nimic nou sub soare,

 când căutăm ”noul” in afara noastră. Voiești demonstrații și dovezi din afara ta omule?  Dacă da, atunci suferă (legic vei suferii) pană iți vei demonstra prin tine insuți.

Suferința este cheia sfântă a evolutiei, face parte din Lege la orice nivel al evolutiei Ființei, de la piatră pană la Tatăl, nu se oprește. Intr-o actiune orice Ființă- fortă  reprezintă un absolut atunci cand se confruntă cu o Fiinta mai putin evoluată in conștiinta de sine. Aceasta ”sabie” de luptă este ”Vibrația” sau ” Lumina Luminii Lumii.

Bucuria tăită in prezent de o ființă  este o vibrație emoționlă superioară ca frecventă in comparație cu o bucurie trăită anterior, reverberația sau amintirea unei bucurii trăite in aceeași imprejurare; trăire  pe care o numim neapărat ”suferință” dacă fapta anterioară s-ar repeta. ”Suferința” este gradul mai mic de intensitate a bucuriei trăite, sau altfel spus, bucuria este gradul cel mai mare de intensitate  a suferinței avute de aceeași Fiintă. (atracția polilor). Pe cale de consecință a trăi din amintiri si in rutina obișnuințelor, inseamnă a suferii, o  trăire a unei bucurii de a fi, a exista diminuate și in continua diminuare..

Aceeasi actiune-faptă care a produs suferință unei Ființe , poate produce bucurie alteia mai puțin evoluate ( adică mai nerecunoscătoare deoarece cunoasterea e o simplă recunoaștere)

”Binele ți Răul” se raportează strict la aceeasi entitate, Ființă. Nu există notiunea de bine și de rau extinsă asupra unei lumi, unei matiuni sau grup ființial, ci doar asupra individului (unei unicități, prezențe). Monada bine-rău nu poate fi extinsă, generalizată; orice idee raportata la universal iși pierde orice relevanță.

Această monadă bine-rău este functionlă doar la nivel individual, asupra individului-distinct, nerepetabil și altul in orice moment. Intreaga zbatere a filosofiilor care se ocupă de aceasta monada bine-rau, se datorează neputinței oamenilor in stăpânirea celor cinci simțuri ale planului fizic dens (promoroacă si gheață polara asupra simtului intern al sinelui de sine statător. )  Neputința a fost ascunsă prin generalizarea ,colectivizarea, mondializarea conceptului de bine si rau, un fel de fuga de responsabilitatea propriei ființe a unui intelect  teoretic, practic inexistent/inchipuit.

Nepriceperea binelui si răului adica a Faptei (Fiintei) și non-Faptei, a manifestării și nonmanifestării, a ciclurilor de viată planetară, solară, iniversice si cosmice, se exprimă prin necunoașterea/nerecunoașterea(nerecunoștința), Spiritului de inceput, a indestructibilului-Substanța Unică Universală (Brahman, Abraham , Al Laah, Atl , EU SUNT, etc) a lumii fizice eterico-fluidice- vibraționale, (denumită și ”Haos fecund” de Lao Tze) Spiritul de inceput exprimă lumea fizică a formelor, manifestarilor  aparent separate si independente   pe care o contine in esența sa- Legea lui Unul.

Lumea in care trăim cu totii este o miraculoasă și indescriptibila manifestare a ideii de frumusețe și plenitudine, manifestare mereu trecătoare,  inoitoare, regenratoare si evolutivă a Substanței Unice in Legea lui Unul-legea vieții=existența.

Nu este ceva nou, nici o idee nu este nouă,  filosofia are un bagaj limitat de semnificatii si reprezentari a misterului creatiei universale si după cum relevă comportamentul mental neschimbat de milenii a promotorilor si sustinatorilor acestui bagaj de consideratii exterioare care-si aroga dreptul de detinători ai adevarului , a condus la o inchistare sau inghetare in proiectul original al creatiei, visul celui dintâi care a umplut cerul de stele si pământul de ființe. Urmeaza dezghețul.

Aceeasi poveste este reluata de milenii, o poveste cu pretenția de a releva adevarul (absolut sau) liber de conditionalități, premeditări, inghețări intr-o viziune statică nescimbatoare asupra lumii si individului,  anume ”conflictul contrarii lor care duce la evoluție” După milenii de conflicte aproape că am distrus epuizand planeta DE RESURSELE SALE VIATALE- biosfera. Acoperim meschini esecul cunoasterii viului si producerea involutiei structurilor si abilităților corporale și constiinței  populatiei planetare sub imaginea unei evolutii , ”civilizații”tehnologice , a instrumentelor sau armelor care să asigure o dominatie si un control unic pe planetă, astfel ignorandu-se adevarul existenței legii unice a vietii, viu la viu nu face rău.

Astăzi, vorbim deocamdată, despre NOUA ENERGIE si bine facem; constiința acesteia vine prima dupa care si manifestarea. In sfarsit ceva nou! Dar nu vedem acest nou manifestându-se; uităm că nu există o vedere colectiva ci doar indiciduală. Spre ex. eu văd acest nou manifestăndu-se in toate nivelurile constiintei planetare a biosferei inclusiv oemenești. Evident nu trebuie așteptat să-l vedeți ci, exprimați-l ; vă asigur că exprimarea sa vă va produce cele mai mari bucurii ca intensitate, bucuria de a trăi iubirea=dragostea lui ”eu exist” impărtășită prin recunoaștere si recunoștință.

Insa mi-am propus a releva vechimea milenara a acestei constiinte planetare prin realizarea ”Iluminarii”, sau luminarii propriei constiinte sau lumini prin recunoasterea miracolelor creatiei Unicului, Celui Viu in care ne aflăm existența.

Mă intorc cu milenii in urmă la invățătura giganticului poem epopeic MAHABHARATA=lupta marilor bharați , poem pe care intinderea  il situează in cel mai lung poem produs; poem  al carui autor este invăluit in Marele  Anonim=maximumul notorietății.

Țesătura Bagavad Gitei  ca perioadă de timp in epoca Mahabharatei, este de fapt un condens al ultimului ciclu apocaliptic pe care l-a suportat Geea in urmă cu 26 000 de ani, fapt care a produs derută si neputința istoricilor in  datarea scrierii epopeii. Insă ceea ce cred ca este cu adevarat folositor ascultănd povestile epopeice, este intelegerea fqaptului ca ”epoca se repetă și astazi asistam la finalul ei ca ciclu apocaliptic=de transfigurare.”

Inceputul actiunii este plasat in ”epoca de aur” a omenirii (vărsta de aur, orașul de aur, etc) in care armonia universală se manifesta pe GEEA. 

Intreaga viețuire a pământenilor (tuturor viețuitoarelor biosferei plantare) de-alungul celor 4 vârste-aur, argin, cupru si fier, ca metafore, este stransă și condensată in Timp, in relatiile de viață ale celor doua familii  desprinse din aceeați spiță-regele Santana și zeița Ganga. Devenite de apoi, tabere adverse; -  din trunchiul princiar al lui Pandu se detasează cei 5frați , Yiudhisthira,Arjuna, Bhima, Sahadeva, Nakula, constituind nucleul binelui, iar - din regele Dhrtarastra , fratele lui Pandu,- orb din nastere- se nasc 100 de fii (din inchipuiri, imaginări) , din care Duryodhana este intruchiparea demonului Kali (Lucifer, anticristului) si se constituie in elementele raului-tabăra adversă, uzurparea jumătății din regatul mostenit de frații Pandava. 

(n.a. -similitudinile mitului cu celelalte mituri este evidentă- Adam si Eva , Abel si Cain;  mai mult chiar, parca ar fi descrierea celor doua ramuri adn -adn functional si pseudoadn -inchipuit- sursă de disfunctii)

Acumularile karmice de-a lungul istoriei, amplifică mânia si ura, sentimentul mândriei, al averii, când raportam fortele demonice si in același timp - suferința, toleranța, bunătatea, cand raportam relatia de viață a fortelor benefice(zeice) 

Astfel celedouă tabere se intâlnesc inevitabil pe  Câmpia Legii, câmpul conștiinței, intr-o confruntare apocaliptică pustiitoare. Insă instanța legii karmei se manifestă,(feedbackul faptelor in legea lui Unu), se manifesta și deznoadă. Deznoadă si spulberă-fluidizează tot jegul fiilor intunericului, după care urmează ” scrâșnirea dinților ” Extensia acestor manifestari sprecifice individului prin asocierea lor cu societatea sau lumea conduce inevitabil la paradoxul neputinței prin irelevanță, genereză un nor hipnotic infoenergetic sau o iluzie care ascunde realul existentei noastre traind in inchipuirea lui.

Arjuna, mai puternicul intre puternici (cu cea mai mare strălucire a constiintei), precum un taur-monstru printre oameni, arcașul cel mai de seamă și de temut,, avâdu-l pe Krsna in calitate de vizitiu al carului de luptă, ”se frânge in indurerarea-i de oștean și rudă si gândește să moară fără să ucidă.”

In acest moment nodal al infruntării apare zeul Krsna in dialog cu Arjuna determinându-l să pornească la luptă după ce devine convins si cunoscător al adevărului Unic expus și relevat de Marele Zeu, care printre altele ii transmite: ”Ei sunt morți de mult, tu ești doar instrumentul.” 

Sau intr-un alt moment,  după ce Krsna iși infățișează o parte din propria maya (forța sa magică), afirmă că el este mântuitorul acestei Lumi cu numele de Bhagavad Gita (tinutul, lumea lui Bhagavad). Dialogul in totalitatea lui este o expunere a Științei Unice, cosmice (ordonate), pe care noi, pământenii din rând  o numim greșit ”filosofie”. Krsna afirmă că filosofia este intemeiată de El pentru cei care discută in contradictoriu si politica pentru cei dornici de glorie și mărire.

Războiul bharaților se manifestă in toată apmploarea tragică a unui apocalips. După ce demonii sunt invinși și uciși, poporul lui Krsna moare printr-un act de tădare, iar orașul (tinutul) se scufundă in ocean. (atlantida oare?). Apoi se deschide o Nouă Eră: Judhisthira. Impreună cu tatal său Legea sau Dharma, ajung pe jos dincolo de Himalaia, catre un șinut numit Rai.

n.a. -recent am aflat că zona Indiei și Chinei este teritoriul uneia din cele 7 colonii populate de lemurieni și de către atlanți in urma scufundării, mișcării  continentelor . (populația Mu si atalantii erau doua culturi complet diferite si le-am putea asocia cu cele doua ramuri conflictuale , fortele binelui- MU si fortele demonice-atantii decazuti din lege. Tinănd cont de semnificatia si impactul emotional al suneteleor,  RA semnifica lumina, ratiune, soare, focar, incandescență, strălucire, pasiune arzătoare , iar ”I”semnifică intotdeauna verticala prezentului, prezenței, atemporalul, sensul curgerii creației din ceruri către pământ. din lăuntru spre afară -lăuntricul avnd semnificația nelocalizării spatio temporale. Ca urmare am putea ”traduce” pe ințelesul nostru ca ”RAI” are semnificatia unei ordini armonice a fluidității vibratiilor existentiale -din etern (launtru) in efemer(afară), din sursa -focar nediferențiată spre formele manifestate sau create- adică o viziune si un comportament specific acesteia. Actul in sine al creației este Marele Mister, Evoluția= mișcarea de transfigurare si innoire a creației=existența. Practic din HAOS,  Lumea renaște continuu ca corp al vibratiei creatoare din esența unică a  haosului , intelegere care probabil l-a determinat pe Lao Tze să-l denumească  fertil  (”O tu haos fertil!”- așa incepe scrierea sa, Dao )

In maieutica meditației- a dialogului mental- acolo unde timpanul și corzile vocale sunt neputincioase, s-a primit ajutorul in deslușirea existenței prin recunoașterea misterului sursă. Acum Exist si asta este implinirea sau fericirea sursei.

A fi neclintit in existență sau fericirea de a fi, este marele examen pe care-l vom trece sau nu in fața evenimentelor ce vor veni pe o traiectorie exponențială a vibrațiilor ca in ultimile zile ale sintagmei ”lucrați până este ziuă”

Smintitu-s-au mulți in Kali Yuga actuală in cazna deslușirii Tainei cerești a Omului, a Universului creat, a Unicului transfigurat intr-o infinitate de forme strucutrale ale unei sinarhii frecventiale, piatra unghiulara aruncand, trădând propriul sine sub focul scornelilor mondiale.

E foarte greu, anevoios , dar cunoscând cum va fi secerișul poți ocoli hambarul cu neghină. Teoria este defectul cunoașterii, o simplă speculație in fața Marelui Necunoscut și VIU.

Știința implică ,nu explică.

Dincolo de religie incepe spiritualitatea si dincolo de spiritualitate incepe realitatea. Curaj!

n.a.-scris articolul impreună cu Mircea Moraru, orientalist.