dinamica starii de a fi

Rostogoliţi-vă la vale de pe varful muntelui pe care v-ati nascut pentru al urca inapoi prin propriile forţe
 Ce afirm, este ca rostogolirea nu are importanta din moment ce se face singura si ca importantă este constiinta consecintei : ca trebuie sa urcati inapoi.
Cu alte cuvinte nu va parasiti ca dupa aceea apare “trebuie sa va regasiti”. Nu plecati ca va trebui sa va intoarceti. De ce suntem aici? Ca sa “urcam” de unde am venit. La intoarcere suntem inocenti, asa cum ne-am nascut plus constienti de valoarea inocentei care suntem; am renuntat la ignoranţă si indiferenţă. La intoarcerea pe varf suntem constienti pe varful a ce suntem, de ce ne-am nascut acolo si ce functiune avem, cu alte cuvinte nu mai suntem inutili; ne cunoastem clar rostul, functiunea si functionam. Amintirea “varfului”, nu este varful. Amintirea corpului nu este corpul sau muntele. Amintirile sunt umbrele lor. Hotărârile nu se iau in varful muntelui, nici la baza lui. In varful muntelui se indeplinesc, la baza lui se manifesta indeplinirea. Realizarea constiintei este constiinta de sine, realizarea sociala este intelepciunea (functia ratiunii, armoniei, pacea inimii), baza muntelui. Cine cauta intelepciunea in alta parte decat in fundatia a ceea ce este, nu o va gasi. Cine cauta constiinta de sine in alta parte decat in inocenţă, castitatea iubirii, nu o va gasi. Iubirea nu o gasiţi nici in varful, nici la baza muntelui. In centrul fluid, sau centrul transformarilor daca nu fugiti de el se poate realiza ca “varful” si “baza”, inocenta si intelepciunea sunt forme complet diferite ale aceluiasi real. Constiinta  Cristos, (careia si caruia ii multumim din respect si intelegere, nu din linguseala speriatului, sau interesul mantuirii, etc.) ne indrumă in apropierea centrului fluid al transformarilor (transformare=apocalipsa, din greceste): “fiti inocenti precum porumbeii si intelepti precum serpii”, iar prin relevarile perceptiei, acum putem intelege ce vroia sa spuna. Unificarea varfului inocentei creatoare cu baza sa intelepciunea armonizatoare , pacificatoare (“pace voua”!) nu se poate face, nici nu puteti sa fiti, prin credinta bigota care cere altuia sa faca asta in locul sau, chiar daca acelui ‘altuia” ii spune Dumnezeu, Cristos, Iehova, Al’Laah, Quatelquatl, Buda, etc. Acest “edificiu maret”, cel mai mare din univers si nefacut de maini omenesti, sunteti. Altfel, cine crede ca este innocent nu este intelept si cine crede ca este intelept nu este innocent. Dinamica constiintei este rostogolirea din rai in iad si din iad in rai, pana se plictisete de prostiile astea facute in locul adevaratei sale dinamici neaservite facaturilor.Toată acestă “dinamică facută si intretinută” este un vast capitol al neputintei, denumit “decat de loc, e bine si asa”, sau neputinta de a face ceea ce este. Aceasta neputinta este puterea de a distruge ceea ce este si care rasplateste cu moneda satisfactiei si placerilor aservitilor sai, (dedicatilor sai istoric). Nu ati privit cumva in ochii unuia care sacrifica si tranşa un miel? Nu ati observat cumva, câta satisfactie era in ei? Daca nu ati facut-o, prieteneste va sfatuiesc sa priviti si percepeti un asemena moment si dinamica lui, dinamica voastra emotionala. Din dinamica emotionala va veti recunoaste mult mai profund, decat din blogul acesta. Cine este “mielul” ca reprezantare simbolica a faptelor si miscarilor constiintei tale?; cine este “sacrificatorul” ca fapte si actiuni ale constiintei tale? Fragmentarea constiintei inceteaza cand vezi asta, iar ca sa vezi este obligatoriu sa auzi. Ca spectatori, observatori neimplicati si indiferenti (momâi), auzi dar nu vezi muzica; daca auzi, vezi si muzica. Copiii mai intai simt, apoi vad muzica si apoi o aud, au ochi si urechi, simtirea este vedere si vederea este auz. Maturii nu mai aud, nu mai vad, nu mai simt, puterea neputintei a reusit sa degradeze templul perceptiei proprii. Vestea buna este ca templul perceptiei, nu este “propriu”, proprietatea maturului imatur. Maturitatea desvârsită ca process re-creativ, se numeste inocenta. “A da in mintea copiiilor”, nu are nici o legatura cu realitatea “mintii" copiilor. Este doar efectul senilizarii, degradarea celulelor cerebrale puse să facă ce nu pot si recompensate cu placere si satisfactie, intr-un cuvant rutina si imi asum definirea lui, ca procesul neputintei de a face inocenta, pace, intelepciune, etc, procesul puterii neputintei si consecintele sale: “pot sa nu pot”. Cine da de lucru celuleleor cerebrale ceva, ce nu pot sa faca? Vestea buna este ca celulele cerebrale si creierul in totalitatea sa se regenereaza (parca in ciuda convigerilor inoculate), in momentul smulgerii sale din aservirea temporala atat de cunoscuta sub “nevinovata” denumire de “varsta” . Acest fapt se ‘intampla” (pentru ca nu se face), ca intotdeauna prin doua modalitati posibile: prima, de buna voie, sau a doua, de nevoie, adica chiar daca nu vrei. Cand este buna-voie acesta realizare o numim iluminare si maestru manifestarea ei, iar cand nu este voiebuna (adica este o voie rea), “se intampla foarte repede” prin casare si recreere. Natura nu repara, caseaza si recreeaza. Dar fiul naturii, are si varianta libertatii sau accelerarii proceselor naturale, pe care o cunoastem sub denumirea de vindecare, sau refacerea originalului. Care este “originalul”?; dar “originea” voastra? Originalul ca termen se refera la o dinamica, o miscare neperturbata de ceva, iar originea ca termen se refera la fixarea acestei miscari, fixare care fura din gradele de libertate ale miscarii in sine. Inductia hipnotica a necesitatii cautarii originii, este inductia unei greseli in miscare, aservirea miscarii greselii respective. Originalul ca termen, are semnificatia de “dinamica creativa”, a inceputului, nu este fixat, deci il puteti percepe liberi, indiferent unde va aflati si oricand (ceea ce e in origine, nu puteti percepe decat acolo, nu este libertate, originea e facuta, falsul). Desi cuvantul origine are conotatia de adevar, continutul său nu este adevarul. Sursa si izvorul existentei nu este in origine. Nu mai fac greseala aventurierului in necunoscut si să affirm ca toti cei ce pot citi aceste randuri, vin din original (vazut ca dinamica creativa). Tot evidenta m-a invatat ca sunt si cei ce vin din originea facuta, si ca pentru acestia tot ce se scrie aici este complet irrelevant, inexistent, fara realitate, fals (minciuna) este realitatea lor, realitatea in care se ascund in fata originalului. Dar un bun (neselectiv) si neinduplecat (in bunatate) observator al miscarilor sau vibratiilor emotionale ca reactii, vede ca un animal daca se ascunde in fata unui strain sau cunoscut, nu este semn de supunere sau accord, ci semnul unei pregatiri a atacului. Numai un animal complet relaxat este si prietenos. Relaxarea este o miscare, o dinamica in armonie, iar frica este o fixare, o paralizie a carei explozie este numita atac. Animalul reflecta fidel starea inconjuratorului sau, este in sincronicitate. Frica in prezenta sa, este atac asupra prezentei sale si raspunde atacand atacatorul. Animalul este innocent si reflexiv. Doar omul poate respunde intelligent oricarei perturbari a prezentei sale inocente, pure si creativ-recreative, iar acest rapuns il cunoastem sub “denumirea de lemn” cunoscuta ca “evolutie, civilizatie”, denumire careia perceptia ii releva adevarul continutului sau original, il pune in miscare. (involutie=cadere, civilizatie; evolutie= revenire, nastere, inoire); “fericiti cei ce stau in inceput”,unde inceput=inoire; “ei nu vor cunoaste moartea”=pentru ca sunt mereu noi, niciodata la fel (identificati, fixati, aserviti=aplaudaci sau huiduitori, cârcotasi). Starea de a fi este starea constiintei. Diferitele modalitati de expresie, modalitatile timpului, sunt modalitati diferite ale aceleiasi constiinte sau stari a lui a fi. Cand constiinta este in intuneric, va propovadui sau promova “nimicul” ca sursa a existentei. Va vorbi despre materie, dar mai ales despre antimaterie, despre materia neagra, gaura neagra, (la moda in astrofizica) , despre sinele inferior si superior (fragmentat), despre orice care ascultat, va induce teama si fuga fata de ceea ce se asculta; va propovadui ca moartea este “mijlocul” vietii=scopul scuza mijloacele!. Cand constiinta este in lumina, se gandeste de doua ori inainte sa spuna ceva despre altceva, iar cand o face supără pe toata lumea autoritatilor in materie, indifferent despre ce “materie’ vorbeste: fotbal, cunoastere, placere, satisfactie, constiinta, meditatie, chaneling, civilizatie, etc. “La moda” se vorbeste despre “lumină” si am vazut foarte multe fapturi palide sau grase cu palmele in sus si in diferite locuri sfinte, invocand, cersind si sperand să obtina acea lumină prin diferite ritualuri sacre. Multe din aceste fapturi, vorbesc si-si afirma iluminarea (poate au primit ce invocau cu atata ardoare si consecventa). Tot aceste fapturi mă privesc cu compatimire si detasare, cu duiosia milei, fara sa vrea sa sculte sau intelega ce vreau sa spun, pentru ca iluminatii au sarcina sa fie ascultati nu sa si asculte. In fata lor ma simt “bun de mila”, demn in nici un caz. Imi vorbesc despre portale si energii pe care au doar ei privilegiu sa le perceapa, din moment ce sunt toate maine si eu nu am statut de profet. Se feresc de cuvantul nefericire si durere ca si afaceristii de cuvintele esec sau faliment; asa ceva lor nu are voie sa li se intample. D-lor li se intampla doar fericire si iubire neconditionata de conditiile durerii si nefericirii, inteleg eu, conditionata de lipsa lor. Mai inteleg ca eu fiind existent in prietenia durerii si nefericirii, lipsa mea din preajma d-lor, le face bine; că existenta mea nu este dorită de iubirea lor neconditionata. Asa că, nu exist pentru d-lor. Radiatia constiintei este lumina ei, iar eu nu sunt in stare sa percep acesta radiatie decat prin faptele lor; iar faptele lor mă indepartează, mă exclud. Lumina lor zgâraie privirea mea si devalorizează orice sunt sau manifest. Marele NU as putea numi symbolic aceasta radiatie a puterii primite odata cu lumina ceruta. Marele DA este al indragostitului de ceea ce este in constiinta a ceea ce este. Marele Da este indragostit si de marele Nu. Pentru cel pur nimic nu este impur. Intregul este sacru sau nu. Ceea ce separa pe cei doi “mari” este imaginaţia ideatică a marelui Nu. “Exista Da si exista Nu, ce este mai mult decat atat de la cel Rau vine”. cand marele Da si marele Nu in aceeasi directie actionează, intelepciune se chiama. In starea de a fi nefixata, tot ce este, este intreg, pur, functional si necesar simpfoniei universului. Aceasta stare este starea viziunii curgatoare, mereu noua a universului, totul este posibil si nimic bătut in cuie. Astazi procesam imaginea fotografica a universului , ca văzuta din afara sa, deci aratam universului cum arata ca poză si aceasta poză este deja in afara si trecutul sau. Iata un moment de răscruce a insusi universului, acum stie cum arata in intregul sau si “din sine perceput". “Floarea vietii” a facut sămânţă. Samanta universului este in constiinta sa si rodeste noul univers, cristosul sau. Omul in locul sau in univers cu toate greutatile si impotrivirile a platit pretul in durere dar sarcina sa a dus-o la indeplinire, sarcina perceptiei si constiinta ei. Tot trecutul umbra este irrelevant dar si-a relevat menirea. Pentru un om nu exista obiectiv de neatins; atunci cand are atitudinea corespunzatoare nu are opozitie in univers. Opozitiile sunt corectii, calibrari, reglaje si verificari a starii de a fi si atitudinii ca radiatie, prin reflexia in perceptia creata. Constiinta perceptiei creatoare, inteligente, este viata perceptiei, radiatia sa. Ceea ce scriu nu este abstractiune, nici inchipuire, nici dorinta. Procesul abstractizarii este un process al intelectului, al memoriei ganditoare depre sine insusi;  perceptia nu este intelectuala, nici abstractă, este naturala. Dar cum limbajul este facut de intellect folosirea lui pentru descrierea perceptiei este inadecvata. Telepatia este transmiterea directa de mesaje, limbajul perceptiei, al sinceritatii. Nu poti “minti telepathic”, dar telepatica comunicare inconstientă si iratională poate genera prin atitudinea gresita in fata ei monstri manipularii de sine. (manipularea la nesfarsit a aceleasi cunoasteri sau paralizia mentala). Cand constiinta comunicarii telepatice directe intre toate făpturile de pe pamant este activă, se traduc simtamintele si imaginile in limbajul intelectului rătăcit in simbolurile sale lingvistice cu continut uitat. Astfel sciziunea constient-subconstient dispare ca realitate. Nu exista nici constient nici subconstient, exista ceea ce exista, plenitudinea si frumusetea existentei.