ideea despre noi insine

In cunoasterea exprimata referitoare la domeniul constiintei de sine, se afirma de catre exploratorii domeniului ca este punctul de reflecsie al intregii creatii.

Acesti exploratori cunoasc direct , au viziunea faptului si intelegerea lui, este o cunoastere reflectata corporal in intrega lor existenta. Ei vad si exprima aceasta perceptie pornind din acest "punct" si ca atare este exprimarea lui sau constiintei ca ceea ea este in perceptia lor. Cand te afli in acest punct al constiintei,  evident ca nu-l percepi pentru ca este punctul din care percepi manifestarea si creatia ca intregime de sine statatoare si ca atare nu poti descrie ceea ce este,  decat ca sursa si intregime indescriptibila si sublima, ca actiune a totalitatii cu care esti in comuniune si care se manifesta in existenta corporala si perceptia ei. Astfel avem omul  energie si fluxurile acestei energii si omul corp ca expresie completa a tuturor miscarilor din energia sa. Nu este ascuns nimic , miscarile din aspectul enegetic al omului le percepem ca viata launtrica si cele din aspectul corporal ca fiziologie corporala; miscarile energiei se reflecta in fixiologia corporala si sunt forme de expresie a aceleiasi miscari si interactiuni intre miscari care in domeniul energiei le denumim fluxuri sau unde, frecvente vibratorii sau vibratii infasurate in ele insele sau flux informational de incomensurabila cantitate si viteza functionala si formatoare. Ca urmare acest flux depaseste orice reflectare a lui tehnologica; Poate ca am avut nevoie de reflectarea lui in tehnologie si constienta pentru a capata incredre in cel mai miraculos flux informational si de prelucrare informatica care suntem noi insine si astfel sa acordam atentie potentialului sau necunoscut inca si care razbate in mituri si povestiri sau filme stiintifico-fantastice pe care le consideram posibilitati straine de noi, imaginare si utopii artistice. Chiar daca ar fi asa, cine isi imagimeaza aceste posibilitati fantastice ale fiintelor umane bilogice directe sau intermediate tehnologic? Ne putem imagina sau vedea cu ochii mintii ceva ce nu exista cand vederea biologica ne arata ca nu putem vedea cu ochii corpului biologic decat ceva ce exista, este manifestat. Din experienta proprie afirm ca ceea ce vedem cu ochii fizici putem vedea si cu ei inchisi ci ochii muntii cum ii denumim si asta imi da certitudinea ca imaginatia este vederea a ceea ce exista  pentru ca un singur lucru nu pot vedea, sau imagina cu ochii mintii, pe mine insumi ca ceea ce sunt in izvorul sau radacina fiintei mele, cel care percepe. Ca urmare am incetat a incerca fara rezultat sa am o cunoastere directa vis a vis de ce sau cine si cum sunt! Sunt un mister pentru mine asa cum sunteti fiecare in cunosterea directa. Din acesta pozitie ca atitudine ce am descoperit? Nici cum este corpul meu facut sau creat, nici cum este fiziologia lui initiala , nici cum functioneaza in perfecta stare de functionare ci doar ce ii perturba fiziologia si manifestarea naturala sau subconstienta; corpul meu este subconstientul meu nu cunoasterea mea, este ceea ce ma sustine in existenta nu ceea ce fac eu, este fluxul energiei univesale si fiziologia ei exprimata biologic ca si corp planetar, nu este o idee si nici o suma de idei masurabila si descriptibila decat partial,deci suma incompleta si limitata informational. Nici posibilitatile sale totale de exprimare nu le pot cunoaste , pentru ca oricat as cunoaste despre ele  va lipsi cunoasterii mele intotdeauna samanta, izvorul lor; atunci ma-am indreptat spre cunoasterea semenilor incercand sa-mi fac o idee despre mine insumi si m-am impotmolit in calera oglinzilor in care orice indrazneala este blocata de nereflectarea ei. In acest context al reflectarilor "ce sa faci ca sa nu ti se faca?"; sau , "ce sa faci si sa-ti convina sa ti se faca?" oricum este un blocaj al singuratatii reflecatat ca simtamant desi in percetie nu exista asa ceva denumit singuratate.Edificul perceptiei  este reflectarea completa si desavarsita a fiintei misterioase care suntem fiecare si este limitat de ideea depre noi insine ca urmare a interpretarii perceptiei in relatie cu noi. Din moment ce suntem mister pentru fiecare, obsesia a cine, ce si cum suntem ne-a ostoit o idee despre noi , o cunoastere descriptiva care nu este si nu poate fi ceea ce descrie prin incompletitudinea sa evidenta. Astfel simtamantul insuficientei propriei persoane (asa cum denumim cunoastrea ideii noastre despre noi insine ca desfasurare si etapizare istorica a posibilitatilor sale de expresie) nu ne paraseste atat timp cat ne identificam ideatic si imagistic prin cunoasterea descriptiva istorica actualizata individual. "Nimic Nou sub soare" spunem ca si constatare a acestei repetiti si actualizari individuale, a acestei cunoasteri sau persoane; ea a devenit foarte importanta , mai importanta decat orice cunostere despre orice alt element din percetie pentru ca ne identificam cu ea si o consideram fiinta noastra. Aceasta consideratie este rflectata in simtamantul insuficientei de sine care nu poate inceta fara ca acesta consideratie de sine sau identificare ideatica de sine sa nu inceteze,  fiind simultana si sincrona cu ea. Aceasta indentificare istorica cu cunoastrea persoanei sau ideilor depre sinele uman desfasurata si esalonata formal si ca interactiuni in perceptia lumii, ( adica in lume nu exista nici o idee despre sine care sa nu fie exprimata de cineva sau mai multi, ca si comportament sau actiune a ideii in expresie corporala, intr-o succesiune individuala sau colectiva a tuturor ideilor emanate ale constiintelor despre sinele lor; este comic, dar nu stiu cum sa exprim altfel acesta complicatie  ), ne conduce la unmoment dat sa afirmam ca nu este nimic din ce a facut sau exprimat cineva care sa nu fi facut sau exprimat noi insine fie cu gandul fie cu fapta la un anumit nivel formal diferit dar esentialmente acelasi lucru; aceasta percetie ma face sa spun ca diferitul este asemenea si asemanatorul este diferit. Revin la evidenta imposibilitatii de a ma percepe direct; in acest caz pot percepe si CUNOASTEASTE  DOAR FAPTELE MELE SI DOAR PE ACESTEA POT CORECTA. Intrebarea mea este de ce m-am luptat sa corectez faptele celorlati inventand modalitati punitive si de corectie asa zis educationala sau modele de copiat? Modelele educationale fac parte din acelasi domeniu al persoanei si incompletitudinii sale ca bagaj informational si interactiv si nu au cum sa conduca la autocorectia faptelor individuale singura posibila,  nu pot iesi din sfera persoanei care ne limiteaza expresiile creative si comportamentul social armonic si coeziv la copiere sau clonare a ceva ce nu este original. Cand clonam individual o copie incompleta a unui "original" dorit al aspiratiilor noastre in existenta, nu fi se pare rational ca oricare ar fi nivelul de finete si fidelitate al clonarii sa nu fiti multumiti de ea? sa va simtiti in continuare incompleti si nemultumiti de propria existenta si insuficienta ei? Ratiunea calmeaza spiritul sau mintea, cand sunt constient ca orice blocaj emotional sau circumstantial social este "propria mea productie', inceteaza ca productie si blocaj. reverberatia acelui blocaj s-ar putea sa o resimtim si dupa ca un ecou sau amintirea lui. Daca ecoului nu-i mai acordam statut de realitate individuala ca stare a persoanei proprii se va disipa eliberand corpul de reactiile sale la ecoul respectiv. Ce fel de cunoastre descriptiva avem noi despre persoane caci tota cunoastrea despre persoane este propria persoana si simtamantul incompletitudinii ei? (chiar daca punctual este desfasurata epatizat ca sir de evenimente diferite veti constata ca le veti parcurge pe toate in randul lumii ; cum se spune: 'iti vine si tie randul", imi spunea cu satisfactie persoana acuzata sau judecata pe care vroiam sa "o corectez" ( oamenii sinceri sau "simpli', "needucati", "inconstienti",' sarmani',  cum sunt denumiti ca judecata a celor complicati si mincinosi, sunt fantastici prin calitatea relevarii nedeformate a faptului comun la propriu)- " imi iubesc nevasta dar ii mai aplic o corectie din cand in cand, destul de des" spunea cineva ferm convins de intelepciunea sa. Nu facem cu totii asta curent chiar daca 'corectia" are forme si nivele diferite pana se ajunge la cel fizic? este cineva care nu a trecut la corectia fizica, fie a copiilor, in familie sau stradal si pe campul de lutpta ca oficializare a acestei corectii? atunci de ce ne consideram superiori unii altora? Doar ca ne ascundem faptele sau ne ascundem manipularile din spatele lor punandu-le in spatele altora ca "sforari'; marionetele nu sunt responsabile ci sforarii de desfasurarea evenimentelor , iar acesti "sforari" ignorati si ascunsi in spatele tuturor justificarilor posibile si imposibile pe care le consideram informatii despre noi insine sau ceilalti, idei sau cunoasterea de sine, ii manipulam si ne manipuleaza. Sa manipulezi la nesfarsit aceeasi cunoastere psihologica  poate fi denuimt a trai ca fiinta sau existenta unei clone cu program prestabilit ". Observati cata importanta se acorda psihologiei de cei ce au nevoie de marionete care sa se inscrie in disciplina si politica stricta a companiilor, recrutorii de personal, apoi analizelor psihologice si astrologice ale personalului! Eficienta si marirea profitului  a condus la folosirea de parghii care sa coste putin dar cu efect mare in aervirea si controlul persdonalului "de munca", si "de control' a muncii. Daca cresc salariile, scad profiturile si cand poti face pe cineva sa moara pe calculator muncind fara sa-l palatesti decat ca pe un salahor necalificat esti tare si destept! Dar cand reusesti sa-l faci sa munceasca gratis in numele lui dumnezeu sau unui ideal maret de ajutorare si salvare a celor in necaz,  esti genial! Exista retele de manipulare a idealurilor si aspiratiilor celor mai inalte umane care nu dau nimic si iau tot ce rezulta in urma muncii celor curati si puri in aspiatia si activitatea lor. Pornind de aici in jos ele se diversifica pe diferite grade de distributie a rezultatelor in existenta si se ajunge la politicienii care dau reguli de plata si gestioneaza resursele create astfel,  plus resursele financiare generate de pedepsele pentru incalcarea lor a celor ce nu fac parte din gasca respectiva; acest sistem este cel mai risipitor posibil pentru ca implica automentinerea cu mari cheltuieli  si  risipa lui este profitul celor ce nu sunt la vedere, putinilor sforarilor  ai politicienilor  care prin nr. lor limitat si controlat socotesc distributia rentabila.Statul nationalizeaza pierderile ( datoriile suverane tot de el facute) si privatizeaza profiturile care nu se stie unde merg si cine le manipuleaza oficial dar se vede cu ochii liberi. Toate aceste descrieri mai restranse sau extinse ca generalitate si diferenta formala si asemnare a diferitelor activitati sociale sunt doar pentru a reflecta manifestarea ideilor, complexa si complicata, sau cunoasterii psihologice despre noi insine. hipocritos sau actorul este fiecare. Oare putem sa renuntam la paradoxul limitarii expresiei sinelui uman de identificarea ideatica  si sa ni se releve astfel potentialul sau  nemodelat limitativ de idee? Se mai spune si sa ne "puna Dumnezeu mana pe cap!" Din punctul din care privesc situatia complicata si decadenta a societatii polarizate la extreme, 'umflata ca un balon care urmeza sa explodeze"  , este posibil; dar aceasta posibilitate este a sinelui uman nepervertit sau limitat de ideile si identificarile sale formale si relative, oricum superficiale si efemere care constituie primitivismul in gandire. Gandirea si ratiunea mecanica conditionala este a mecanismului nu a fiintei uamne; fara sa invatam sa nu ne mai asociem prin lipsa lipsurilor vom eleva in constiinta ideile bolvave despre un sine bolnav , vom asocia fiinta proprie prin teama cu toate proiectiile deformarilor si disfunctiunilor posibile si vom inventa altele daca ne vom plictisi de astea dar asemenea lor, noul medicament, noa reteta si noul aspirator, noua scula in general care subliminal legifereaza dependenta si asocierea " firescului si realului" defectiunilor in functionarea oamenilor ca indivizi si societate. Ca exercitiu practic va propun sa relevam impreuna, ce idee despre sine este exploatata in reclamele produselor medicale? Intotdeauna se porneste de la ideea-credinta-certitudine- fatalitate ca suntem sau vom fi bolnavi, si paleta acestor difunctiuni se largeste pe zi ce trece direct proportional cu paleta remediilor de vanzare si cumparare. "Nou" in sistemul medical si cunoastrea lui este doar " noua boala descoperita, noul pericol medical" si 'noul remediu experimental sau certifcat" Acestor "noutati" daca le acorzi atentie ori te fac sa razi datorita cerbiciei lor de a te convige sau speria, ori te ingrozeste conditia umana nenororcita pe care dumnezeu  a creat-o pentru fiul sau si-ti vine sa-ti ei campii numai sa nu mai fi obligat sa urmezi aceaste experiente ale "randului de nenorociri si suferinte fatale" proiectat pentru lume si indivizii ei, sau al acestui destin de rahat. Urzitoarele destinelor au murit de mult cand au deschis ochii si au vazut ce fac. Astazi, omul isi urzeste  singur destinul (mai de rahat decat o faceau urzitoarele oarbe, ideile lui despre sine),  in urzeala strategiilor politice si militare pentru obtinerea puterii si influentei nascute din simtamantul insuficientei , reflectarea corporala a intregii sale cunoasteri psihologice -care se manifesta in lume intr-o coplexitate si complicatie greu de imaginat a ceea ce atat de simplu denumim ca idee "lacomie". IDEEA este geniala prin definitie, reflectarea ei corporala ne sperie, iar manifestarea obiectiva ne ingrozeste, groaza ne incemeneste in statui si monumente funerare de o artistica si costisitoare monumentalitate a prostiei care ne omoara.
Minciuna prin omisiune este cea mai periculoasa minciuna ca-ti da impresia adevarului. Iluminarea este acesta impresie si 'iluminatul'  traieste amagirile ei istorice pana descopera ca nu este;cand stii cine esti, numai esti ce stiai ca esti; esenta libbertatii nu poate fi incalcata de ideile despre sine. Libertatea este necunoscutul nostru in care nu stim sa ne miscam in folos propriu ci doar in folosul ignorantei noastre numite cunoastere psihologica sau despre noi insine. Asta nu insemna ca nu ne miscam in libertate ci doar ca nu  acordam atentie acestei miscari mantuitoare prin consecinta acordului cu ratiunea existentei sale. "Acasa' este preceptia individuala dar ce face fiecare in propria casa  este alta poveste comica. Nu lasati 'dusmanii sa va intre in casa' si descopritii daca au intrat dezvaluti de propriile lor fapte; va sperie, ameninta, mint, fac orice sa va considerati servitori in casa voastra si aceasta consideratie idee despre sine este victoria lor luandu-va casa si conditionand existenta voastra in ea de arbitrarul deciziilor lor cand le-ati dat drept de viata asupra voastra.  Nici o idee si nci o imagine nu are putere asupra voastra alta decat puterea pe care le-o dati . Singura imagine pe care nu o vedeti si ca atare nu-i dati nici o putere, este imaginea 'Tatalui' nevazut din cauza luminii  sau radiatiei sale luminoase care este lumina intregii lumi sau tuturor indivizilor din lume, o radiatie luminoasa efectiva nu imaginara sau si imaginara sau in planul energiei si fizica sau in campul corporal -forma concreta-al manifestarii ei, una cu ea insasi in toate nivelurile perceptiei- nu poate fi lumina teoretica sau simbolica in minte si intuneric in perceptia fizica; cand este in minte este si in perceptia fizica. Bun, dar era vorba despre si nu de acesta radiatie, era vorba despre si nu de acea imagine nevazuta din spatele radiatiei sale substantiale si energetice si careia nu-i putem acorda atentia si energia noastra,  desi este unica imagine care ne sustine existenta, prima si cea de pe urma imagine a omului creatie substantiala , imaginea 'Fiului lui Dumnezeu", imaginea celei mai puternice fiinte din univers care este samanta si izvorul existentei forma substantial fiinta umana. Chiar daca ne disociem de acesta imagine forma substantiala a fiecarei fiinte umane nu o putem vedea din cauza radiatiei sale si cand o privim ca izvor al aproapelului asemenea tot nu o putem vedea ca forma  ci doar ca radiatii luminoase structuri forma. Intensitatea stralucirii acestei imagini radiante vii este direct proprotionala cu recunoasterea de sine si este un nivel de energie proprortional stralucitii ei.Nu va fur surpriza povestindu-va cum si ce forma este sau care este spiritul ei unic,  oricum nu as face decat sa va ingreunez recunoasterea care apare cand si numai cand voi decideti sa va recunoasteti asa cum sunteti nemaiasociindu-va formal si ideatic cu dinainteascultarile voastre.sau cunoasterea psihologica de sine, suma ideilor dspre noi insine.

(marturisire: in afara de postarea primului articol si a temei de proiect,  nici o alta nu a fost premeditata, nici ca subiect nici ca si continut; surpriza si mirarea si entuziasmul din timp ce scriu va urez tuturor!)