sa stiti de ce, ceva va place fara sa aveti si necesitatea. Apoi repetitia gestului transforma produsul in necesitate.Necesitatea devine credinta si toata lumea este fericita, face ce trebuie si ce este placut sa faca. Shoping, bancking, etc, iata adevarata viata implinita pe care trebuie sa ti-o oferi. Dar unde este aici "working"(munca, nu stiu engleza decat de balta). Pai munca nu este placere, nu se promoveaza, este obligatia placerii. Cu sufletul greu in fiecare dimineata ne trezim cu obligatia asta care este fapta cea de toate zilele, nu placerea. Acesta este imaginea nepromovata din spatele promovarilor galagioase.IN tacere sta puterea si ceea ce urmaresti nu se spune, se tace. Munca se revendica nu se promoveaza. Apele adanci sunt linistite (tacute) dar ce se ascude acolo? De regula monstri astrali ai dorintelor conditionate, conditionarea insasi. Nu dorinta este rea ci conditionarea ei. Daca dorintele ar fi obtinute instantaneu asa cum sunt in constiinta dar nu si in credinta care ne modeleaza perceptia, am avea repede perceptia adevarului lor conceptual si faptic si le-am schimba sau transforma liberi de orice conditionare pana vom nimeri pe cele cu adevarat folositoare vietii si existentei., cele care releva frumusetea si exprimarea creativa a fiintei . Impactul inconjuratorului ne spune ca se poate orice dar ca nu tot ce se poate este si folositor in existenta. Avem mai mult decat necesarul si asta e povara. Asta nu este promovarea lipsei ci a armoniei bunului simt. Saracia nu este spirituala este conceptuala, doctrina sperietore a privilegiatilor ei.. Inversarea valorilor este "lumea pe dos". Nu pornim din saracie in existenta (sarac-bogat te-ai nascut sarac-bogat mori), pornim din bogatia nelimitata a spiritului uman al vietii. Conceptualizarea acestei bogatii intrinseci lui a fi si a exista este o ignorare a propriei fiinte (doza de stupiditate) sau manipulare gresita a fiintei care produce o stare hipnotica a mintii sau falsa credinta, necredinta, neincrederea sau tradarea de sine. Rezonantele credintelor sau starilor hipnotice ale trecutului prezentate si argumentate "filosofic si stiintific" formeaza mediul circumstantial educational , inconjuratorul nostru formal si de constienta, lumea. Exista un vers religios care spune "Eu sunt lutul tu esti olarul" , evident ca reflecta fidel conceptia si argumenteaza mistic ideea ca "mediul creeaza individul social". Daca nu ne place individul social, mediul lui este cel ce trebuie schimbat sau recreat. Alta lume de edificat este rational in situatie sa creem, pe alte atitudini si abordari iar asta releva ca numai impreuna este cheia, Constiinta te izoleaza social dar ceea ce putem este sa generam celule sociale ale constiintei. Chiar daca celula este o gradina si tu singurul gradinar, iubirea fata de semeni si adevarul paradoxului intregimii ne obliga la gradina gradinilor in care unicitatea constiintei comunica nu numai cu ea insasi ci si cu expresiile sale vii si asemenea in diferit, privindu-l mereu pe cel viu, comunicarea Mediul inconjurator repetitiv, educator, formator este atunci viu in toate expresiile sale complete, inclusiv sociale. Ce nevoie ar fi atunci de transmisiuni din stele cand stelele ar fi cele ce primesc deciziile noastre unice in unanimitatea universalitatii lor. Eu sunt olarul propriului lut, unul cu el. Lutul este energia vie si spiritul liber, intelepciunea, olarul sau. (Am specificat pentru a evita opusul reactiv al versului religios sub forma opusa 'eu sunt olarul si tu lutul" care este secretul tacut al ego-izm-ului urat mirositor, important si stupid). Parintii sunt ingroziti la un moment dat sa constate ca proprii lor copii nu reflecta educatia lor nici pe ei, ci anturajul lor; au senzatia ca nu mai sunt copii lor! Autoritatea lor nu face decat sa amplifice situatia, sa-i instraineze si mai mult de valorile lor. Dar un parinte iubitor nu dispera , experienta falsului va corecta abaterea de la viata. Un "Batran needucat" si izolat intr-un sat pierdut pe mai multe coline, afirma ficei sale revenite acasa dupa multa munca si divorturi, fara revendicari si pretentii copilaresti: "cea mai buna mama-i lumea".
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu