Chiar dacă drumurile vieții sunt grele și prăpăstioase, când iubirea ne face semn, sa-i urmam indemnul
Viata ne face sa creștem și tot ea ne retează uscaciunile. Precum ea se ridica la înălțimea noastră alintându-ne în lumina soarelui, tot ea răzbate in adâncul rădăcinilor noastre zdruncinând încleștarea lor cu pământul. Precum iubirea ne încununa, tot ea ne crucifica. Dar dacă vocea ei ne vorbește, atunci sa-i dam crezare.
Viata ne treiera pentru a ne descoji și ne vantura pentru a ne scutura ne pleava. Ne macină pentru înălbire, ne frământa pentru a ne supune si ne da focului pentru a deveni sfânta pâine a vieții la ospățul divin
Toate acestea le trăim în Iubire pentru ca, astfel, ne putem cunoaște tainele inimii si suntem parte din Inima Vieții.
Daca stăpâniți de teama cautam doar tihna si plăcerea dragostei, mai bine ne acoperim goliciunea si ne întoarcem in lumea in care radem fără bucurie si plângem fără lacrimi.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine si ia decât de la sine. Ea nu stăpânește si nu vrea sa fie stăpânita. Iubirii ii este de ajuns Iubirea.
Când iubim suntem in inima Vieții si ne arata drumul ea însăși; nu îl croim singuri.
Cunoaștem durerea marii duioșii, suntem răniți in înțelegerea Iubirii, sângeram de buna voie bucurându-ne.ne odihnim in amiaza iubirii si culegem din extazul ei. Ne întoarcem împăcați in amurgul zilei si adormim înălțând in inima un altar celui iubit , pe buze cu un cant de lauda. Iubirea nu are nici o alta dorința decât aceea de a se umpli, împlinindu-ne.
Viata ne face sa creștem și tot ea ne retează uscaciunile. Precum ea se ridica la înălțimea noastră alintându-ne în lumina soarelui, tot ea răzbate in adâncul rădăcinilor noastre zdruncinând încleștarea lor cu pământul. Precum iubirea ne încununa, tot ea ne crucifica. Dar dacă vocea ei ne vorbește, atunci sa-i dam crezare.
Viata ne treiera pentru a ne descoji și ne vantura pentru a ne scutura ne pleava. Ne macină pentru înălbire, ne frământa pentru a ne supune si ne da focului pentru a deveni sfânta pâine a vieții la ospățul divin
Toate acestea le trăim în Iubire pentru ca, astfel, ne putem cunoaște tainele inimii si suntem parte din Inima Vieții.
Daca stăpâniți de teama cautam doar tihna si plăcerea dragostei, mai bine ne acoperim goliciunea si ne întoarcem in lumea in care radem fără bucurie si plângem fără lacrimi.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine si ia decât de la sine. Ea nu stăpânește si nu vrea sa fie stăpânita. Iubirii ii este de ajuns Iubirea.
Când iubim suntem in inima Vieții si ne arata drumul ea însăși; nu îl croim singuri.
Cunoaștem durerea marii duioșii, suntem răniți in înțelegerea Iubirii, sângeram de buna voie bucurându-ne.ne odihnim in amiaza iubirii si culegem din extazul ei. Ne întoarcem împăcați in amurgul zilei si adormim înălțând in inima un altar celui iubit , pe buze cu un cant de lauda. Iubirea nu are nici o alta dorința decât aceea de a se umpli, împlinindu-ne.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu