povestea duhului

Semnificatia cuvantului este aceea de suflare, suflet fara trup sau spirit, inteligenta.

Adesea folosim cuvinte fara sa cunoastem semnificatia lor si pierdem profunzimile intelesului cuvintelor auzite si farmecul mesajelor nerostite.

Un cuvant, unul singur, ne ajunge sa punem lumea in miscare pentru a-i deslusi un nou secret, pentru a-i adauga un nou inteles , stragand in fiinta noastra toata memoria lumii. Ceea ce fusese temeiul vietii, astazi pare sa dispara.

Oricat de paradoxal ar parea, lumea s-a inmultit dar se multumeste cu un vocabular saracit. Orice discurs , orice discutie pare o facatura gen ready-made, cuvinte gata mestecate, inghitite si regurgitate, lipsite de orice surpriza si mirare, numit limbaj "functional", apoi "formatat", cuvinte la fel de urate ca ceea ce denumesc. Cu o iuteala nemaipomenita cuvinte precum parking, shopping, banking, weekend, etc, se raspandesc pe toata planeta si oamenii par sa le inteleaga sensul. Cum toate aceste cuvinte invadatoare sunt in engleza se pare ca invingatorii isi impun si vocabularul. Constatam cu groaza cum cei mai multi dintre locuitorii planetei ,in loc sa spuna in limba lor "sunt de acord", se multumesc cu un sumar ok. Uitarea,  infernul cuvintelor caruia lenea noastra ii deschide larg portile, va inghiti comorile acestora si ne va lasa un ultim scheunat "please", un ultim gest al mainii intise.

Jorge Luis Borges spunea ca, pentru generatia lui, un ins care nu vorbea franceza era apropape un analfabet si ca lumea trecuse de la franceza la emgleza si de la engleza la ignoranta. Asa cum Jean-Claude Carriere releva in "Cercul mincinosilor", inventia gandita intr-o oarecare ordine, numita "fictiune"- este adesea limpede prezentata ca atare, dar poate fi uneori si clandestina. Se poate ascunde pretutindeni. Poate ca se afla alaturi fara stirea noastra. Totul este poveste , pana si istoria.

Povestea  (adaptare dupa O mie si una de nopti)

E vorba de un duh inchis de regele Intelepciune intr-un vas de arama si aruncat pe fundul marii

Duhul jura sa-l faca bogat pe cel care-l va elibera. Trec o suta de ani. 

Duhul jura ca il va face stapan peste toate comorile din lume pe cel care il va elibera. Inca o suta de ani in care nu se intampla nimic. 

Duhul jura ca va indeplini trei dorinte, oricare ar fi ele, celui care il va elibera Trec veacuri, milenii, nu se intampla nimic.

Duhul jura atunci ca il va ucide pe cel care-i va reda libertatea.

Este povestea o "inventie psihologica"? Posibil, dar in acelasi timp este verosimila si surprinzatoare cand ne aflam in ea. Cand  semnificatia cuvantului "duh" imbogatim cu ceea ce denumim spirit sau 'minte", intelegem de ce a fost ucis Cristos cand a eliberat mintea evreilor din starea  hipnotica a incrancenarilor dogmatice, ne intelegem actiunile. In fiecare dimineata ca sa ne trezim trecem prin "moarte' si ca urmare o cunoastem foarte bine dar ne facem ca nu- ...ca sa avem un motiv sa fugim de/din viata in existenta..

Povestile sunt repovestite mereu si fiecare povestitor le imbogateste sau saraceste continutul, le modeleaza. Povestitorul nu se poate povesti pe sine, ci doar faptele sale. De aceea povestea este a Marelui Anonim, izvorul tuturor povestilor uitat sau ascuns in negura vremurilor dogmaticii exclusiviste a cultivarii eului.