Ceea ce se spune aici nu genereaza o necesitate, ci o constienta; nu genereaza un model de urmat, ci o actiune individuala a lui a fi.
Constient ca "stiinta' este mijloc si scop imi exprim intentia ce a stat la baza demersului meu, aceea de a modela stiinta in constiinta, in cultura a mintii si sufletului, spre a fi de folos copiilor prea des victime ale ignorantei si confuziilor generate de aceasta. Problema de fond este cea a limbajului, a unuia "matematic" sau a unui limbaj emotional, popular cu multe inflorituri, excese de explicatii, plin de paranteze si exemple.etc.
O informatie devirusatoare este irelevanta daca nu este receptata prin intelegerea determinata de constiinta necesitatii si pragmatismului ei. Cu alte cuvinte receptorul informatiei daca nu are propria determinare, nu recepteaza cu atat mai mult cu cat limbajul "profesionist" in sensul logicii aristoteliene ii solicita un efort de urmarire, auzire.Drept consecinta intentia mea nu era sustinuta de un astfel de limbaj si am decis sa folosec un limbajul liber, rational sau emotional, demonstrativ sau axiomatic, corect din punc de vedere al compozitiei gramaticale, literare, sau ecliptic si persuasiv din acelasi punct de vedere, linear sau circular repetitiv, limbajul copilariei eliberat de povara exigentelor de imagine personala in ochii celor ce ma asculta sau privesc. La fel de asumat ca si limbajul folosit sunt si greselile de scriere sau ortografie precum si faptul ca nu mi-am propus sa scriu un abecedar, nici sa ma inchin in fata "cunostintelor in comunicare" prea des confundate cu tehnicile de manipulare si dominatie prin imagine si limbaj sau cu mijloacele tehnice ale comunicarii concretizate in hi-tech-ul massmediei contemporane care nu exclude subliminalul. Nu am stresul "datului bine" urechilor sau pe sticla, nici sa demonstrez cuiva cat de educat sau cultivat, dar mai ales inteligent sunt; nu ma tem nici de penibil, de a nu strica imaginea, de a nu starni ironiile si disperarile vreunei persoane importante. Nu sunt un intelept, nici vreun cunoscator, nici vreun ganditor maret ci doar un scormonitor notoriu al cunoasterii, intelepciunii. "Sincer sa fiu" am scomonit si nu am gasit nimic, sau am gasit nimicul in cunoasterea initiatica (psihologica vrajitoreasca manipulatoare) sau stiintifica (instrumentala de povara) care sa stea in piciore in fata constiintei umane eliberate de teama de a nu fi, de modele de cum sau cum nu trebuie sa fie. Dar am gasit si multe strigate catre surzii care suntem care nu porneau din cunoastere ci din ceva viu care parea a nu fi, exprimarile a altceva, greu de cuantificat conceptual fara a nu le pierde valoarea. Ceva ce nu facea referiri la trecut ci la prezent nu facea referiri la viitor ci la responsabilitate si angajament personal in propria viata. Multumesc tuturor celor ce au indraznit sa nu se conformeze si sa exprime ceva ce pentru cei mai multi dintre noi fiind fara cuvinte este complet irelevant, existenta necuvantului, nedenumitului care elibereaza.. Poetii si muzicienii au reusit cel mai bine sa releve necunoscutul care ne mai salveaza inca.. Rolul jucat de mine acela de "Stan Patitul", de mediocrul care invata din propriile greseli numai, acum inceteaza.Exista adevarul suferintei dar si adevarul incetarii suferintei si multe alte adevaruri relevate sau nu, adevaruri aceea ce este fals si a ceea ce nu este denumit, definit. Necunoscut ne defineste si astfel nu avem o definitie a ceea ce insemna a fi OM. Ceea ce avem fara a ne putea fi luat de cineva este angajamentul personal bun sau rau si harul responsabilitatii sau iresponsabilitatii personale.Fatalitatea nu exista decat prin abandon sau abdicare de la natura umana a fiintei nostre.In ochii mei daca suferinta este posibila atunci orice altceva este o joaca, un fleac, nu exista imposibil.
Constient ca "stiinta' este mijloc si scop imi exprim intentia ce a stat la baza demersului meu, aceea de a modela stiinta in constiinta, in cultura a mintii si sufletului, spre a fi de folos copiilor prea des victime ale ignorantei si confuziilor generate de aceasta. Problema de fond este cea a limbajului, a unuia "matematic" sau a unui limbaj emotional, popular cu multe inflorituri, excese de explicatii, plin de paranteze si exemple.etc.
O informatie devirusatoare este irelevanta daca nu este receptata prin intelegerea determinata de constiinta necesitatii si pragmatismului ei. Cu alte cuvinte receptorul informatiei daca nu are propria determinare, nu recepteaza cu atat mai mult cu cat limbajul "profesionist" in sensul logicii aristoteliene ii solicita un efort de urmarire, auzire.Drept consecinta intentia mea nu era sustinuta de un astfel de limbaj si am decis sa folosec un limbajul liber, rational sau emotional, demonstrativ sau axiomatic, corect din punc de vedere al compozitiei gramaticale, literare, sau ecliptic si persuasiv din acelasi punct de vedere, linear sau circular repetitiv, limbajul copilariei eliberat de povara exigentelor de imagine personala in ochii celor ce ma asculta sau privesc. La fel de asumat ca si limbajul folosit sunt si greselile de scriere sau ortografie precum si faptul ca nu mi-am propus sa scriu un abecedar, nici sa ma inchin in fata "cunostintelor in comunicare" prea des confundate cu tehnicile de manipulare si dominatie prin imagine si limbaj sau cu mijloacele tehnice ale comunicarii concretizate in hi-tech-ul massmediei contemporane care nu exclude subliminalul. Nu am stresul "datului bine" urechilor sau pe sticla, nici sa demonstrez cuiva cat de educat sau cultivat, dar mai ales inteligent sunt; nu ma tem nici de penibil, de a nu strica imaginea, de a nu starni ironiile si disperarile vreunei persoane importante. Nu sunt un intelept, nici vreun cunoscator, nici vreun ganditor maret ci doar un scormonitor notoriu al cunoasterii, intelepciunii. "Sincer sa fiu" am scomonit si nu am gasit nimic, sau am gasit nimicul in cunoasterea initiatica (psihologica vrajitoreasca manipulatoare) sau stiintifica (instrumentala de povara) care sa stea in piciore in fata constiintei umane eliberate de teama de a nu fi, de modele de cum sau cum nu trebuie sa fie. Dar am gasit si multe strigate catre surzii care suntem care nu porneau din cunoastere ci din ceva viu care parea a nu fi, exprimarile a altceva, greu de cuantificat conceptual fara a nu le pierde valoarea. Ceva ce nu facea referiri la trecut ci la prezent nu facea referiri la viitor ci la responsabilitate si angajament personal in propria viata. Multumesc tuturor celor ce au indraznit sa nu se conformeze si sa exprime ceva ce pentru cei mai multi dintre noi fiind fara cuvinte este complet irelevant, existenta necuvantului, nedenumitului care elibereaza.. Poetii si muzicienii au reusit cel mai bine sa releve necunoscutul care ne mai salveaza inca.. Rolul jucat de mine acela de "Stan Patitul", de mediocrul care invata din propriile greseli numai, acum inceteaza.Exista adevarul suferintei dar si adevarul incetarii suferintei si multe alte adevaruri relevate sau nu, adevaruri aceea ce este fals si a ceea ce nu este denumit, definit. Necunoscut ne defineste si astfel nu avem o definitie a ceea ce insemna a fi OM. Ceea ce avem fara a ne putea fi luat de cineva este angajamentul personal bun sau rau si harul responsabilitatii sau iresponsabilitatii personale.Fatalitatea nu exista decat prin abandon sau abdicare de la natura umana a fiintei nostre.In ochii mei daca suferinta este posibila atunci orice altceva este o joaca, un fleac, nu exista imposibil.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu