Ce este starea de a fi? La acesta intrebare sunt evidente ezitarile, evidenta seriozitatea cu care cautam si pregatim raspunsurile si evidenta gravitatea cu care le exprimam, sau ascultam. Rar auzim raspunsuri spontane, apanajul copiiilor se risipeste in timp.
Are aceasta stare de a fi o aura de importanta, de responsabilitate, de greutate si mai ales necunoscut, de privilegiul secret al unor nemuritori dornici de a fi pupati in fund, ascultati si urmati,denumiti generic zei, sfinti, maestri, etc. Mai este o categorie de nemuritori avizi de dominatia lumii, placerea produsa de crima si satisfactia produsa de suferinta, numiti generic demoni. Insa evidenta ne arata ca nu exista nemuritori decat in inchipuirea noastra, noi inchipuim nemuritorii, care mor odata cu inchipuitorul lor muritor.:) Tot evidenta ne arata ca nemuritoare este prostia. Prostia este foarte stabila, fixeaza existenta, o conditioneaza si exclude. A lega existenta proprie de conditii imaginare si ingraditoare, este prostie. Cum se manifesta? Autopremeditarea propriului statut in existenta, stabilirea de exigente si conditii ale existentei proprii in plus premeditarii, autoflagelarea in momentul in care nu reusesti sa onorezi propriile exigente ingraditoare a existentei, cautarea vinovatului, pedepsirea nevinovatului, cautarea salvarii, sau solutiei, in partea "lipsa" din premeditare, etc. Am enumerat prostia intelectuala, sa enumeram si din manifectarile psihologice ale prostiei, dominarea aproapelui, controlul existentei, a lumii, conservarea reusitelor prin distrugerea nereusitelor, importanta de sine, autodevalorizarea prin hotie (inselaciune), autodiminuarea prin minciuna, etc. Prostia a deposedat demonii de manifestarile lor, au murit demonii odata cu inchipuitorii lor primitivi, dar au lasat prostia mostenire. Au murit zeii cot la cot cu inchipuitorii neputintei lor, dar au lasat omenirii desteptaciunea ca opusul prostiei; fara acest “opus” , prostia s-ar fi dizolvat demult, fara fundatie …ar fi fost muritoare, o mostenire care se degrada in timp. Asa ca , mai bine inchipuitorii sa se degradeze si dispara ei ca sa ramana mostenirea prostiei si desteptaciunii lor, comoara de prêt ce trebuia transmisa posteritatii, nepuntinta perceptiei a ceea ce este, neputinta libertatii ! Libertatea nu poate fi facuta de tandemul prostie-desteptaciune. Nici iubirea nu poate fi facuta, nici compasiunea, nici intelepciunea, nici existenta, nici viata, nici om; imi pare foarte, foarte rau pentru doritori, pentru nevoiasi si bine intentionati, dar nu este posibil, inca odata, regret sa va dezamagesc, regret ca va relev desertul justificarilor si motivatiilor sau sperantelor. Libertatea, iubirea, compasiunea, intelepciunea, sanatatea, etc, daca exista, sunt naturale ca si aurul, ca si aerul, ca si pamantul, ca si copacii, etc. Nu cereti sprijinul nimanui, ca nu vi-l poate da pentru ca nu exista. Nu puteti face sau distruge viata, dragilor nu mai munciti degeaba, nu mai risipiti ce aveti! Autoinchipuirea nu tine nici ea ca alternativa premeditarilor traditionale! Premeditarea este autoinchipuirea stramosilor. Sunt rau, asta este !:( reveniti la voi insiva). Acesta stare de a fi descrisa aproximativ anterior este necunoascuta vreunuia dintre noi ?; lipseste in manifestarile cuiva? Evident ca nu. Poate lipseste in alt gen de inchipuiri de sine dar nu si in manifestari. Acesta stare de a fi, sub lupa atentiei este relevata o altfel de denumire potrivita ei, starea de a nu fi, stare de negare, de refuz, de alegere, etc, mai degraba este o stare de umbra in viata. Cine produce acesta umbra in viata? Evident ca premeditarea si refuzul ei. Are o fundatie duala refuzata in acelasi timp. Refuzul este gandirea ulterioara care actioneaza asupra unei gandiri concretizate ca obiect-obiectiv. O fragmentare a gandiri in doua parti care se neaga si refuza reciproc. Negarea unei parti este prezentata ca autoafirmare, inversa a ceea ce este negat, in reciprocitate,*eu nu sunt asa=eu sunt invers, negarea este o autoafirmare, informal, afirmarea negarii, acelasi lucru; ceea ce negam suntem, iar ceea ce afirmam ca suntem, negam; cercul vicios al umbrei. Exista in viata starea de afi umbra, in umbra, nevazut. necunoscut, “nimeni”cum spunea Ulise, viata ca o umbra care ne urmareste de care ne speriem si o numim umbra mortii. Moartea ca si eveniment de transformare este in viata si nu viata in moarte, ca sa punem lucrurile in ordinea lor naturala. (*ca sa moara ceva, este obligatoriu ca sa aiba ce; ca sa vietuiasca ceva nu e conditionat de moartea sa). Evenimentul ‘moarte’ traieste in noi si nu noi in moarte. Daca traieste in noi este o stare a noastra de a fi. Care este aceea? Nu este simplu de observat si accesibil tuturor, natura simetrica a creierului si intregului corp? Imaginativa cum ar fi ca emisfera stanga sa nege permanent emisfera dreapta a creierului, si reciproc? Ce am percepe in capul nostru? Nu este evident ca cele doua emisfere sunt parti ale unui intreg numit cap, care la randul sau este parte a unui intreg numit corp? Fiecare centru functional sau formal, este un intreg intr-un intreg, dar fixarea ca centru unic “eu” a functiei sau formei din constiinta fiecaruia dintre noi este asumata de fiecare centru functional si formal ( organelor din corpul nostru), iar comportamentul “eu’-lui este transmis la nivelele organelor si de aici lupta interna dintre cele doua emisfere care se simt eu-l singurul adevarat fiecare in parte si asa mai departe. Comportamentul exclusiv, de excluderea oricarei neasemanari si diferente este empatic preluat de organele interne. Relativului "intreg conducator" prin atitudine si comportament se auto degradeaza interior, sau se auto armonizeaza si regenereaza launtric. Conflictul interior nu este natural. Este faza copilariei in care nu sunt conflicte launtrice in interiorul copilului, ceea ce face ca el sa creasca si dezvolte; daca sunt, ele au fost induse psihologic sau introduse fiziologic. La un moment dat cursul procesului natural este franat de cursul unui process indus hypnotic sau introdus pe cale bucala de regula, un process “facut’ deci artificial, nenatural, contra naturii. In momentul cand copilul se autoidentifica si fixeaza conform programului inductiv al identitatii sale, raportul natural-artificial se inclina hotarator in favoarea artificialului, in final castiga, iese invingator: ”winner”, ce "cool", ce tare! E el. Orice idée are impact mental, psihologic si fiziologic si comportamental. Pana nu vedem clar falsitatea ideilor modelatoare impotriva naturii, sau pana nu stabilim proportia de aur in manifestari si ratiunea de a fi, discernamantul in manifestarea unei idei sau alteia, sanatatea este un concept gool de orice continut. Individul este caramida , fara sanatatea individului nu exista nici o constructie sanatoasa indifferent cum este numita, ordine noua sau noua civilizatie. Daca la nivelul individului exista conflicte, concurenta, oare acest ”eu”este individual? Evident ca nu, asemanator eu-lui conflictual al organelor interne, (pana la aparitia unei structuri bio opusa, cancerul) si a emisferelor cerebrale, ca reverberatie a eu-lui individului respectiv, la fel, acest eu conflictual nu este al individului ci o reverberatie a unui eu mai mare, de grup, etc.. Deci nu exista ceva mai mare si mai tare care sa resolve problemele unei individualitati formale sau functionale, acel "mai mare si mai mult", le creeaza, le produce. Iata dreptatea, fiecare poate fi salvarea sa, fiecare se poate alege pe sine, fara sa mai aleaga.
Are aceasta stare de a fi o aura de importanta, de responsabilitate, de greutate si mai ales necunoscut, de privilegiul secret al unor nemuritori dornici de a fi pupati in fund, ascultati si urmati,denumiti generic zei, sfinti, maestri, etc. Mai este o categorie de nemuritori avizi de dominatia lumii, placerea produsa de crima si satisfactia produsa de suferinta, numiti generic demoni. Insa evidenta ne arata ca nu exista nemuritori decat in inchipuirea noastra, noi inchipuim nemuritorii, care mor odata cu inchipuitorul lor muritor.:) Tot evidenta ne arata ca nemuritoare este prostia. Prostia este foarte stabila, fixeaza existenta, o conditioneaza si exclude. A lega existenta proprie de conditii imaginare si ingraditoare, este prostie. Cum se manifesta? Autopremeditarea propriului statut in existenta, stabilirea de exigente si conditii ale existentei proprii in plus premeditarii, autoflagelarea in momentul in care nu reusesti sa onorezi propriile exigente ingraditoare a existentei, cautarea vinovatului, pedepsirea nevinovatului, cautarea salvarii, sau solutiei, in partea "lipsa" din premeditare, etc. Am enumerat prostia intelectuala, sa enumeram si din manifectarile psihologice ale prostiei, dominarea aproapelui, controlul existentei, a lumii, conservarea reusitelor prin distrugerea nereusitelor, importanta de sine, autodevalorizarea prin hotie (inselaciune), autodiminuarea prin minciuna, etc. Prostia a deposedat demonii de manifestarile lor, au murit demonii odata cu inchipuitorii lor primitivi, dar au lasat prostia mostenire. Au murit zeii cot la cot cu inchipuitorii neputintei lor, dar au lasat omenirii desteptaciunea ca opusul prostiei; fara acest “opus” , prostia s-ar fi dizolvat demult, fara fundatie …ar fi fost muritoare, o mostenire care se degrada in timp. Asa ca , mai bine inchipuitorii sa se degradeze si dispara ei ca sa ramana mostenirea prostiei si desteptaciunii lor, comoara de prêt ce trebuia transmisa posteritatii, nepuntinta perceptiei a ceea ce este, neputinta libertatii ! Libertatea nu poate fi facuta de tandemul prostie-desteptaciune. Nici iubirea nu poate fi facuta, nici compasiunea, nici intelepciunea, nici existenta, nici viata, nici om; imi pare foarte, foarte rau pentru doritori, pentru nevoiasi si bine intentionati, dar nu este posibil, inca odata, regret sa va dezamagesc, regret ca va relev desertul justificarilor si motivatiilor sau sperantelor. Libertatea, iubirea, compasiunea, intelepciunea, sanatatea, etc, daca exista, sunt naturale ca si aurul, ca si aerul, ca si pamantul, ca si copacii, etc. Nu cereti sprijinul nimanui, ca nu vi-l poate da pentru ca nu exista. Nu puteti face sau distruge viata, dragilor nu mai munciti degeaba, nu mai risipiti ce aveti! Autoinchipuirea nu tine nici ea ca alternativa premeditarilor traditionale! Premeditarea este autoinchipuirea stramosilor. Sunt rau, asta este !:( reveniti la voi insiva). Acesta stare de a fi descrisa aproximativ anterior este necunoascuta vreunuia dintre noi ?; lipseste in manifestarile cuiva? Evident ca nu. Poate lipseste in alt gen de inchipuiri de sine dar nu si in manifestari. Acesta stare de a fi, sub lupa atentiei este relevata o altfel de denumire potrivita ei, starea de a nu fi, stare de negare, de refuz, de alegere, etc, mai degraba este o stare de umbra in viata. Cine produce acesta umbra in viata? Evident ca premeditarea si refuzul ei. Are o fundatie duala refuzata in acelasi timp. Refuzul este gandirea ulterioara care actioneaza asupra unei gandiri concretizate ca obiect-obiectiv. O fragmentare a gandiri in doua parti care se neaga si refuza reciproc. Negarea unei parti este prezentata ca autoafirmare, inversa a ceea ce este negat, in reciprocitate,*eu nu sunt asa=eu sunt invers, negarea este o autoafirmare, informal, afirmarea negarii, acelasi lucru; ceea ce negam suntem, iar ceea ce afirmam ca suntem, negam; cercul vicios al umbrei. Exista in viata starea de afi umbra, in umbra, nevazut. necunoscut, “nimeni”cum spunea Ulise, viata ca o umbra care ne urmareste de care ne speriem si o numim umbra mortii. Moartea ca si eveniment de transformare este in viata si nu viata in moarte, ca sa punem lucrurile in ordinea lor naturala. (*ca sa moara ceva, este obligatoriu ca sa aiba ce; ca sa vietuiasca ceva nu e conditionat de moartea sa). Evenimentul ‘moarte’ traieste in noi si nu noi in moarte. Daca traieste in noi este o stare a noastra de a fi. Care este aceea? Nu este simplu de observat si accesibil tuturor, natura simetrica a creierului si intregului corp? Imaginativa cum ar fi ca emisfera stanga sa nege permanent emisfera dreapta a creierului, si reciproc? Ce am percepe in capul nostru? Nu este evident ca cele doua emisfere sunt parti ale unui intreg numit cap, care la randul sau este parte a unui intreg numit corp? Fiecare centru functional sau formal, este un intreg intr-un intreg, dar fixarea ca centru unic “eu” a functiei sau formei din constiinta fiecaruia dintre noi este asumata de fiecare centru functional si formal ( organelor din corpul nostru), iar comportamentul “eu’-lui este transmis la nivelele organelor si de aici lupta interna dintre cele doua emisfere care se simt eu-l singurul adevarat fiecare in parte si asa mai departe. Comportamentul exclusiv, de excluderea oricarei neasemanari si diferente este empatic preluat de organele interne. Relativului "intreg conducator" prin atitudine si comportament se auto degradeaza interior, sau se auto armonizeaza si regenereaza launtric. Conflictul interior nu este natural. Este faza copilariei in care nu sunt conflicte launtrice in interiorul copilului, ceea ce face ca el sa creasca si dezvolte; daca sunt, ele au fost induse psihologic sau introduse fiziologic. La un moment dat cursul procesului natural este franat de cursul unui process indus hypnotic sau introdus pe cale bucala de regula, un process “facut’ deci artificial, nenatural, contra naturii. In momentul cand copilul se autoidentifica si fixeaza conform programului inductiv al identitatii sale, raportul natural-artificial se inclina hotarator in favoarea artificialului, in final castiga, iese invingator: ”winner”, ce "cool", ce tare! E el. Orice idée are impact mental, psihologic si fiziologic si comportamental. Pana nu vedem clar falsitatea ideilor modelatoare impotriva naturii, sau pana nu stabilim proportia de aur in manifestari si ratiunea de a fi, discernamantul in manifestarea unei idei sau alteia, sanatatea este un concept gool de orice continut. Individul este caramida , fara sanatatea individului nu exista nici o constructie sanatoasa indifferent cum este numita, ordine noua sau noua civilizatie. Daca la nivelul individului exista conflicte, concurenta, oare acest ”eu”este individual? Evident ca nu, asemanator eu-lui conflictual al organelor interne, (pana la aparitia unei structuri bio opusa, cancerul) si a emisferelor cerebrale, ca reverberatie a eu-lui individului respectiv, la fel, acest eu conflictual nu este al individului ci o reverberatie a unui eu mai mare, de grup, etc.. Deci nu exista ceva mai mare si mai tare care sa resolve problemele unei individualitati formale sau functionale, acel "mai mare si mai mult", le creeaza, le produce. Iata dreptatea, fiecare poate fi salvarea sa, fiecare se poate alege pe sine, fara sa mai aleaga.
Recunoscunoastere: nu intentionam sa scriu astea, nu acesta era meditatia propusa, am trecut de la una la alta fara sa termin ceva, nu am elucidat si lamurit nimic, pe nimeni. Am lasat receptia la dispozitia prietenilor si perceptia sa le raspunda, dar subiectele sau sfera cercetarilor desi este diferita, explorarea este aceeasi; am decis sa scriu ce nu ma intereseaza pe mine. Din ce “a iesit” recunosc preocuparea cu intelegerea mortii ca process.”Ultimul vostru dusman e moartea” ; se desconspira ca o confuzie, ca o perceptie incompleta, ca o ignorare a ceea ce este asa cum este. A ignora nu este prostie, este rea vointa a carei consecinta este prostia. Samanta este intotdeauna diferita de copac. Scoatem raul din vointa? Idealurile introduc mai multa moarte in viata !?!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu