starea de a fi II

Starea de a fi… invatator, creeaza invatator,…,maestru, creeaza maestru,…,Dumnezeu, creeaza Dumnezeu, etc. Care este viziunea falsa in ceea ce priveste starea de a fi? Invatatorul are in fata elevi, nu invatatori care invata impreuna in reciprocitate, sa invete. Invatatorul preda o programa, copiii invata programa care-I programeaza sa devina orice numai invatatori nu, imagazinand ajung magazioneri ai programei si programelor ei. Urmeaza evaluarea magaziei si magazionerului dupa cantitatea si acuratetea imagazinarii si ordinea din magazie. Mai mira pe cineva refuzul si atitudinea recalcitranta a copiilor la scoala? Din nefericire pentru ei, refuzul este acceptare, acceptarea imagazinarii programelor interzise in scoala, obraznicia si violenta, predate la tv. in massmedia si cinematografie, in familie si in pauza dintre orele de studiu. O abordare gresita nu vine niciodata singura ca greseala, se reverbereaza cantitativ, pierzand orice calitate. Calitatea imgazinarii si performantele ei nu justifica eroarea. Invatatorul cu invatatori in fata, invata de la ceilalti asemenea lui invatandu-i in reciprocitate, sa distinga diferente, sa distinga cauza si efectul diferit, ceea ce este necesar si ceea ce este inutil, etc. Este un process de explorare a cunosterii trecute (magazia) si de curatirea ei de inutilitati, de falsitati, de deseuri informationale si morale. Invatatorul si copii invatatori isi pun intrebari si cauta impreuna raspunsurile, fara a bloca accesul vreunuia in creerea raspunsului adecvat tuturor. Elevii sunt premeditat considerati prosti, needucati si se manifesta ca atare. Copii invatatori sunt priviti ca atare de statutul lor de invatatorii invatatorilor, in reciprocitate. Copii invatatori valideaza cunoasterea si raspunsurile ei, nu profesorii, Aceasta face evaluarea scolara inutila. Aceeasi situatie in familii, etc. Copilului de la cea mai frageda varsta nu I se va ingradi in nici un fel exprimarea , nu va fi premeditat slab, si nestiutor, pentru ca are deja cea mai mare stiinta aceea de a fi.

Maestrul care are ucenici nu este maestru; maestrul intre maestri care-si impartasesc din maiestrie, da. Si uite asa mai departe, descoperim mersul pe jos, greseala in starea de a fi este conceptul (premeditarea) de inferior-superior. Acesta premeditare face ca profesorul sa se considere superior elevului, maestrul ucenicului, situatie din care nu mai scapa nimeni. Desigur, nu poti ramane la nesfarsit intr-o stare a lui a fi, dar este necesar sa fim in accord cu starea. Cum este posibil sa fii in accord cu ceva ce nu intelegi si accepti că ar fi o pozitie de privilegiu, care este in fapt o premditare . Premeditarea starii nu este in accord cu starea de a fi. Acum putem intelege in lumina acestei relevari de ce si invatatorii si elevii si parintii si copii sunt nefericiti, nemultumiti de propriul statut premeditat.(*fixat). Starea de a fi…nefericit,…fericit,…gelos,…bucuros,…etc. sunt asemenea celor de alta factura relevate deja. Fericitul care face nefericit pe altul nu este fericit; greseala premeditarii stărilor si starile asa cum sunt, sunt aceleasi in formele diferite sau psihologice. O stare a lui a fi este un centru fixat si sfera lui de influenta, influenta sa. Nu este nici o dualitate sau diferenta in ea. Cand o stare a lui a fi nu se vrea modelata sau schimbata, după nu stiu ce necesitati straine ei, este curata, pura, unica, non-ierarhica, prezenta, o responsabilitate nu un privilegiu.  Actiunile premeditarilor sau modelelor de cum ar trebui sa fie generate de igonorarea starii, sau de interese opuse ei, eforturile noastre de a condamna si schimba starea sunt devastatoare pentru stare asa cum este ea. Indragostitii care se trezesc urandu-se la un moment dat si se intreba de ce, cred ca au un raspuns in actiunile lor premeditate in raport cu starea si cu partenerii. Cand esti intr-o stare este inutil sa vrei sa o schimbi sau sa o modelezi cumva, fara ca efortul tau sa agraveze starea in care te afli. Starea este un centru fixat nu poate fi altceva. Este ca si cum ai fi intr-o casa, ea nu poate fi altfel. Cand intram intr-o stare a lui a fi, incepem prin placere si satisfactia de a fi acolo, fara sa avem cel mai mic habar unde ne aflam. Apoi starea ni se prezinta sub caracteristicile si functiile ei. Incepem sa aflam unde suntem. Sfarsim prin a dori sa fugim de acolo fara sa reusim, acceptam la un moment dat si moartea numai sa se termine odata acea stare. Sfera starii (centrului fixat) o cunoastem sub denumirea de “situatia mea”. Nimic gresit in atitudinea noastra, gresit este ca nu reusim sa schimbam sau sa scapam, si continuam aceeasi stare sub forme si circumstante formal diferite, alta femeie, alt serviciu, ţară, alt ceva, etc… cand credem că am reusit acest “alt ceva”, avem o satisfactie, dar procesul aceleiasi stari se repeta cu aceleasi etape pana la epuizarea noastra nu a starii. Ceea ce este util si necesar sa descoperim fiecare, este cum sa schimbam starile (centrele fixe) la comanda, fara a acţiona asupra sferii stării, sau situatiei exterioare. Era un joc in copilarie caruia ii spuneam ţopăială. Da este un fel de ţopaiala, sarim dintr-un centru in altul si ramanem acolo pana si sferele lor se schimba. Ţăpaiala este atemporala dar sfera este temporala motiv pentru care este necesara rabdarea (astepti in noul centru, dar stii ce astepti nu astepti asteptarea). Greseala este ca vrem dintr-o dată schimbari care implica multe dăţi. Cand suntem clari cu privire la sfera noastră, locul si domeniul nostru, ţopăiala are efecte simultane cu sfera noului centru in care am sarit, asa numitul miracol care se intampla natural in starea de vis cand ţopăim fara sa stim si nu intelegem cum se facea ca dintr-o data eram altundeva.(Alt centru fixat si alta sferă). Nu este ceva necunoscut sau care nu faceti, descoperiti cum faceti. Ţopăiala se face cu ochii. Cand mintea se auto-constientizează prin capacitatile ei magnifice si fluiditatea centrului ei, jocul vietii se simplifica pana la sublim, arta vietii. Foarte multe orbecaieli si inutile ocolisuri sunt evitate, se foloseste scurtatura sau “gaura de vierme” pentru a accesa orice informatie sau actiune, pana la conversatia cu A.D.N. pentru activarea sa completa, sau in orice spatiu se scurteză, orice timp se lungeste după cum exista posibilitatea. Paradoxul este ca atunci cand ai posibilitatea nu o folosesti si vrei s-o folosesti cand nu o mai ai. Pe romaneste vrem sa facem ceea ce este in alta parte, in locul in care nu exista si viceversa. Simplu este sa te duci unde exista, nu sa muncesti sa faci ce nu se poate acolo unde esti. Ai nevoie de dragoste? Esti in locul dragostei? Evident ca nu, nici nu vei reusi sa faci dragoste acolo unde esti! Nu te amagi fara rost! Doar in “centrul fluid” vei reusi aceasta transformare a starii tale, din starea de mevoie de dragoste in stare de radiatie a dragostei.