20 februarie 2017

intelectul ca ecou

Atunci cand relevam  triunitatea fortelor care  lucreaza in om, sondam evidentele din constienta perceptiei creatoare individuale .
Am relevat deja doua forte, una subtila care se releva implicit prin dinamica inoitoare a cunoasterii exprimate in gandire.  Inteligenta se misca "din interior spre exterior" patrunzand in profunzimea perceptiei  relevandu-i dinamica si reflectand-o apoi in gandire prin decizii-porunci subiective care dinamizeaza circumstantele imbogatindu-le continutul si inoindu-le exprimarile formale. Inteligenta se releva ca miscarea gandirii care inoieste si regenereaza.


Am facut consideratiile evidentelor  care reflecta o miscare a gandirii ca raspuns mecanic al cunoasterii stocate in memorie, gandirea care se gandeste pe sine. Dar cum cunoasterea este evident stocata ca mediul  nostru existential, aceasta miscare a gandirii  releva  sensul curgerii energiei sale "din exterior spre interior" sau "dinspre trecutul a ceea ce a fost deja exprimat prin creatie si faptele care au modelat-o" .Aceasta forta a  existententei este evidentiata de senzatie, Viata a corpului senzorial este  miscarea si  radiatia  memoriei.

Omul activ doar la acest nivel al miscarii senzoriale a carei radiatie este emotia, traieste din amintiri, din ecourile istoriei consumate.El se hraneste cu amintiri, doreste repetarea unor statusuri personale si experiente din memorie- structuri identitate personala  si senzatii aflate in memoria sa, etc. Este de asemenea evident ca aceasta miscare a gandirii releva imposibilitatea exprimarii cu fidelitate a ceea ce se gaseste in campul memoriei sale; Reactualizarea infoenergertica a continutului memoriei se numeste adaptare, adaptare la mediu existential prin "pozitivarea amintirilor".

De asemenea aceasta "imposibilitate" releva faptul ca omul nu este "un copiator" si ne conduce la relevarea existentei active in fiecare si a altor energii. Energia care perturba copierea cu fidelitate a infoenergiilor stocate ca memorie individuala este Sentimentul.


Sentimentul se releva in sperantele noastre lergate de "un viitor mai bun" Miscarea sentimentului este mai greu de descris si reflectat  Ea releva orientarea gandirii spre viitor, spre modelarea viitorului. Increderea in tine insuti si entuziasmul care este radiatia   aceastui  sentiment determina o dinamica proiectiva si creativa care sa modeleze viiotarele circumstante existentiale individuale in acord cu aspiratiile naturale ale fiintei umane.

Un individ  "senzorial' vede "viitorul in negru" si-si conserva existenta senzoriala contestand cu vehementa orice posibila schimbare sau inoire a cunoasterii sale ; Un individ 'sentimental' vede "viitorul in roz"  si va fi contestat de primul. Miscarea gandirii spre viitor este reflectarea sentimentului care este considerat 'viata sufletului" si modeleaza 'viitorul',  in timp ce 'viata corpului senzarial" conserva trecutul. Aceste forte active simultan in noi incearca sa se separe si se 'corup reciproc" impiedicandu-se una pe cealalta..

Cele doua forte simultane se desfasoara in grade diferite de intensitate si sub aspectele corporale; copilul manifesta preponderent sentimentul deoarece bagajul memoriei umane personificate este inca meformat ; intensitatea trairilor sale releva energia sentimentului chiar daca este neconstientizat ca atare, Copilul are "viata inainte" nu inapoia sa.

Copilul se misca spre o circumstanta existentiala pe care adultii nici in visele lor nu o pot atinge. "Adultul cu memoria incarcata de rutine "formative" care-l deformeaza se agata cu disperare "de ceea ce a fost", traieste senzorial , placerea este imboldul sau , raspunsurile sale sunt mecanice si irelevabnte circumstantelor prezente.

Din acesta evidenta se releva si 'conflictul dintre generatii", conflictul dintre cele doua forte care actioneaza in om cu tendinta de separare.

Odata cu curgerea  "timpului"  trecutul devine certitudine si viitorul incertitudine, confuzia domina intelectul .Modalitatea timpului se releva ca modalitate a gandirii in succesiuni diferite ale aceleasi structuri gandite sau a unor structuri ale gandirii nepercepute constient inca care aduc inoire si dinamica circumstantelor.

"Curgerea timpului" este reflectarea procesului curgator atotcuprinzator al gandirii ca flux plenar al fortelor planetare si universale. Forte creative, formative si forte deformative  Cele "deformative"  transfiorma cunoscutul in necunoscut, formele in energie.

Curgerea gandirii care reflecta cunoscutul este o curgere pe-si la suprafata, superficiala . O miscare pe o "axa orizontala" trecut- viitor in care orizontul evenimentelor viitoare este o remodelare si adaptare nascuta din orizontul evenimentelor trecute  perceput ca forme diferite a aceluiasi fapt, diferitul asemenea.(irationalitatea este aceeasi dar istoric in forme diferite este manifestata ca "epoci diferite" )

 Psihologic aceasta modalitate este reflectata ca axa vina - teama in care vinovatia este trecutul in miscare care se reflecta in teama care modeleaza viitorul .  Evidenta aceasta este afirmatia  din memorie "de ce te temi nu scapi" care releva modelarea viitorului in circumstante "opuse' dorintelor. Asemenea modelului trecut experimentat desi in forme diferite.

 Totul se transforma, este miscare cu toate gradele de libertate, iar coruperea celor doua forte senzatia-sentimentul, prin incercarea reciproca de a se separa conduce la o "aparenta stagnare sau nemiscare, conservare'  imposibila in fapt Aceasta tendinta lasa camp liber pentru manifestarea fortelor deformative ale. involutiei si regresului. Aceasta tendinta de a incerca sa faci mintea tacuta sau sa controlezi gandirea se releva ca inrelevanta miscarii firesti a fortelor gandirii sau cunoasterii in natura. Se mai releva existenta unei evidente a faptului ca totul involueaza din desavarsirea sa primordiala dupa care revine la ea si renaste

 Daca abordam axiomatic ca separate actiunea fortelor in dinamica lor, este o abordare  gresita care conduce obligatoriu la confuzie in toate planurile existentei reflectata prin bigotism in gandire si resentimente psihologice..


 Afirm ca toate consideratiile de pana acum sunt aparente pentru ca sursa lor este o abordare- axioma a separarii fortelor  Aceasta abordare este nascuta din imposibilitatea reflectarii actiunilor acestor forte ca plenitudine si a evidentei posibilitatii descrierii lor doar  cand le abordam ca elemente partiale si distincte unele de altele. Nu putem reflecta simultan prin limbaj si gandire  plenitudinea a ceea ce suntem si traim.

Afirmatia ca 'putem comunica doar ce nu este, iar ceea ce este putem doar trai"  trairea este comunicata  prin plenitudinea prezentei noastre;  Mesajul tacut al existentei ca plenitudine: i dinamica curgatoare in continuitate ca  inoire sau regenerare celulara accelerata si ca  involutie sau degradare corporal.

Lumea senzatiei si lumea sentimentului evident ca nu exista separate decat la nivelul imaginar, creatia sau facatura  arbitrarului . La nivel subiectiv exista doar ceea ce exista in dinamica sa evidenta.

Superstitia este irationalitate in actiune, credinta nesustinuta de ratiune si stiinta verbului a fi este o simpla superstitie cu care dorim a umple necunoscutul din teama de schimbare, de inoire si renastere Aceasta miscare este reprezentarea "Phoenix-ului"  cand ne referim la gandire ca intregime indivizibila . Cand ne referim la gandirea  fragmentata in sine si  vazuta separata de faptele curente este specifica  comportamentului "intelectului ca ecou" sau "umbra" a  evenimentelor trecute , aceste expresii existentiale le cunoastem sub denumirea de "fantome", sau "morti inainte de a muri"

Credinta nu poate fi separata de fapte si reflectarea ei fidela doar faptele pot.. Asta releva ca in Om lucreaza si alte forte: unele  apartin structurii sale primordiale sau originale ca seminte , altele inca nu-i apartin si nu poate lucra cu ele.

Ceea ce este in constiinta si percetia individului doar, este relevant acestuia .


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu