Nu poti repara ziua de ieri si nici schimba ziua de maine.
Este o evidenta care ne scapa din vedere. Nu poti schimba pe altul si nici altul nu te poate schimba pe tine. Nu poti face responsabil pe altul si nici altul pe tine, nu este in campul lui a face. In fapt nu este nimic de schimbat cand vezi adevarul ca adevar a ceea ce este si falsul ca fals. Ceea ce poti este sa te angajezi personal intr-o directie sau alta si sa schimbi directiile de actiune daca constati eroarea.Toate directiile sunt doar jumatati de drumuri cand lipsesti tu din ele. Cand nu lipsesti numai exista directii ci doar miscare. Nu suntem defecti si ideea ca am fi nu ne apartine. Ceea ce este defect este modul in care ne raportam la noi insine, modalitatea insuficentei propriului sine, propriei persoane.Acumularea este rezultatul acestei atitudini. In fapt exista mai mult decat ne-am dori vreodata si asta este o problema nerezolvata cand credinta insuficientei actioneaza in locul nostru acaparandu-ne. Experienta credintei abundentei inca nu se releva constiintei noastre ca mintea de pe urma sa o conceptualizeze si ideologizeze. Si cel mai bogat nu are de indeajuns asa cum structura sociala impune; sau daca incearca sa se opresca din acumulare pierde ceea ce a avut pentru ca a indraznit sa contrazica insuficienta la care revine. Insuficienta este ca o molima fara leac desi ne straduim din rasputeri s-o eradicam. Evident ca este o falsa problema, o problema imaginara, psihologica. Ceea ce a blocat gandirea omenirii pe aceasta rutina a insuficientei si satisfactiei efemere este reducerea vitezei gandului uman prin incercarea de a repara trecutul sau greselile zilei de ieri. Ce este gresit, este gresit si greseala nu se repara ; se intelege ca atare si nu se mai repeta, se iarta, se uita.Nu ne trebuie timp sa vedem asta si timpul ne impiedica s-o vedem. Doar in prezent suntem liberi sa actuionam prin decizii punctuale si atentie la intregimea deciziei ca manifestare, inceputul este sfarsitul si sfarsitul este inceputul, nu avem nevoie de timp sa cunoastem efectele deciziilor noastre sau rostirilor noastre.. Daca din indiferenta ne exprimam rezultatul este indiferenta; nu este nimic de reparat aici. Daca din disperare actionam disperarea va fi rezultatul, pacaleala este speranta ca va vi altul si nu este. Daca din idei si concepte, adica informatii, ne exprimam, rezultatul va fi informatii, alte variante ale acelorasi idei si concepte, nimic viu ,nimic interesant, nimic nou, doar 'litere moarte ale cartilor". Ce este de raparat aici? Din respect ne exprimam, respect sau sinceritatea fata de noi insine iesiti din mediocritatea meschinariei, sau meschini, va rezulta respect sau meschinarie, ipocrizie, fals, minciuna. Ce este de reparat aici? Daca disimulam nefericirea sau insuficienta de dragul unei imagini in ochii celorlalti doar disimulare va rezulta, nu fericire. Daca ne plangem de mila ca suntem nefericiti, doar plans si lacrimi va rezulta nu fericire. Ce este de reparat aici? Daca nefericiti ne exprimam nefericire va rezulta oricat am disimula asta. Fericirea se gaseste la magazinul lui a fi degeaba o cautam la magazinul lui a avea, noi nu facem fericire ca sa avem, nu este un premiu de buna purtare sau de bine reparata nefericire.! Nu este nimic de reparat la fiinta umana! Gandirea nu se repara, este gresita sau rationala functie de omul care o foloseste , functie de iresponsabilitatea sau responsabilitatea sa. Simtamintele, sentimetele, emotiile, instinctul nu se repara nu se ranesc ca sa fie vindecate: ele sunt sau nu functie de sensibilitatea sau indiferenta fiintei .Ma simt rau, sunt rau, fac rau. Ma simt bine, sunt bine, fac bine. Ce este de reparat aici? Daca ma simt rau atentia mea este concentrata asupra ceea ce eu consider sau conceptualizez ca rau. Daca ma simt bine atentia mea este concentrata sau orientata pe bine, pe ceea ce consider bine. Este cineva care nu-si cunoaste binele? De ce nu are incredere sau credinta lui? Esie cineva care nu isi cunoaste raul? De ce are credinta lui? Nu tot ce consideram a fi bine ne face bine si nici ceea ce consideram a fi rau ne face rau. Acestea sunt consideratiile noastre si rezulra doar considerartii adica pareri. Din pareri rezulta parreri nu rezulta ceva bun sau rau; iata de ce si ceea ce e bun si ceea ce este rau, este efemer, sunt consideratii. Adevaratului "bine" nu ii acordam acest statut pentru ca nu este parerea noastra. De ce filmele, politica, stirile, jocurile, textele pieselor muzicale, etc, ne arata sau supune atentiei noastre doar raul? Veti spune ca sa il evitam sau reparam? A reusit cineva asta privind si auzind doar raul? Reclamele medicamentelor si educatia medicala ne supune atentiei doar bolile. Veti spune ca pentru a le vindeca. A reusit cineva asta? Moartea ne capteaza atentia prezentata ca solutie in toate filmele si jocurile, in toate reparatiile dictaturilor si totalitarismului ale politicului. Politica abunda in asasinate media, asasinate politicce, razbunari politice, economice, juridice, calomnii, crime, etc, prezentate ca si mijloace de castigare a puterii si cand o castiga nu stiu ce sa faca cu ea altceva decat rau. Cand atentia noastra este bombardata doar cu manifestarile raului (economic,moral, politic,educational,etc) de ce sperati ca va veti simti bine? cand natura si vietuitoarele ei este prezentata ca dusmanoasa, periculoasa, plina de monstri din adancuri sau aer, pradatori feroci, etc, de ce sperati sa va simtiti bine? Cine traieste in aceasta societate care promoveaza atentiei noastre insuficienta, exclusivismul, confruntarea si controlul nu se poate simti bine si cine afirma altceva se amageste singur pana cand dezamagirea se instaleaza. Atentia este elementul hotarator si captarea atentiei, stiinta manipulatorilor sau cruzilor tirani. Societatea bolnava inbolnaveste, nu poate altcumva si redarea societatii a vindecatilor este lipsita de ratiune. " Omul care a cunoscut lumea, a cunoscut un cadavru; lumea nu mai este demna de el." Cand aceste evidente sunt clare individul nu le mai onoreaza cu atentia sa; pamantul este plin de comori ale viului neexplorate, dar mai ales omul exploreaxa si gaseste binele in el insusi. "Omul bun face binele din comori launtrice" Nu este nimic de reparat, nu ai de ce sa te intorci in trecutul tau ca sa repari ceva; Guvernarea eleganta a prezentului prin instinctul bunului simt uman, prin sinceritate, politete si faptele binelui tau care este si al aproapelui tau nu pe sema lui, este puterea oricarui om chiar daca constiinta sa nu recunoaste in acele manifestari claritatea interioara a divinitatii umane, chiar daca nu stie ca simtul comuniunii, intregimii se manifesta asa. Stiinta poate fi falsa dar simturile, instinctele sau intuitia niciodata. Daca repetitiile acelorasi greseli va ingreuneaza atunci nu reparati, ci dati-va o penitenta , o actiune compensatoare daca asa va eliberati de repetitii si poveri. Dar cea mai buna penitenta este sa va rememorati intreaga viata pana nu ramane discontinuitati, sa va scrieti povestea istoriei personale pana scapati de ea recunoscand-o ca o poveste straina, o poveste in care nu traiti ci muriti.Cartea vietii este cea in care traiti si nu puteti altfel. Se spune ca dupa moarte omul revede intreaga viata sau experienta in viata; dar dupa ce ai pierdut descoperi valoarea a ceea ce ai avut; rememorarea in viata duce la recunoasterea valorii a ceea ce aveti dar inca nu ati pierdut, puteti reincepe pornind de la voi insiva, nu de la poveste. Nu este nimic de reparat, ci totul de trait curat.Nu exista vina pentru ca Dumnezeu nu a inventat-o. Bolnavi de vini imaginare, vinovatii far de vina! Toate problemele psihologice sunt imaginare si daca incercam sa le reparam le vom amplifica prin concentrarea atentiei asupra lor. Atentia este energie in stare pura, neselectiva, nemiscatorul care misca totul.
Este o evidenta care ne scapa din vedere. Nu poti schimba pe altul si nici altul nu te poate schimba pe tine. Nu poti face responsabil pe altul si nici altul pe tine, nu este in campul lui a face. In fapt nu este nimic de schimbat cand vezi adevarul ca adevar a ceea ce este si falsul ca fals. Ceea ce poti este sa te angajezi personal intr-o directie sau alta si sa schimbi directiile de actiune daca constati eroarea.Toate directiile sunt doar jumatati de drumuri cand lipsesti tu din ele. Cand nu lipsesti numai exista directii ci doar miscare. Nu suntem defecti si ideea ca am fi nu ne apartine. Ceea ce este defect este modul in care ne raportam la noi insine, modalitatea insuficentei propriului sine, propriei persoane.Acumularea este rezultatul acestei atitudini. In fapt exista mai mult decat ne-am dori vreodata si asta este o problema nerezolvata cand credinta insuficientei actioneaza in locul nostru acaparandu-ne. Experienta credintei abundentei inca nu se releva constiintei noastre ca mintea de pe urma sa o conceptualizeze si ideologizeze. Si cel mai bogat nu are de indeajuns asa cum structura sociala impune; sau daca incearca sa se opresca din acumulare pierde ceea ce a avut pentru ca a indraznit sa contrazica insuficienta la care revine. Insuficienta este ca o molima fara leac desi ne straduim din rasputeri s-o eradicam. Evident ca este o falsa problema, o problema imaginara, psihologica. Ceea ce a blocat gandirea omenirii pe aceasta rutina a insuficientei si satisfactiei efemere este reducerea vitezei gandului uman prin incercarea de a repara trecutul sau greselile zilei de ieri. Ce este gresit, este gresit si greseala nu se repara ; se intelege ca atare si nu se mai repeta, se iarta, se uita.Nu ne trebuie timp sa vedem asta si timpul ne impiedica s-o vedem. Doar in prezent suntem liberi sa actuionam prin decizii punctuale si atentie la intregimea deciziei ca manifestare, inceputul este sfarsitul si sfarsitul este inceputul, nu avem nevoie de timp sa cunoastem efectele deciziilor noastre sau rostirilor noastre.. Daca din indiferenta ne exprimam rezultatul este indiferenta; nu este nimic de reparat aici. Daca din disperare actionam disperarea va fi rezultatul, pacaleala este speranta ca va vi altul si nu este. Daca din idei si concepte, adica informatii, ne exprimam, rezultatul va fi informatii, alte variante ale acelorasi idei si concepte, nimic viu ,nimic interesant, nimic nou, doar 'litere moarte ale cartilor". Ce este de raparat aici? Din respect ne exprimam, respect sau sinceritatea fata de noi insine iesiti din mediocritatea meschinariei, sau meschini, va rezulta respect sau meschinarie, ipocrizie, fals, minciuna. Ce este de reparat aici? Daca disimulam nefericirea sau insuficienta de dragul unei imagini in ochii celorlalti doar disimulare va rezulta, nu fericire. Daca ne plangem de mila ca suntem nefericiti, doar plans si lacrimi va rezulta nu fericire. Ce este de reparat aici? Daca nefericiti ne exprimam nefericire va rezulta oricat am disimula asta. Fericirea se gaseste la magazinul lui a fi degeaba o cautam la magazinul lui a avea, noi nu facem fericire ca sa avem, nu este un premiu de buna purtare sau de bine reparata nefericire.! Nu este nimic de reparat la fiinta umana! Gandirea nu se repara, este gresita sau rationala functie de omul care o foloseste , functie de iresponsabilitatea sau responsabilitatea sa. Simtamintele, sentimetele, emotiile, instinctul nu se repara nu se ranesc ca sa fie vindecate: ele sunt sau nu functie de sensibilitatea sau indiferenta fiintei .Ma simt rau, sunt rau, fac rau. Ma simt bine, sunt bine, fac bine. Ce este de reparat aici? Daca ma simt rau atentia mea este concentrata asupra ceea ce eu consider sau conceptualizez ca rau. Daca ma simt bine atentia mea este concentrata sau orientata pe bine, pe ceea ce consider bine. Este cineva care nu-si cunoaste binele? De ce nu are incredere sau credinta lui? Esie cineva care nu isi cunoaste raul? De ce are credinta lui? Nu tot ce consideram a fi bine ne face bine si nici ceea ce consideram a fi rau ne face rau. Acestea sunt consideratiile noastre si rezulra doar considerartii adica pareri. Din pareri rezulta parreri nu rezulta ceva bun sau rau; iata de ce si ceea ce e bun si ceea ce este rau, este efemer, sunt consideratii. Adevaratului "bine" nu ii acordam acest statut pentru ca nu este parerea noastra. De ce filmele, politica, stirile, jocurile, textele pieselor muzicale, etc, ne arata sau supune atentiei noastre doar raul? Veti spune ca sa il evitam sau reparam? A reusit cineva asta privind si auzind doar raul? Reclamele medicamentelor si educatia medicala ne supune atentiei doar bolile. Veti spune ca pentru a le vindeca. A reusit cineva asta? Moartea ne capteaza atentia prezentata ca solutie in toate filmele si jocurile, in toate reparatiile dictaturilor si totalitarismului ale politicului. Politica abunda in asasinate media, asasinate politicce, razbunari politice, economice, juridice, calomnii, crime, etc, prezentate ca si mijloace de castigare a puterii si cand o castiga nu stiu ce sa faca cu ea altceva decat rau. Cand atentia noastra este bombardata doar cu manifestarile raului (economic,moral, politic,educational,etc) de ce sperati ca va veti simti bine? cand natura si vietuitoarele ei este prezentata ca dusmanoasa, periculoasa, plina de monstri din adancuri sau aer, pradatori feroci, etc, de ce sperati sa va simtiti bine? Cine traieste in aceasta societate care promoveaza atentiei noastre insuficienta, exclusivismul, confruntarea si controlul nu se poate simti bine si cine afirma altceva se amageste singur pana cand dezamagirea se instaleaza. Atentia este elementul hotarator si captarea atentiei, stiinta manipulatorilor sau cruzilor tirani. Societatea bolnava inbolnaveste, nu poate altcumva si redarea societatii a vindecatilor este lipsita de ratiune. " Omul care a cunoscut lumea, a cunoscut un cadavru; lumea nu mai este demna de el." Cand aceste evidente sunt clare individul nu le mai onoreaza cu atentia sa; pamantul este plin de comori ale viului neexplorate, dar mai ales omul exploreaxa si gaseste binele in el insusi. "Omul bun face binele din comori launtrice" Nu este nimic de reparat, nu ai de ce sa te intorci in trecutul tau ca sa repari ceva; Guvernarea eleganta a prezentului prin instinctul bunului simt uman, prin sinceritate, politete si faptele binelui tau care este si al aproapelui tau nu pe sema lui, este puterea oricarui om chiar daca constiinta sa nu recunoaste in acele manifestari claritatea interioara a divinitatii umane, chiar daca nu stie ca simtul comuniunii, intregimii se manifesta asa. Stiinta poate fi falsa dar simturile, instinctele sau intuitia niciodata. Daca repetitiile acelorasi greseli va ingreuneaza atunci nu reparati, ci dati-va o penitenta , o actiune compensatoare daca asa va eliberati de repetitii si poveri. Dar cea mai buna penitenta este sa va rememorati intreaga viata pana nu ramane discontinuitati, sa va scrieti povestea istoriei personale pana scapati de ea recunoscand-o ca o poveste straina, o poveste in care nu traiti ci muriti.Cartea vietii este cea in care traiti si nu puteti altfel. Se spune ca dupa moarte omul revede intreaga viata sau experienta in viata; dar dupa ce ai pierdut descoperi valoarea a ceea ce ai avut; rememorarea in viata duce la recunoasterea valorii a ceea ce aveti dar inca nu ati pierdut, puteti reincepe pornind de la voi insiva, nu de la poveste. Nu este nimic de reparat, ci totul de trait curat.Nu exista vina pentru ca Dumnezeu nu a inventat-o. Bolnavi de vini imaginare, vinovatii far de vina! Toate problemele psihologice sunt imaginare si daca incercam sa le reparam le vom amplifica prin concentrarea atentiei asupra lor. Atentia este energie in stare pura, neselectiva, nemiscatorul care misca totul.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu