energia II

“Orice actiune determina o reactie egala si de sens opus”.
Orice actiune nu are opus; Orice reactie determina o reactie egala si de sens opus;
Orice legitate exprimata este relativa si incompleta. Spun ca exprimarea este relativă nu legitatea. Exprimarea este necesar a fi corectată si corectia ei apare din profunzimea perceptiei radiatiei legitatii respective. In introducerea articolului am relevant o evolutie a exprimarii unei legitati  in perceptia istorica si perceptia actuala, “legea actiunilor si legea reactiunilor”. Asemanator :legea atractiei universale exprimata prin calcului fortei de atractie dintre corpuri ca rezultat al relatiilor dintre masele lor si patratul distantei dintre ele; evolueaza ca exprimare in urma aceluiasi process de aprofundare a perceptiei in, legea atractiei si respingerii  sau legea magnetismului si dragostei (nu este imaginatie, atunci cand percepi ca dragostea-respingerea tine lucrurile distantate intre ele si dorinta-magetismul le atrage pana la colapsarea totala), sau poate evolua exprimarea la “legea iubirii universale si armonia ei polara”. Nu va grabiti va rog sa stampilati ca primarii fara sa aprofundati exprimarile, nici sa acceptati dinainte de a percepe legitatea respectiv, toate aceste rugaminti sunt exprimarea intelegerii faptului ca nu exista o exprimare ultima, definitiva si ca exprimarile respective sunt trepte care deschid noi usi percptiei, inteligentei. Nu este necesar sa apreciem sau apostrofam scarile sau usile din faţa noastra pentru că valoros este unde ne "urcă", sau "coboara" si ce este dincolo de uşă. Cu alte cuvinte nu risipiti energie cu lucrurile ci folositi mijlocirea lor in sensul a ceea ce fiecare exploreaza, propriul sine. Sigur ca daca incep sa relev ce adduce nou in constiinţă prin consecintele acelor exprimari, poate fi catalogat ca speculatie, abstractie sau inchipuire personala. Dar prefer sa percep evidenta unui fapt comun tuturor, incepem relatiile din dragoste, apreciere, valorizare, respect si le terminam in neputinta intelegerii a ce s-a intamplat de le-am pierdut pe parcursul evolutiei relatiei noastre ! ( unde am pierdut dragostea?) Dar din acestă “nouă” perspectivă, inteleg ca magnetismul dorintei unilaterale, colapseza tocmai prin contact excesiv, relatia (obsesia posesiei a ceva ce nu poate fi posedat).  Ca relatia să functioneze, dragostea respinge, tine la o anumită distanţă pe cei doi protagonisti , iar cand intelegem ca asta face dragostea in relatie, vom pricepe că ceea ce credeam că se opune relatiei, era dragostea, dar nu se opunea realtiei ci se opunea dorintei si magnetismului ei extrem- teama. Ca relatia sa rămână in raport optim al exprimarii, masura de aur al simtului bun constientizat ca raportul dintre a fi disponibil si indisponibil in egala masura. Numai disponibilitatea faţă de celălat, duce la colapsare; la fel si indisponibilitatea fixată. Fiecare partener lupta ca celalalt sa fie complet disponibil in fata lui sau a dorintelor sale, (acest comportament este cunoscut ca posesivitate, acaparare, cucerire), iar cand acest fapt este implinit(cucerirea), apare plictiseala si completa indisponibilitate,  motivate ca “din dragoste pentru tine sau altul”. Acest comportament este reflectat in evenimente cosmice gen explozie sau implozie stelara. Dar si comportamentul iubirii ca armonia contrariilor formale si  asemenea , este reflectata in evenimentele cosmice prin existenta tuturor . (gradelor armonice si dizarmonice ale legitatii sale) Actiunile nu au opus; reactiile la aceste actiuni genereaza intotdeauna o reactie la reactie, conflict si colapsare. Dorinta si radiatia ei posesivitatea genereaza reactia adversa, o dorinta si posesivitate egala si de sens opus, colapsarea spatiului de miscare si sufocarea partenerilor. Dragostea, genereaza distanta , spatiu de manevra liber intre cei doi indragostiti; nu ati realizat ca indragostitul nu dă buzna peste celălat, delicat aşteaptă ca celalat sa se manifeste liber in spatial dintre ei generat de dragoste si care este un spatiu de mare intensitate a trairii, mare energie? Dar daca nu se manifesta si dorinta sau magnetismul firesc al realului existent sub toate expresiile sale utile sau inutile, nu ati observat ca dragostea se degradeaza , intensitatea trairii din spatiul de libertate dintre cei doi protagonisti scade ? (ca si cum scade temperature pana se ajunge la rece). Arta vietii in relatie este neexclusivista, nefixata doar pe o directie. Egocentricul fie ca se fixeaza doar de dorinta, sau doar de dragoste, se teme de relatie, de viata. ( Noi existam asa cum existam si suntem doar in relatie.Daca nu suntem intr-o relatie, noi nu mai existam asa cum existam si suntem.).  Desigur fiecare are justificarile lui sublime ale propriei mizerii; atunci cand sunt părăsiti, primul va gandi pentru sine ca celelalt nu este demn sa fie “a(l) lui”, al doilea va gandi că celalat nu se poate ridica la inaltimea viziunii lui(ei) despre dragostea sublima. Arta vietii este arta relatiei in armonia proportiei de aur. Toate instrumentele exprimarii acestei arte de către fiecare fiinta umana: dorinta, dragoste, proportia de aur(simtul bun), stau la dispozitia protagonistilor. Raspundeti-va: ce este mai important pentru voi insivă, legile fizicii sau relatiile voastre, intime sau nu? Totusi nu putem ignora influenta covarsitoare pe care exprimarea unei legitati ale fizicii (fizica=natura) si oficializarea ei prin acceptare si studiu la scoala, o are asupra comportamentului individual automat ca factura fixata, fara efort ca greutate, nici cum afecteaza relatiile noastre, chiar daca nici nu le cunoastem sau intelegem ca exprimare sau continut detaliat. Si in acest din urma caz se exprima prin comportamentul individual generalizat de legea exprimata. Acum, daca o alta abordare atat a legitatii cât si a exprimarii ei, aduce un alt gen de expresie in relatii si in comportamentul individual sau general, o eficienta sporita in expresia sinelui individual si a realizarilor sale; ce conteaza? Daca este adevarata lege sau exprimarea , sau daca ne apropiem de implinire in actiuni sau relatii, in reusitele personale? Nu afirm ca legitatea respectiva este “Adevarul”, nici ca exprimarile ei lingvistice sunt adevarate, relev doar consecinte si comportamente generate de abordari diferite ale perceptiei “stiintifice sau mistice”. Abordarea “exploratoare” este ştiintifica, abordarea mistica este dogmatica, fixata de rezultatele explorarilor stiintifice si responsabile indifferent de domeniul explorat. Acum sa nu considerati ca misticul este doar ce am spus, este nivelul grosolan al sau, relativ si superficial care are sublimul sau original. Asemanator, stiintifica explorare, nu are doar reusite ultime si incontestabile, abordarea scolastica este grosolonia ei, superficialitatea si mistica dogmatica din stiinta scolastica. Abordarea stiintifica este sublima prin dinamica transformarilor pe care le poate genera sau antrena in miscare, in nici un caz prin acumulare si fixarea acumularilor prin obligatiile oficiale si presiunea aparatului official reprimator (dragul sistem scolar). Că o noua abordare stiintifica si o noua viziune exprimată să fie implementata in scoli, pare a fi o imposibilitate. Astazi, nenorocirea chiar, este faptul ca descoperirile stiintei exploratoare incap in mainile cui nu trebuie si le transforma in arme si miloace de control si reprimare a cetatenilor. Orice descoperire stiintifica este o noua arma; asa suna  ca reflectare a perceptiei cercetarii stiintifice si rezultatelor ei. Nu afirm ca este  rău, ci afirm ca numai asa este rău, gresit, prin consecinte. Nu vi se pare cat de asemanatoare este acestă situatie socială cu situatia din relatiile intime personale in care există doar dorinta sau doar dragoste? Duce la colaps atat in relatie intima cat si social. Nici cercetare de dragul cercetarii, nici stiinta de dragul armelor. Nu armele ucid ci aservitii procesului distructiv al dorintei fara putirinţă,  fară dragoste, fară resposnabilitate.

Laitmotivul blogului este: ce se spune aici, nu genereaza o necessitate, ci o constienta, nu genereaza un model de urmat, ci o actiune individuala a lui a fi.

Rugamintea mea pentru cei sinceri in demersul lor este sa nu cititi articolele  decat in ordinea aparitiei lor mai ales daca se refera la acelasi domeniu; ceea ce  intentionez sa relev este o miscare, o curgere in nici un caz sa va fixati pe vre-o dogma, lucru care se poate intampla prin citirea de la coda la cap sau a franturilor de articole, asa cum se intampla cu stirile de la ora 17. Dogma este si acceptarea si negarea in aceeasi masura