Alternez aleatoriu diferite aspecte din complicatia care am ajuns, sub forme diferite de abordare fie emotionala fie rationala; nu exista un limbaj optim, doar cel auzit in inima si sangele vostru, cel tacut si nerosti si pe care doar fiecare il poate auzi, vocea propriului spirit.
Ce este amintirea decat umbra a ceea ce candva era traire? Amintirile momentelor de glorie si a esecurilor dar ambele interpretari sunt la fel de inutile cand ele nu-ti pot readuce trairea evenimentelor la propriu, sunt amintiri moarte deja a ceea ce a fost candva real prin intensitatea trairii. ne agatam de amintiri ca de comorile noastre pierdute in speranta recuperarii lor. Cand traim evenimentul cu intesitate nu acem si constienta a ceea ce traim si reamintirea trairii icerca sa ne redea si intelegerea trairilor noastre. Am trait cele mai intese experiente si perceptii fara sa am cel mai mic habar ce erau si ce semnificatie aveau si necunoscute fiindu-mi prin inregistrarea curenta si apoi din memorie desfasurate si explicate mie insumi sa constat ca ce doresc era ceea ce traisem fara sa fiu constient de valoarea trairii si semnificatia ei drept pentru care ma speriam de uimitor negasindu-i cauza, sursa sau explicatia lui; in fapt de necunosterea a ceea ce trairea mea este.Ulterior degeaba realizam minunea trairii , inapoi nu venea. Am relizat de apoi ca optiunea mea in fata trairii autentice era teama de a nu putea controla trairea necunoscand-o. Teama este a gandirii, care se gandeste si iar se gandeste pentru a continua; existenta in tim a oricarei esente este prin multiplicare influx, multiplicarea implica un original de copiat, iar din suma copiilor a incerca sa faci o intregime de sine statatoare ceea ce releva evidenta ca pot aparea greseli de copiere sau abateri de la original si astfel suma copiilor nu pot alcatui intregine conforma originalului; in aceasta situatie exista varianta soecializarii functionale care implica diferenta formala si functionala si organizarea in structuri ale difertului asemanator astfel incat suma copiilor sa se deferentieze intr-o distrubutie functionala pe diverse domenii de activitate; dar intregul rezultat este unul functional si nu formal ceea ce implica asemanarea in functie si diferenta in forma. Ceea ce este complet diferit este asemenea in functia sa. . Gandul se multiplica si diversifica formal dar are aceeasi functie, si toate formele existentiale au aceeasi functie:"a fi". Activitatea lor in schimb au domenii diferite ale aceleiasi functii. Celulele de aceeasi forma si activitate(interactiuni), formeaza organe in interactiune cu alte organe cu activitate diferite dar toare sunt "unite" de functia esentiala tuturor "a fi' verbul cosmic. In roganele sau intre organe nu exista conflict natural ci doar distrubutia functionala a functiei lor de baza care inglobeaza totul intr-o armonica dinamica si sincrona si sustine activitatile fiecareia in parte si a expresiei intregimii lor. Amintirile 'superioare ' sunt expresia functionarii armonice care in manifestare releva simultaneitatea existentelor care se sustin reciproc fara se se conditioneze ,fiecare fiind conditia existentei celorlalte in reciprocitate. Fiinta verbului cosmic a fi este radiatia luminii si viteza fiintei in a se exprima in propria perceptie si a recunoaste exprimarea este viteza luminii ceea ce face exprimarea simultana cu fiinta si expresia sa circumstanta care o sustine si-i detremina sinele statator sau neconditionat de exprimari. Exprimarile fiintei inteligente sunt ale propriei naturi atemporale si ale recunoasterii creatiei sale sau reflectarii ei in exprimare, in urma meditatiei sau premeditarii. Mintea este in meditatie si in meditatie distinge actualul si sincronicitatea simultanului de ecourile sau reverberatiile temporalului , steaua de lumina ei, lumina de reflexiile sale prin prismele formelor create.gandirea nu se misca ca sa spun asa ci ea este miscata si activata de mintea care baleiaza si mediteaza intreaga creatie. De ex observati cum cand acordati atentie diferitelor lucruri si circumstante in miscare sau repaos cum gandurile vi se schimba, o altfel de miscare a gandlui si alte forme gand sunt activate in constiinta voastra si astfel atentia devine mijlocul directionarii constiintei si energiei sale totale care activeaza gandirea sau reinvie gandurile ceea ce face inutila si falsa conceptia noastra conform carei "ne gandim' sau prin care credem ca prin gandire putem modela circustanta; circumstanta este deja modelata de gandire ca atare este gandirea si schimbarile formale seproduc prin deplasarea atentiei noastre. Exista simultaneitate intre mediul propriu circumstantial si gandire sau gandurilenoastre; din moment ce suntem mereu intr-o anumita circumstanta mereu vom reflecta gandurile care au modelat-o asa in percetia noastra. gandirea nu se inoieste pe sine ci este inoita de inteligenta perceptiei si atentia neselectiva care releva constiintei profunzimile circumstrantelor si le da adancime sau inaltime (spatialitate) prin relationarea ei cu constiinta. Constiinta emite informatii si gandirea le prelucreaza prin reflectarea lor iar prin informatii nu ajungi la constiinta si incerci sa asambelzi o constiinta din informatii si asta nu poate conduce la o fiinta ci la un robot careinvarte acelesi informatii ganduri in oglinda lor artificiala ceea ce nu conduce la inoire, la dezvoltare sau imbogatirea constiintei fiintei ci genereaza o stare hipnotica -rutina in minte cu care aceasta se identifica creindu-si astfel o inchisoare din care este greu sa evadeze carand-o dupa ea. Oamenii de stiintacunosc ca orice revelatie launtrica pe diferite teme apare doar cand s-au eliberat de rutinele conceptelor ce le modeleau gandirea .iar cand gandirea lor era eliberata de travaliul sau cunoscut , se deschidea unor noi si surprinzatoare informatii ale circumstantelor pe care de aoi ke prelucrau prin gandirea cunoscuta pentru a genra instrumente , arme sau mijloace de instrumentare a energie sub aspectele noi ale manifestarilor percepute. Gandirea este propriul ei holospatiu in care viata si fiinta ei nu poate fi inchisa fara consecinta destramarii acestui holospatiu. Fara viata gandirea nu evolueaza ci traieste dsi moare doar in sine fara sa se recunoasca vreodata ca functie si ratiune exitentiala care sa-i gereze o forma in care sa se reflecte ca existenta obiectiva. Constatati obsesia nemuriri care este inradacinata in gandirea fragentata care se constientizeaza ca efemera si probabila, de unde si revendicarea libertatii de opinii si credinte din moment ce ea insasi isi recunoaste efemeritatea si improbabilitate in raport cu vreun adevar de orice natura. Cand intelegi ceva si ai certitudinea existentei si functionarii acelui fapt mai exprimi opinii si credinte in raport cu el? Dubiul este raportul relational doar al gandirii fata de sine, de aceea se spune ca indoiala este moartea mintii , frica inradacinata in minte si chiar daca transcedem aceasta frica ,indoiala ramane. multi afirma ca indoiala este resortul preogresului si au dreptate cand se refera la progresul armelor dar cand ne referim la implinirea constiintei perceptia comuniunii existentiale spulbera orice indoiala referitoare la existenta; insa indoiala este instrumentul explorarii si imbogatirii cunoasterii care se exprimain gandire si percepem gandirea ca proces in materie si al materiei, material. Aceasta perceptie ne pune sub semnul intrebarii la ce ne referim sau sau referit inaintasii nostri cand vorbeau despre Spirit si atunci realizam imensitatea necunoscutului nostru care se reflecta in cunoasterea "prafului in ochi", cunoastrea psihologica pentru ca cea stiintifica este chiar natura si universul sau, planul fizic. exista un singur plan gandit si miriade generate prin adaptare, umbre ale sale. Gandirea este privita ca o "oda", o incantatie" inchinata existentei care nu limiteaza orice alta ulterioara si astfel exitenta se inoieste mereu pe drumul ratiunii constiintei in a fi. Inoirile formale sunt orizontalele existentei iar cele functionale- structurale sau relatia in comuniune, sunt verticalele ei. Amintirile sunt circumstantele perceptiei psihologice a autointerpretarii si realitatea circumstanta spiritului creator.realitatea este necunoscutul nostru penru ca nu stim nimic despre spirit si cum el creeaza; stim doar sa modelam creatia si suntem extrem de indemanatici in a o face chiar daca depasind bunul simt artistic si bunul gust, ratiunea sau simtul bun, ne perturbam astfel propria existenta . Haosul amintirilor ce razbat prin reflecsiile psihice din timpul noptii sunt mediul confuziilor noastre zilnice pe care-l vrem ordona prin premeditarea profitului personal fara a reusi altceva decat dezamagire de pe patul mortii.Eminescu:"... nu am crezut ca voi invata sa mor vreodata..."
Ce este amintirea decat umbra a ceea ce candva era traire? Amintirile momentelor de glorie si a esecurilor dar ambele interpretari sunt la fel de inutile cand ele nu-ti pot readuce trairea evenimentelor la propriu, sunt amintiri moarte deja a ceea ce a fost candva real prin intensitatea trairii. ne agatam de amintiri ca de comorile noastre pierdute in speranta recuperarii lor. Cand traim evenimentul cu intesitate nu acem si constienta a ceea ce traim si reamintirea trairii icerca sa ne redea si intelegerea trairilor noastre. Am trait cele mai intese experiente si perceptii fara sa am cel mai mic habar ce erau si ce semnificatie aveau si necunoscute fiindu-mi prin inregistrarea curenta si apoi din memorie desfasurate si explicate mie insumi sa constat ca ce doresc era ceea ce traisem fara sa fiu constient de valoarea trairii si semnificatia ei drept pentru care ma speriam de uimitor negasindu-i cauza, sursa sau explicatia lui; in fapt de necunosterea a ceea ce trairea mea este.Ulterior degeaba realizam minunea trairii , inapoi nu venea. Am relizat de apoi ca optiunea mea in fata trairii autentice era teama de a nu putea controla trairea necunoscand-o. Teama este a gandirii, care se gandeste si iar se gandeste pentru a continua; existenta in tim a oricarei esente este prin multiplicare influx, multiplicarea implica un original de copiat, iar din suma copiilor a incerca sa faci o intregime de sine statatoare ceea ce releva evidenta ca pot aparea greseli de copiere sau abateri de la original si astfel suma copiilor nu pot alcatui intregine conforma originalului; in aceasta situatie exista varianta soecializarii functionale care implica diferenta formala si functionala si organizarea in structuri ale difertului asemanator astfel incat suma copiilor sa se deferentieze intr-o distrubutie functionala pe diverse domenii de activitate; dar intregul rezultat este unul functional si nu formal ceea ce implica asemanarea in functie si diferenta in forma. Ceea ce este complet diferit este asemenea in functia sa. . Gandul se multiplica si diversifica formal dar are aceeasi functie, si toate formele existentiale au aceeasi functie:"a fi". Activitatea lor in schimb au domenii diferite ale aceleiasi functii. Celulele de aceeasi forma si activitate(interactiuni), formeaza organe in interactiune cu alte organe cu activitate diferite dar toare sunt "unite" de functia esentiala tuturor "a fi' verbul cosmic. In roganele sau intre organe nu exista conflict natural ci doar distrubutia functionala a functiei lor de baza care inglobeaza totul intr-o armonica dinamica si sincrona si sustine activitatile fiecareia in parte si a expresiei intregimii lor. Amintirile 'superioare ' sunt expresia functionarii armonice care in manifestare releva simultaneitatea existentelor care se sustin reciproc fara se se conditioneze ,fiecare fiind conditia existentei celorlalte in reciprocitate. Fiinta verbului cosmic a fi este radiatia luminii si viteza fiintei in a se exprima in propria perceptie si a recunoaste exprimarea este viteza luminii ceea ce face exprimarea simultana cu fiinta si expresia sa circumstanta care o sustine si-i detremina sinele statator sau neconditionat de exprimari. Exprimarile fiintei inteligente sunt ale propriei naturi atemporale si ale recunoasterii creatiei sale sau reflectarii ei in exprimare, in urma meditatiei sau premeditarii. Mintea este in meditatie si in meditatie distinge actualul si sincronicitatea simultanului de ecourile sau reverberatiile temporalului , steaua de lumina ei, lumina de reflexiile sale prin prismele formelor create.gandirea nu se misca ca sa spun asa ci ea este miscata si activata de mintea care baleiaza si mediteaza intreaga creatie. De ex observati cum cand acordati atentie diferitelor lucruri si circumstante in miscare sau repaos cum gandurile vi se schimba, o altfel de miscare a gandlui si alte forme gand sunt activate in constiinta voastra si astfel atentia devine mijlocul directionarii constiintei si energiei sale totale care activeaza gandirea sau reinvie gandurile ceea ce face inutila si falsa conceptia noastra conform carei "ne gandim' sau prin care credem ca prin gandire putem modela circustanta; circumstanta este deja modelata de gandire ca atare este gandirea si schimbarile formale seproduc prin deplasarea atentiei noastre. Exista simultaneitate intre mediul propriu circumstantial si gandire sau gandurilenoastre; din moment ce suntem mereu intr-o anumita circumstanta mereu vom reflecta gandurile care au modelat-o asa in percetia noastra. gandirea nu se inoieste pe sine ci este inoita de inteligenta perceptiei si atentia neselectiva care releva constiintei profunzimile circumstrantelor si le da adancime sau inaltime (spatialitate) prin relationarea ei cu constiinta. Constiinta emite informatii si gandirea le prelucreaza prin reflectarea lor iar prin informatii nu ajungi la constiinta si incerci sa asambelzi o constiinta din informatii si asta nu poate conduce la o fiinta ci la un robot careinvarte acelesi informatii ganduri in oglinda lor artificiala ceea ce nu conduce la inoire, la dezvoltare sau imbogatirea constiintei fiintei ci genereaza o stare hipnotica -rutina in minte cu care aceasta se identifica creindu-si astfel o inchisoare din care este greu sa evadeze carand-o dupa ea. Oamenii de stiintacunosc ca orice revelatie launtrica pe diferite teme apare doar cand s-au eliberat de rutinele conceptelor ce le modeleau gandirea .iar cand gandirea lor era eliberata de travaliul sau cunoscut , se deschidea unor noi si surprinzatoare informatii ale circumstantelor pe care de aoi ke prelucrau prin gandirea cunoscuta pentru a genra instrumente , arme sau mijloace de instrumentare a energie sub aspectele noi ale manifestarilor percepute. Gandirea este propriul ei holospatiu in care viata si fiinta ei nu poate fi inchisa fara consecinta destramarii acestui holospatiu. Fara viata gandirea nu evolueaza ci traieste dsi moare doar in sine fara sa se recunoasca vreodata ca functie si ratiune exitentiala care sa-i gereze o forma in care sa se reflecte ca existenta obiectiva. Constatati obsesia nemuriri care este inradacinata in gandirea fragentata care se constientizeaza ca efemera si probabila, de unde si revendicarea libertatii de opinii si credinte din moment ce ea insasi isi recunoaste efemeritatea si improbabilitate in raport cu vreun adevar de orice natura. Cand intelegi ceva si ai certitudinea existentei si functionarii acelui fapt mai exprimi opinii si credinte in raport cu el? Dubiul este raportul relational doar al gandirii fata de sine, de aceea se spune ca indoiala este moartea mintii , frica inradacinata in minte si chiar daca transcedem aceasta frica ,indoiala ramane. multi afirma ca indoiala este resortul preogresului si au dreptate cand se refera la progresul armelor dar cand ne referim la implinirea constiintei perceptia comuniunii existentiale spulbera orice indoiala referitoare la existenta; insa indoiala este instrumentul explorarii si imbogatirii cunoasterii care se exprimain gandire si percepem gandirea ca proces in materie si al materiei, material. Aceasta perceptie ne pune sub semnul intrebarii la ce ne referim sau sau referit inaintasii nostri cand vorbeau despre Spirit si atunci realizam imensitatea necunoscutului nostru care se reflecta in cunoasterea "prafului in ochi", cunoastrea psihologica pentru ca cea stiintifica este chiar natura si universul sau, planul fizic. exista un singur plan gandit si miriade generate prin adaptare, umbre ale sale. Gandirea este privita ca o "oda", o incantatie" inchinata existentei care nu limiteaza orice alta ulterioara si astfel exitenta se inoieste mereu pe drumul ratiunii constiintei in a fi. Inoirile formale sunt orizontalele existentei iar cele functionale- structurale sau relatia in comuniune, sunt verticalele ei. Amintirile sunt circumstantele perceptiei psihologice a autointerpretarii si realitatea circumstanta spiritului creator.realitatea este necunoscutul nostru penru ca nu stim nimic despre spirit si cum el creeaza; stim doar sa modelam creatia si suntem extrem de indemanatici in a o face chiar daca depasind bunul simt artistic si bunul gust, ratiunea sau simtul bun, ne perturbam astfel propria existenta . Haosul amintirilor ce razbat prin reflecsiile psihice din timpul noptii sunt mediul confuziilor noastre zilnice pe care-l vrem ordona prin premeditarea profitului personal fara a reusi altceva decat dezamagire de pe patul mortii.Eminescu:"... nu am crezut ca voi invata sa mor vreodata..."
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu