Intimitatea are semnificatia de a trai sau a fi in a cuiva sau a fi in- cu cineva, iar asocierea , a te alatura cuiva, grup sau individ pentru un scop sau actiune comuna.
Aceste definitii par a releva drept pleonasm exprimarea din titlu; diferentierea intimitatii de asociere; asocierea implicand a fi in -cu cineva persoana sau proiect, a trai in acel proiect sau persoana si s-ar releva a fi aceeasi pozitionare si atitudine ca si a intimitatii.
Omul vazut ca energie "a fi in" insemna a pune la dispozitia locului in care te afli intregaga ta energie, viata. Deasemenea inseamana a trai pentru acel loc/miscare/structura/ organizare in care te afli. Suntem constienti ca prin asociere noi ranuntam a trai pentru noi? Ca asociati intram in legea naturii "'natura nu traieste pentru sine"? ! Evidentele releva ca desi suntem permanent in asocieri cu grade diferite de generalitate facem eforturi uriase pentru a trai pentru sine, egocentrismul ca doctrina a puterii personale si demonstratiei ei celorlalti.
Acest paradox al asocierii indivizilor ,( inclusiv revendicarii firesti a drepturilor de libera asociere, care implica renuntarea la egocentrism ca atitudine si comportament in asocierile noastre) si zbaterii lor pentru a -si promova propria persoana si putere personala in detrimentul celorlalti prin barfe, calomnii si demonizari, ceilalti cu care sunt natural sau voit asociati- releva (prin semnificatia si definitia data verbelor substantivate ca intimitate si asociere), sursa conflictelor sau luptei pentru existenta. Se releva evident si ignoranta, partile intunecate ale constiintelor ce vor asociere si simultan se lupta impotriva ei autopromovandu-se, straduindu-se sa domine si controleze asocierile lor. Aceasta reelevare a contradictiilor dorintelor de a fi impreuna cu faptele ne poate responsabiliza faptele sau izola si mai tare ca indivizi. Durerea izolarii , marginalizarii, excluderii nu este reaua vointa a cuiva anume, ci consecinta proriilor atitudini si ignorante a ceea ce inseamna a fi imreuna sau in asociere, fie familiala, lucrativa, nationala, internationala, etc. Nu trebuiesc priviti cei ce-si latra propriul cotet al asocierilor naturale sau interesate -IN- care traiesc, persoane responsabile sau inteligente, bine intentionati cu asocierile lor. Dimpotriva , sunt doar cei care desi in asociere, lupta inutil impotriva ei, la destramarea ei, fie in propria familie ,natiunie, societate, etc. Acestia evident ca nu sunt pozitionati corect in raport cu aspiratiile proprii in constiinta, sant cei care traiesc in intunericul din constiinta lor izolati, frustrati, nemultumiti. Cand esti constient sau in lumina/intelegere cu ce presupune orice fel de asociere- renuntarea la a trai pentru sine- a fi in si pentru asocierea care implica elemente diferite ale sistemului structurat/ organizat al acesteia, inseamna a hrani si sustine organizarea sistemului respectiv , ori refuzi asocierea , ori accepti. Si refuzul si acceptarea te scoate din conflictul cu respectiva organizare asociativa.
Asocierea este o actiune care nu poate evita constienta ei, actiunea asa cum este ea si nu cum am dori noi sa fie inchipuind-o altfel, drept camp al autopromovarii si dominatiei personale
Intimitatea in schimb este o actiune care poate fi ascunsa constientei sau, in tacere sau, in begraundul existentei cuiva sau, in partea intunecata , necunoscuta, subconstienta a aceluia. Suntem cel putin in intimitate chiar neasociati cuiva sau vreunei organizari. Intimitatea este esenta existentei noastre in care toate fortele care tin impreuna elementele nucleelor, atomilor, celulelor, organelor, functionarea, regenerarea si dezvoltarea lor -sunt in echilibru; o singura forta- dupa cum unicitatea corporala rezultata , libera si de sine statatoare releva. Oamenii stiintei releva intimitatea profunda dintre radiatia elecromagnetica si intreaga noastra cunoastere, misticii profunda intimitate a Omului cu Dumnezeu tatal. Modalitatile exprimarilor pot forma limbaje de nisa pe intelesul putinor indivizi, insa ceea ce releva este acelasi lucru -intimitatea omului cu fiinta sau cu templul ei ca edificiu maret al perceptiei -IN care isi are existenta si pentru care vietuieste. Intimitatea este revelatia nefragmentarii , nesepararii cauzei una cu efectul ei.
Insa daca observam intelectele ca si cunoastere despre sine , cunoasterea psihologica care are grad zero de importanta pentru ele, putem prin finetea observatiei sa percepem altfel de "intimitati" ca asocieri inconstente a indivizilor cu o idee despre sine de care sunt inconstienti. Am observat ca desi toate intelectele sunt interesate de imaginea importantei lor in ochii celorlalti pentru care nu precupetesc nici un efort sau cheltuiala, efectiv lucrativ IN ele este doar propria idee despre sine de care sunt inconstienti. Desi intelectul se autopromoveaza ca o intregime calitativa si inteligenta, In el lucreaza sau locuieste o idee/ imagine doar. Mai in gluma sau in serios se afirma ca idiotul este cel care are doar o idee si aia fixa. Paradoxul acesta dintre saracia ideii fixe si credintele diverse ale indivizilor despre ei insisi, care se releva dorinte mai mult decat realitati, cum poate fi cororborat? Intelectul a alat despre sine ca este o plenitudine a unicitatii si o confunda cu ideea despre importanta sa? Dar ideea fixata care-i modeleaza comportamentul atat de divers si imprevizibil pare a fi in opozitie cu credinta intelectului despre sine? Ideea de identitate fixata este periculoasa pentru ca filtreza exprimarea potentialului sinelui ingustandu-l pe aceeasi rutina sub forme diferite ale aceleiasi expresii?
Cum putem descoperii aceea idee fixata in mintea /energie si gandirea /actiunea ei , sursa de conflicte interne si dezagregare? Suntem hipotizati de ideea fixata despre sine si ne comportam conform starii ei hipnotice prin exclusivism si autoizolare in campul universalului asentimentelor si acordurilor existentiale?
Cum putem parasi coconul rigiditatilor ideii despre sine in care ne aflam fiecare? Doar recunoscand ideea transformata in credinta sau superstitie fiind lipsita de ratiune asemenea asociere inconstienta de fixitatea ei. Vrem sa ecunoastem ca sa ne eliberam actiunile de aservirea lor trecuta, dar ce?
Putem recunoaste in schimb ce dorinte avem daca am avea neconditionat toate mijloacele, resursele realizarii lor. Cum si ce ne-ar place sa fim si sa facem? In intimitate si singuratate , acolo nestituti de cineva , ne proiectam dorintele si in oglinda lor putem recunoste ideea despre sine ca sursa. Un intelect care doreste putere are ideea despre sine fixata coform careia nu are putere, ca trebuie sa obtina . Un intelect care-si doreste putere sexuala , are fixata despre sinele sau ideea ca ii lipsete, ca este impotent sexual, ideea/simtamant al neputintei care se reverbereaza in toate exprimarile sale, dominat de sexualitatea partenerului si vitalitatea lui in intimitate isi proiecteaza dorinta de putere si dominatie , mijloacele ei In cunosterea directa functia si fiziologia sexualitatii este denumita "radacina" Toate deviatiile comportamentale isi au sursa in "radacina ". Inteleptii afirma ca in sex (fiziologia radacinei) gandirea face natura de ras; ca urmare orice idee despre sau consideratie exterioara perturba functionarea radacinei asemenea unui parazit care o devoreaza. Parafrazand poetul, se releva ca asemenea lamei pumnalului ce patrunde adanc in carne , ideea gresita face aceleasi ravagii. Stiinta medicala a perturbarilor psihologice si psihosociale le identifica ca nascute din disfunctionalitatile "radacinii" ca centru energetic si hormonal al sexualitatii. Sunt chiar institutii medicale in care acest aspect si intelegere se trateaza responsabil fara falsa pudoare a complexelor respective. Lipsa educatiei sexuale sau denaturarea ei, lasa orice individ vulnerabil in fata consecintelor manifeste ale pervertirii sensului si ratiunii sexualitatii umane pe post de modele de urmat. Victimile acestor modele urmate vor fi facuti responsabili de toate violentele si comportamentele sociopate din comunitati. Daca nu stim sa vindecam este inutil sa pedepsim. Libertinajul sexual care urmeaza firesc reprimarilor pe care religia l-a exaltat ca si cale spre dumnezeu, nu poate rezolva problematica ideii hipnotice asociate sexualitatii. Rusinea si abordarile peiorative, transformate in injuraturi, ale complexelor sesuale nu pot fi sterse din intimitatea indivizilor identificati cu ele decat tot de indivizii care trezesc constienta acestor paraziti ai existentei lor. Nu e nimic de rezolvat ci doar de boicotat manifestarile si comportamentele hipnoticii respective, boicot denumit autoeducatie Cand aceste manifestari violente, toate legate de sexualitate dupa cum releva asocierea sexului cu violenta, cu crima, asociere relevata in toate scenariile filmelor, interzise copiilor fara sens si rezultat, datorita imaginilor si limbajului, nu vor mai fi interpretate ca semne de putere ci semne ale slabiciunii eroilor de mucava, poate ne vom dezbara de tendintele copierii lor. Am fost surprins si interzis totodata de vulgaritatea libajului folosit intre ei de tineri chiar in comunicare cu parintii si profesorii lor cu justificarea "asa vorbeste toata lumea", consternat de vulgaritatea discursurilor si conversatiilor televizate pe post de "problematica a iubirii". Aceste limbaje de vulgarite neingradita sunt folosite mai ales in INTIMITATE asa cum o concepe si considera fiecare si asta releva cu si ce idee despre sine lucreaza IN existenta fiecaruia. Intimitatea originala , nepervertita, era relevata de constienta faptului ca IN om lucreaza si isi au viata harurile si darurile creatorului, unicului, valori care nu sunt idei despre ci fortele fiziologiei si psihologiei sanatoase, a gandirii ca plenitudine, ca intreg, a mintii intregi, ceea ce implica uniunea intima a acestor forte cu trupul. Este un medic care prin observarea vitezei de vindecare a diferitilor bolnavi de aceleasi suferinte a constat relatia dintre harul optimismului si incerderii in sine si scurtarea perioadei convalescentei. A scris o carte "mintea poate vindeca " in care releva directa relatie dintre disfunctii fiziologice si psihologice si ideile despre sine ca sugestii negative acceptate sau implementate pe subconstient direct prin sugestiile consideratiilor exterioare din afara cunoasterii faptului si manifestarilor lui, a cauzei si efectului ca tot unitar. Afirma ca orice boala este manifestarea unei idei gresite, infidele faptului careia a fost asociata. Revenind in constienta la imtimitatea primordiala care lucreaza in noi ca ADN functional si ADN tacut ,toate pseudoinformatiile, ideile despre (pseudoadneul) se releva asa cum sunt ele, umbre ale confuziilor interpretarilor noastre despre noi si rautatilor adresate celorlalti si de ceilalti noua. In intimitate te afli cand mintea pacificata, unita cu corpul, releva natura si functionarea pseudoinformatiilor , a falsei cunosteri psihologice precum si sursa ei, nefireasca folosire a gandului uman.
Reflectarea intimitatii releva ca atunci cand existi intr-o idee cu care-ti asociezi fiinta, ideea traieste in tine in reciprocitate; Perceptia corporala a ideii care traieste in tine si tu in circumstantele ei atitudinale si relationale este simtamantul. Raspunsul la intrebarea "cum te simti?" reflecta ideea ta despre tine insusti, ideea cu care iti asociezi fiinta din noianul de idei care servesc la identificare. De aici si multimea de eu-ri ca rezultat al identificarilor formale , atributive ale constiintelor circumstantelor existentiale. Desi suntem unici , neasemnanatorul prin unicitate asemenea, procesul de indentificare, devenirea ca personificare si personalizare a ideilor despre posibile, conduce la aparitia unui al doilea eu, consideratia gandirii despre sine sau cunoastere psihologica. Cand esti in asociere cu ideea despre tine insuti desi necunoscuta tie , esti sclavul ideii respective pe care manipulezi la nesfarsit ca rutina existentiala psihologica. In aceasta stare putem spune ca ideea respectiva este Domnul sau legea fiintei tale. Fatarnicia afirmatiilor dorintei de a sluji un Domn exterior tie sau model in existenta colectiva releva conflictul generat de stradania de a sluji doi domni, primul ideea ta despre tine si al doilea tinta si modelul de urmat. Falsitatea ideilor despre dumnezeu , un dumnezeu facut de gandirea omului, sunt relevate de contradictiile dintre "cei doi" decsrisi ca dumnezeu si omul. Cand esti In Dumnezeu, Dumnezeu este in tine, profunda intimitate si manifestarea acestei intimitati este fiinta in care si pentru care traiesti in legea naturii consfintita de stiinta ratiunii existenteiale. In aceste circumstante cum ne putem intoxica mental/ psihologic si fizicochimic fiintele? Este neconceputa acesta contradictie in fiinta ci in exteriorul ei remodelat de gandire. Desigur dorinta si aspiratia VINDECARII DIN STARILE HIPNOTICE ALE CONSIDERATIILOR EXTERIOARE CA SUGESTII PROFUND INRADACINATE CU MANIFESTARI POTRIVNICE FIINTARII , crestinii si-o pun in Cristos, Domnul Iubirii. Insa cum te poate mantui Cristos, cand nu esti in intimitate cu El, prin a vietui in iubire si iubirea sa vietuiasca in tine? Legea/Domnul iubirii/libertate poate fi intimitate individuala , corporalizata; dar nu este cu de-a sila. Desigur ca toate ideile despre iubire si libertate sunt reflectate corporal prin simtamaintele lipsei acestor valori? fundatii existentiale si daca lipsesc fiecare "le asteapta ca implinire a dorintelor lor" Unde sunt aceste valori altundeva decat in memorii/amintiri. Amintirea iubirii/ libertate este cea mai mare durere si indurerati fiind chiar daca nu recunoastem asta, ne straduim sa evitam durerea si ca urmare traim din amintiri fugind de ele. Durerea este simtamant /idee a intimitatii asociative cu sugestiilor decsriptive ale sinelui uman gandit; Eu este durere, durerea izolarii, nemultumirii, insuficientei, disfunctiilor, neimplinirilor si esecurilor, lipsei de comuniune sau intimitate cu propriile fiinte respinse asa cum sunt ele, in numele sabloanelor gandite de "cum ar trebui sa fie" care reflecta sabloanele gandite opuse ale lui "cum nu trebuie sa fii" acceptate ca identitate individuala sau persona. Ideea ca "suntem cum nu trebuie sa fim" ca 'eu' explica toate stradaniile devenirii si demonstratiilor de valoare si capacitate ale fiecaruia chiar daca se refera la ceilalti si se releva ca dinamica a verbului a muri prin rezultatul temporal relevat. "Si moartea e in viata" si nu este firesc sa fugim de succesul ei sau de durere, sau de risipire, este suficient sa renuntam la autosuficienta.(Mie moartea nu-mi place , vreau ceva nou ca m-am plictisit de ea , de eu-l meu gandit de nu stiu cine si intimitatea lor.) Trairea este o experienta si "Eu" domnul experientei respective care face fete-fete dar aceeasi actiune este, sau devenire din constienta inexistetei sale. Nu trebuie sa devina eu ci sa se trezeasca din somnul ratiunii care nasc monstrii; Gandirea rationala este 'eu trezit la viata" din cosmarul gandirii irationale/ fragmentate. Campul gandirii este exterior fiintelor si dubleaza campul perceptiei filtrandu-l, ingustandu-l . Intimitatea constiitei este cu perceptia si camul cunoasterii gandite prin interpretare conceptuala intermediaza precum negustorii producatorii de beneficiari. Astfel intelegem de ce negustoria este rutina gandirii manifeste in indivizii ignorantei cum denumim ipocrizia, fatarnicia.
Reverlatia intimitatii este perceptia realitatii ca tot ce nu credem noi ca este. Aceasta evidenta perceptiva elibereaza gandirea umana si dechide orizontul miscarii inorii, evolutiei sale. Ne place sau nu cum suntem ganditi sau ne gandim fiecare intimitatea releva asocierea gand -om ca mijloc al existentei armonice si coezive placute sau nu.Cine poate spune inimilor umane ca gresesc?Aspiratiile inimilor nu sunt inselaciuni , doar mijlocul corporalizarii lor este inselaciunea. Mijlocul este chiar gandul lor corporalizat, gandul viu. Aspiram la iubire, o corporalizam iubind din iubire cu iubirea, prin gandul iubire rezonam cu realitatea ei, traim iempatic cu ceea ce este nu cu credintele despre si cum ar trebui sa fie atunci cand rezonam cu conceptiile despre. Iubirea e libertate ,nu conditionare, nu depinde de reflexia ei in circumstantele relationale interumane. Cineva intreba daca in lumea asta exista iubire. Evident ca nu; iubirea este in intimitatea fiintei sau nu cand este data la o parte de asocierile conceptuale ale iubirii vazute ca sex sau placere, daruire sau dar pe care trebuie sa-l primesti. Poti astepta la nesfarsit sa primesti fara sa traiesti iubirea. A primi implica conditionare , merit, exigente, etc, iubirea nu este nevoie. Doar cei singuri sunt in intimitatea ei launtrica si prin ei se revarsa asupra intregii omeniri; suntem amplificatori ai iubirii, fortei vitale, nu consumatorii ei. Conceptia de consumator este din tehnologia intrumentarilor, a sacrificiilor barbare. Evident ca traind in iubire si iubirea in tine prin rezonanta atragi pe cei asemenea tie si se naste dragostea care renaste.
Faptele celui care traieste in iubire chiar daca nu este iubire, sunt dragoste facuta vizibila, corporalizata. Indiferent de credinte si status psihologic punctal, fiecare exista in iubire/libertate si cand da la o parte valurile, umbrele, norii, ceata de pe constientele lor care ii ascund asta , nu are nevoie de demonstratia revelatei respective a perceptiei inteligente.
In colectivul social vedem cum ura/exclusivismul este intim cu nevoiasii de iubire, de bogatie, de sanatate, libertate, dreptate etc si daca acesta perceptie releva functionarea asocierii cu ideea in razboaiele pentru putere a celor lipsiti de ea, mecanismele asocierii in intimitate se releva mijloc si scop. acestia nu primesc putere ci mai multa ura si exclusivism dupa cum comportamentul celor ce au obtinut puterea releva: au amplificat puterea urii/exclusivismului din existenta colectivitatilor. inainte de a obtine "puterea" arbitrarului, pareau oameni cumsecade, dornici de intelegere si comuniune sociala dar dupa se releva prin comportament discretionar tirani ai bunului plac si intereselor partinice potrivnbice colectivitatilor ca intregimi existentiale. Inteligenta umana folosita in directiile conditionqarilor de tot felul poate conduce constiinta umana la o decadere si mizerie sub conditia animaleleor, denumita acesta meandra din constiinta 'astral inferior, subteran ca si conditie a armoniei terestre.
Intimitatea si asocierea este subspatiala, subtemporala, in afara timpului si spatiului neperceputa constient ca atare dar tocmai pentru asta avem creatia in care tot ce este se vede asa cum este pentru a evolua ca fiinte la conditia primordiala a fiintei unice. Evolutia constiintei incepe cu implinirea ei, se naste, creste si dezvolta, se implineste si evolueaza creativ in creatie, creatia creeaza. Paradoxal dezvalurile mizeriei saraciei in care a decazut omenirea percepute peste tot, globalizata, este semnul abandonarii ei de trezirea constiintei planetare, de implinirea ei in comuniunea exsitentiala umana. Suntem martorii, daca putem folosi termenul de martor cand suntem si actiunea implinirii, al unei adevarate revolutii, revolutia interioara in constiinta sinelui uman. Aceasta "explozie launtrica" de lumina asemenea unei supernove a sufletelor oprimate, scoate la suprafata constiintei toate falsitatile, inselaciunilor si manipuarilor, mizeria sedimentata fara rost ca depozite conceptuale esuate, fara energie proprie ca incognoscibilului irelevant proferat ca sursa a neputintei de a cunoaste cele ce sunt asa cum sunt si a intelege transformarile din creatie. Nu are importanta adn-eul facut ca inregistrari ale comportamentului irational al gandirii pervertite, in fiecare clipa fiecare isi poate folosi puterea rezonanta a gandului sau pentru a hrani cu el ceea ce doreste asa cum am facut si pana acum. ce se schimba este doar constiinta puterii acesteia care va responsabiliza pe fiecare si va boicota barfa si calomnia doar spre binele propriu, va invata sa asculte si sa exprime pentru si idealul aspiratiilor sale firesti. E bine sa "vedem" ca nevoia sau insificienta nu este o aspiratie ci contraaspiratie cu care ne-am identificat pana acum. Vom invata sa nu ne judecam si condamnam corpurile doar pentru ca nu sunt ele cauza degradarilor sale ci propriile ganduri urate, potrivnice, asociate Lui, templului nefacut de maini/gandire omeneasca. Un gand pozitiv pentru, un gand frumos, un gand demn de cel care-l rosteste, relevant circumstantei punctuale a fiecaruia este un gand a carei energie este inmilionot mai mare decat a gandurilor urate, dusmanoase. iata cum un om in gandirea si exprimarea iubirii a cucerit intreaga lume, ma refer la Iisus Cristosul Iubirii oamenilor de catre oameni, fiii omului, adevarata fraternitate universala. Am auzit denigrari la adresa acestei intimitati firesti ,insa fiecare cu intimitatea sa . Intimitatea cristica nu judeca si nu conditioneaza, nu exclude pe cei care o refuza , este inclusiv Pentru ei. Desigur limbajul si denumirile acestei forte creative la dispozitia fiecarui om este extrem diferentiat functie de diversitatile culturalale, insa sub denumiri diferite este atotprezent indiferent de specificitatile culturale. Ne legam stupid de denumiri si sa ne pozitionam exclusivit si acesasta atitudine este un refuz, refuzul specific bigotilor de pretutindeni .
Prin relaxare corporala si detasare mentala ajungem la intnsitatea mult dorita a trairii si constiinta ei. Abandonati tensiunile opozitiilor de dragul intensitatii si ea traieste in fiecare hotareste fapta
Aceste definitii par a releva drept pleonasm exprimarea din titlu; diferentierea intimitatii de asociere; asocierea implicand a fi in -cu cineva persoana sau proiect, a trai in acel proiect sau persoana si s-ar releva a fi aceeasi pozitionare si atitudine ca si a intimitatii.
Omul vazut ca energie "a fi in" insemna a pune la dispozitia locului in care te afli intregaga ta energie, viata. Deasemenea inseamana a trai pentru acel loc/miscare/structura/ organizare in care te afli. Suntem constienti ca prin asociere noi ranuntam a trai pentru noi? Ca asociati intram in legea naturii "'natura nu traieste pentru sine"? ! Evidentele releva ca desi suntem permanent in asocieri cu grade diferite de generalitate facem eforturi uriase pentru a trai pentru sine, egocentrismul ca doctrina a puterii personale si demonstratiei ei celorlalti.
Acest paradox al asocierii indivizilor ,( inclusiv revendicarii firesti a drepturilor de libera asociere, care implica renuntarea la egocentrism ca atitudine si comportament in asocierile noastre) si zbaterii lor pentru a -si promova propria persoana si putere personala in detrimentul celorlalti prin barfe, calomnii si demonizari, ceilalti cu care sunt natural sau voit asociati- releva (prin semnificatia si definitia data verbelor substantivate ca intimitate si asociere), sursa conflictelor sau luptei pentru existenta. Se releva evident si ignoranta, partile intunecate ale constiintelor ce vor asociere si simultan se lupta impotriva ei autopromovandu-se, straduindu-se sa domine si controleze asocierile lor. Aceasta reelevare a contradictiilor dorintelor de a fi impreuna cu faptele ne poate responsabiliza faptele sau izola si mai tare ca indivizi. Durerea izolarii , marginalizarii, excluderii nu este reaua vointa a cuiva anume, ci consecinta proriilor atitudini si ignorante a ceea ce inseamna a fi imreuna sau in asociere, fie familiala, lucrativa, nationala, internationala, etc. Nu trebuiesc priviti cei ce-si latra propriul cotet al asocierilor naturale sau interesate -IN- care traiesc, persoane responsabile sau inteligente, bine intentionati cu asocierile lor. Dimpotriva , sunt doar cei care desi in asociere, lupta inutil impotriva ei, la destramarea ei, fie in propria familie ,natiunie, societate, etc. Acestia evident ca nu sunt pozitionati corect in raport cu aspiratiile proprii in constiinta, sant cei care traiesc in intunericul din constiinta lor izolati, frustrati, nemultumiti. Cand esti constient sau in lumina/intelegere cu ce presupune orice fel de asociere- renuntarea la a trai pentru sine- a fi in si pentru asocierea care implica elemente diferite ale sistemului structurat/ organizat al acesteia, inseamna a hrani si sustine organizarea sistemului respectiv , ori refuzi asocierea , ori accepti. Si refuzul si acceptarea te scoate din conflictul cu respectiva organizare asociativa.
Asocierea este o actiune care nu poate evita constienta ei, actiunea asa cum este ea si nu cum am dori noi sa fie inchipuind-o altfel, drept camp al autopromovarii si dominatiei personale
Intimitatea in schimb este o actiune care poate fi ascunsa constientei sau, in tacere sau, in begraundul existentei cuiva sau, in partea intunecata , necunoscuta, subconstienta a aceluia. Suntem cel putin in intimitate chiar neasociati cuiva sau vreunei organizari. Intimitatea este esenta existentei noastre in care toate fortele care tin impreuna elementele nucleelor, atomilor, celulelor, organelor, functionarea, regenerarea si dezvoltarea lor -sunt in echilibru; o singura forta- dupa cum unicitatea corporala rezultata , libera si de sine statatoare releva. Oamenii stiintei releva intimitatea profunda dintre radiatia elecromagnetica si intreaga noastra cunoastere, misticii profunda intimitate a Omului cu Dumnezeu tatal. Modalitatile exprimarilor pot forma limbaje de nisa pe intelesul putinor indivizi, insa ceea ce releva este acelasi lucru -intimitatea omului cu fiinta sau cu templul ei ca edificiu maret al perceptiei -IN care isi are existenta si pentru care vietuieste. Intimitatea este revelatia nefragmentarii , nesepararii cauzei una cu efectul ei.
Insa daca observam intelectele ca si cunoastere despre sine , cunoasterea psihologica care are grad zero de importanta pentru ele, putem prin finetea observatiei sa percepem altfel de "intimitati" ca asocieri inconstente a indivizilor cu o idee despre sine de care sunt inconstienti. Am observat ca desi toate intelectele sunt interesate de imaginea importantei lor in ochii celorlalti pentru care nu precupetesc nici un efort sau cheltuiala, efectiv lucrativ IN ele este doar propria idee despre sine de care sunt inconstienti. Desi intelectul se autopromoveaza ca o intregime calitativa si inteligenta, In el lucreaza sau locuieste o idee/ imagine doar. Mai in gluma sau in serios se afirma ca idiotul este cel care are doar o idee si aia fixa. Paradoxul acesta dintre saracia ideii fixe si credintele diverse ale indivizilor despre ei insisi, care se releva dorinte mai mult decat realitati, cum poate fi cororborat? Intelectul a alat despre sine ca este o plenitudine a unicitatii si o confunda cu ideea despre importanta sa? Dar ideea fixata care-i modeleaza comportamentul atat de divers si imprevizibil pare a fi in opozitie cu credinta intelectului despre sine? Ideea de identitate fixata este periculoasa pentru ca filtreza exprimarea potentialului sinelui ingustandu-l pe aceeasi rutina sub forme diferite ale aceleiasi expresii?
Cum putem descoperii aceea idee fixata in mintea /energie si gandirea /actiunea ei , sursa de conflicte interne si dezagregare? Suntem hipotizati de ideea fixata despre sine si ne comportam conform starii ei hipnotice prin exclusivism si autoizolare in campul universalului asentimentelor si acordurilor existentiale?
Cum putem parasi coconul rigiditatilor ideii despre sine in care ne aflam fiecare? Doar recunoscand ideea transformata in credinta sau superstitie fiind lipsita de ratiune asemenea asociere inconstienta de fixitatea ei. Vrem sa ecunoastem ca sa ne eliberam actiunile de aservirea lor trecuta, dar ce?
Putem recunoaste in schimb ce dorinte avem daca am avea neconditionat toate mijloacele, resursele realizarii lor. Cum si ce ne-ar place sa fim si sa facem? In intimitate si singuratate , acolo nestituti de cineva , ne proiectam dorintele si in oglinda lor putem recunoste ideea despre sine ca sursa. Un intelect care doreste putere are ideea despre sine fixata coform careia nu are putere, ca trebuie sa obtina . Un intelect care-si doreste putere sexuala , are fixata despre sinele sau ideea ca ii lipsete, ca este impotent sexual, ideea/simtamant al neputintei care se reverbereaza in toate exprimarile sale, dominat de sexualitatea partenerului si vitalitatea lui in intimitate isi proiecteaza dorinta de putere si dominatie , mijloacele ei In cunosterea directa functia si fiziologia sexualitatii este denumita "radacina" Toate deviatiile comportamentale isi au sursa in "radacina ". Inteleptii afirma ca in sex (fiziologia radacinei) gandirea face natura de ras; ca urmare orice idee despre sau consideratie exterioara perturba functionarea radacinei asemenea unui parazit care o devoreaza. Parafrazand poetul, se releva ca asemenea lamei pumnalului ce patrunde adanc in carne , ideea gresita face aceleasi ravagii. Stiinta medicala a perturbarilor psihologice si psihosociale le identifica ca nascute din disfunctionalitatile "radacinii" ca centru energetic si hormonal al sexualitatii. Sunt chiar institutii medicale in care acest aspect si intelegere se trateaza responsabil fara falsa pudoare a complexelor respective. Lipsa educatiei sexuale sau denaturarea ei, lasa orice individ vulnerabil in fata consecintelor manifeste ale pervertirii sensului si ratiunii sexualitatii umane pe post de modele de urmat. Victimile acestor modele urmate vor fi facuti responsabili de toate violentele si comportamentele sociopate din comunitati. Daca nu stim sa vindecam este inutil sa pedepsim. Libertinajul sexual care urmeaza firesc reprimarilor pe care religia l-a exaltat ca si cale spre dumnezeu, nu poate rezolva problematica ideii hipnotice asociate sexualitatii. Rusinea si abordarile peiorative, transformate in injuraturi, ale complexelor sesuale nu pot fi sterse din intimitatea indivizilor identificati cu ele decat tot de indivizii care trezesc constienta acestor paraziti ai existentei lor. Nu e nimic de rezolvat ci doar de boicotat manifestarile si comportamentele hipnoticii respective, boicot denumit autoeducatie Cand aceste manifestari violente, toate legate de sexualitate dupa cum releva asocierea sexului cu violenta, cu crima, asociere relevata in toate scenariile filmelor, interzise copiilor fara sens si rezultat, datorita imaginilor si limbajului, nu vor mai fi interpretate ca semne de putere ci semne ale slabiciunii eroilor de mucava, poate ne vom dezbara de tendintele copierii lor. Am fost surprins si interzis totodata de vulgaritatea libajului folosit intre ei de tineri chiar in comunicare cu parintii si profesorii lor cu justificarea "asa vorbeste toata lumea", consternat de vulgaritatea discursurilor si conversatiilor televizate pe post de "problematica a iubirii". Aceste limbaje de vulgarite neingradita sunt folosite mai ales in INTIMITATE asa cum o concepe si considera fiecare si asta releva cu si ce idee despre sine lucreaza IN existenta fiecaruia. Intimitatea originala , nepervertita, era relevata de constienta faptului ca IN om lucreaza si isi au viata harurile si darurile creatorului, unicului, valori care nu sunt idei despre ci fortele fiziologiei si psihologiei sanatoase, a gandirii ca plenitudine, ca intreg, a mintii intregi, ceea ce implica uniunea intima a acestor forte cu trupul. Este un medic care prin observarea vitezei de vindecare a diferitilor bolnavi de aceleasi suferinte a constat relatia dintre harul optimismului si incerderii in sine si scurtarea perioadei convalescentei. A scris o carte "mintea poate vindeca " in care releva directa relatie dintre disfunctii fiziologice si psihologice si ideile despre sine ca sugestii negative acceptate sau implementate pe subconstient direct prin sugestiile consideratiilor exterioare din afara cunoasterii faptului si manifestarilor lui, a cauzei si efectului ca tot unitar. Afirma ca orice boala este manifestarea unei idei gresite, infidele faptului careia a fost asociata. Revenind in constienta la imtimitatea primordiala care lucreaza in noi ca ADN functional si ADN tacut ,toate pseudoinformatiile, ideile despre (pseudoadneul) se releva asa cum sunt ele, umbre ale confuziilor interpretarilor noastre despre noi si rautatilor adresate celorlalti si de ceilalti noua. In intimitate te afli cand mintea pacificata, unita cu corpul, releva natura si functionarea pseudoinformatiilor , a falsei cunosteri psihologice precum si sursa ei, nefireasca folosire a gandului uman.
Reflectarea intimitatii releva ca atunci cand existi intr-o idee cu care-ti asociezi fiinta, ideea traieste in tine in reciprocitate; Perceptia corporala a ideii care traieste in tine si tu in circumstantele ei atitudinale si relationale este simtamantul. Raspunsul la intrebarea "cum te simti?" reflecta ideea ta despre tine insusti, ideea cu care iti asociezi fiinta din noianul de idei care servesc la identificare. De aici si multimea de eu-ri ca rezultat al identificarilor formale , atributive ale constiintelor circumstantelor existentiale. Desi suntem unici , neasemnanatorul prin unicitate asemenea, procesul de indentificare, devenirea ca personificare si personalizare a ideilor despre posibile, conduce la aparitia unui al doilea eu, consideratia gandirii despre sine sau cunoastere psihologica. Cand esti in asociere cu ideea despre tine insuti desi necunoscuta tie , esti sclavul ideii respective pe care manipulezi la nesfarsit ca rutina existentiala psihologica. In aceasta stare putem spune ca ideea respectiva este Domnul sau legea fiintei tale. Fatarnicia afirmatiilor dorintei de a sluji un Domn exterior tie sau model in existenta colectiva releva conflictul generat de stradania de a sluji doi domni, primul ideea ta despre tine si al doilea tinta si modelul de urmat. Falsitatea ideilor despre dumnezeu , un dumnezeu facut de gandirea omului, sunt relevate de contradictiile dintre "cei doi" decsrisi ca dumnezeu si omul. Cand esti In Dumnezeu, Dumnezeu este in tine, profunda intimitate si manifestarea acestei intimitati este fiinta in care si pentru care traiesti in legea naturii consfintita de stiinta ratiunii existenteiale. In aceste circumstante cum ne putem intoxica mental/ psihologic si fizicochimic fiintele? Este neconceputa acesta contradictie in fiinta ci in exteriorul ei remodelat de gandire. Desigur dorinta si aspiratia VINDECARII DIN STARILE HIPNOTICE ALE CONSIDERATIILOR EXTERIOARE CA SUGESTII PROFUND INRADACINATE CU MANIFESTARI POTRIVNICE FIINTARII , crestinii si-o pun in Cristos, Domnul Iubirii. Insa cum te poate mantui Cristos, cand nu esti in intimitate cu El, prin a vietui in iubire si iubirea sa vietuiasca in tine? Legea/Domnul iubirii/libertate poate fi intimitate individuala , corporalizata; dar nu este cu de-a sila. Desigur ca toate ideile despre iubire si libertate sunt reflectate corporal prin simtamaintele lipsei acestor valori? fundatii existentiale si daca lipsesc fiecare "le asteapta ca implinire a dorintelor lor" Unde sunt aceste valori altundeva decat in memorii/amintiri. Amintirea iubirii/ libertate este cea mai mare durere si indurerati fiind chiar daca nu recunoastem asta, ne straduim sa evitam durerea si ca urmare traim din amintiri fugind de ele. Durerea este simtamant /idee a intimitatii asociative cu sugestiilor decsriptive ale sinelui uman gandit; Eu este durere, durerea izolarii, nemultumirii, insuficientei, disfunctiilor, neimplinirilor si esecurilor, lipsei de comuniune sau intimitate cu propriile fiinte respinse asa cum sunt ele, in numele sabloanelor gandite de "cum ar trebui sa fie" care reflecta sabloanele gandite opuse ale lui "cum nu trebuie sa fii" acceptate ca identitate individuala sau persona. Ideea ca "suntem cum nu trebuie sa fim" ca 'eu' explica toate stradaniile devenirii si demonstratiilor de valoare si capacitate ale fiecaruia chiar daca se refera la ceilalti si se releva ca dinamica a verbului a muri prin rezultatul temporal relevat. "Si moartea e in viata" si nu este firesc sa fugim de succesul ei sau de durere, sau de risipire, este suficient sa renuntam la autosuficienta.(Mie moartea nu-mi place , vreau ceva nou ca m-am plictisit de ea , de eu-l meu gandit de nu stiu cine si intimitatea lor.) Trairea este o experienta si "Eu" domnul experientei respective care face fete-fete dar aceeasi actiune este, sau devenire din constienta inexistetei sale. Nu trebuie sa devina eu ci sa se trezeasca din somnul ratiunii care nasc monstrii; Gandirea rationala este 'eu trezit la viata" din cosmarul gandirii irationale/ fragmentate. Campul gandirii este exterior fiintelor si dubleaza campul perceptiei filtrandu-l, ingustandu-l . Intimitatea constiitei este cu perceptia si camul cunoasterii gandite prin interpretare conceptuala intermediaza precum negustorii producatorii de beneficiari. Astfel intelegem de ce negustoria este rutina gandirii manifeste in indivizii ignorantei cum denumim ipocrizia, fatarnicia.
Reverlatia intimitatii este perceptia realitatii ca tot ce nu credem noi ca este. Aceasta evidenta perceptiva elibereaza gandirea umana si dechide orizontul miscarii inorii, evolutiei sale. Ne place sau nu cum suntem ganditi sau ne gandim fiecare intimitatea releva asocierea gand -om ca mijloc al existentei armonice si coezive placute sau nu.Cine poate spune inimilor umane ca gresesc?Aspiratiile inimilor nu sunt inselaciuni , doar mijlocul corporalizarii lor este inselaciunea. Mijlocul este chiar gandul lor corporalizat, gandul viu. Aspiram la iubire, o corporalizam iubind din iubire cu iubirea, prin gandul iubire rezonam cu realitatea ei, traim iempatic cu ceea ce este nu cu credintele despre si cum ar trebui sa fie atunci cand rezonam cu conceptiile despre. Iubirea e libertate ,nu conditionare, nu depinde de reflexia ei in circumstantele relationale interumane. Cineva intreba daca in lumea asta exista iubire. Evident ca nu; iubirea este in intimitatea fiintei sau nu cand este data la o parte de asocierile conceptuale ale iubirii vazute ca sex sau placere, daruire sau dar pe care trebuie sa-l primesti. Poti astepta la nesfarsit sa primesti fara sa traiesti iubirea. A primi implica conditionare , merit, exigente, etc, iubirea nu este nevoie. Doar cei singuri sunt in intimitatea ei launtrica si prin ei se revarsa asupra intregii omeniri; suntem amplificatori ai iubirii, fortei vitale, nu consumatorii ei. Conceptia de consumator este din tehnologia intrumentarilor, a sacrificiilor barbare. Evident ca traind in iubire si iubirea in tine prin rezonanta atragi pe cei asemenea tie si se naste dragostea care renaste.
Faptele celui care traieste in iubire chiar daca nu este iubire, sunt dragoste facuta vizibila, corporalizata. Indiferent de credinte si status psihologic punctal, fiecare exista in iubire/libertate si cand da la o parte valurile, umbrele, norii, ceata de pe constientele lor care ii ascund asta , nu are nevoie de demonstratia revelatei respective a perceptiei inteligente.
In colectivul social vedem cum ura/exclusivismul este intim cu nevoiasii de iubire, de bogatie, de sanatate, libertate, dreptate etc si daca acesta perceptie releva functionarea asocierii cu ideea in razboaiele pentru putere a celor lipsiti de ea, mecanismele asocierii in intimitate se releva mijloc si scop. acestia nu primesc putere ci mai multa ura si exclusivism dupa cum comportamentul celor ce au obtinut puterea releva: au amplificat puterea urii/exclusivismului din existenta colectivitatilor. inainte de a obtine "puterea" arbitrarului, pareau oameni cumsecade, dornici de intelegere si comuniune sociala dar dupa se releva prin comportament discretionar tirani ai bunului plac si intereselor partinice potrivnbice colectivitatilor ca intregimi existentiale. Inteligenta umana folosita in directiile conditionqarilor de tot felul poate conduce constiinta umana la o decadere si mizerie sub conditia animaleleor, denumita acesta meandra din constiinta 'astral inferior, subteran ca si conditie a armoniei terestre.
Intimitatea si asocierea este subspatiala, subtemporala, in afara timpului si spatiului neperceputa constient ca atare dar tocmai pentru asta avem creatia in care tot ce este se vede asa cum este pentru a evolua ca fiinte la conditia primordiala a fiintei unice. Evolutia constiintei incepe cu implinirea ei, se naste, creste si dezvolta, se implineste si evolueaza creativ in creatie, creatia creeaza. Paradoxal dezvalurile mizeriei saraciei in care a decazut omenirea percepute peste tot, globalizata, este semnul abandonarii ei de trezirea constiintei planetare, de implinirea ei in comuniunea exsitentiala umana. Suntem martorii, daca putem folosi termenul de martor cand suntem si actiunea implinirii, al unei adevarate revolutii, revolutia interioara in constiinta sinelui uman. Aceasta "explozie launtrica" de lumina asemenea unei supernove a sufletelor oprimate, scoate la suprafata constiintei toate falsitatile, inselaciunilor si manipuarilor, mizeria sedimentata fara rost ca depozite conceptuale esuate, fara energie proprie ca incognoscibilului irelevant proferat ca sursa a neputintei de a cunoaste cele ce sunt asa cum sunt si a intelege transformarile din creatie. Nu are importanta adn-eul facut ca inregistrari ale comportamentului irational al gandirii pervertite, in fiecare clipa fiecare isi poate folosi puterea rezonanta a gandului sau pentru a hrani cu el ceea ce doreste asa cum am facut si pana acum. ce se schimba este doar constiinta puterii acesteia care va responsabiliza pe fiecare si va boicota barfa si calomnia doar spre binele propriu, va invata sa asculte si sa exprime pentru si idealul aspiratiilor sale firesti. E bine sa "vedem" ca nevoia sau insificienta nu este o aspiratie ci contraaspiratie cu care ne-am identificat pana acum. Vom invata sa nu ne judecam si condamnam corpurile doar pentru ca nu sunt ele cauza degradarilor sale ci propriile ganduri urate, potrivnice, asociate Lui, templului nefacut de maini/gandire omeneasca. Un gand pozitiv pentru, un gand frumos, un gand demn de cel care-l rosteste, relevant circumstantei punctuale a fiecaruia este un gand a carei energie este inmilionot mai mare decat a gandurilor urate, dusmanoase. iata cum un om in gandirea si exprimarea iubirii a cucerit intreaga lume, ma refer la Iisus Cristosul Iubirii oamenilor de catre oameni, fiii omului, adevarata fraternitate universala. Am auzit denigrari la adresa acestei intimitati firesti ,insa fiecare cu intimitatea sa . Intimitatea cristica nu judeca si nu conditioneaza, nu exclude pe cei care o refuza , este inclusiv Pentru ei. Desigur limbajul si denumirile acestei forte creative la dispozitia fiecarui om este extrem diferentiat functie de diversitatile culturalale, insa sub denumiri diferite este atotprezent indiferent de specificitatile culturale. Ne legam stupid de denumiri si sa ne pozitionam exclusivit si acesasta atitudine este un refuz, refuzul specific bigotilor de pretutindeni .
Prin relaxare corporala si detasare mentala ajungem la intnsitatea mult dorita a trairii si constiinta ei. Abandonati tensiunile opozitiilor de dragul intensitatii si ea traieste in fiecare hotareste fapta
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu