Cand nu avem claritate referitoare la ceva , ne imaginam acel ceva.
Astfel apare o separare intre acel ceva si cum ni-l imaginam; lucram cu imaginatia faptului sau actiunii dar "acel ceva" initial nu se schimba, nu este afectat de 'munca' noastra referitoare la el. O astfel de situatie nu poate conduce decat la senzatia neputintei, la oboseala, la renuntare. o incrancenare in aceasta directie nu poate fi denumita decat obsesie; ne obsedam extrem de usor si renuntam la obsesii extrem de greu. Sensurile curgerii gandirii sau succesiunii temporale de forme ale gandului nostru si asocierea lor intr-o structura gandita in directia indeplinirii unui scop-interes oarecare, are ca repre ale curgerii sale o triada constientizata ca " din universal spre general si particular" . Dupa parcurgerea acestor etape independente de constienta individului, odata cu intruparea faptica in perceptia sa obiectiva , sensul miscarii gandului schimba directia si incepe explorarea morala a actiunii pentru a intelege si extrage invataminte din respectiva realizare intrupata, curgere pe care o reperem prin trida initala inversata: "din particular spre general si universal", o renitorcere in 'universal " in care constienta individului este decisiva, conduce procesul. Din nefericire ne oprim de la particular la general fara ultimul si cel mai important pas- inceputul este dificil dar sfarsitul se plateste- fara ultimul pas ramanem neplatiti. Daca intruparea din universal a unui fapt sau actiuni este libera sau independenta de constienta individuala a actiunii respective, reintoarcerea in universal este dependenta de constienta individuala. In ambele cazuri intentia individului pune in miscare gandul indiferent de sensurile curgerii sale.Intentia nu poate fi ascunsa desi individul pare a nu fi constient de ea; acesta "aparenta" este determinata de "ascunderea ei", de suntarea ei in exprimare si astfel nerostita, in curgerea gandului este uitata sau neprezenta in constienta clipei sau etapei formale a acestei curgeri. Ca sa nu fie "uitata", inaintea oricarei exprimari rostite este necesar a fi reiterata sau rexprimata de fiecare data astfel curgerea gandului sa aiba directia intentiei, sa lucreze in acelasi sens al obiectivului dorit spre a fi intrupat. Intentia determina un "drum" al gandului cu obiectiv clar si cu toate acestea evidenta ne spune ca foarte rar ne obiectivam intentia, fie ca stare corporala (ex: sanatatea) , fie in comunitatea semenilor care sa aduca 'recunoasterea meritului" sau realizarii eliberandu-ne "de povara ei". Explorand situatia, intelegem ca intentia nereiterata la inceputul oricarei exprimari (ca titlul exprimarii) ne pune in situatia de a nu fi ascultati (nu trezim interesul celui in fata caruia ne exprimam) sau suntem antrenati de intentiile "auditorului" si ne pierdem propria actiune si directie. In aceste situatii (cea mai raspandita este aceea in care suntem deturnati ca directie si actiuni de intentiile auditorului) este evident ca ne apare ca normalitate "neputinta" infaptuirii intentiilor proprii, sau cand ele se manifesta ne apare ca au ajuns prea tarziu la noi, atunci cand nu mai avem nevoie de ele si realizarea lor (fiind deja prinsi in intentiile si miscarea auditorului ne "simtim straini" de propriile intentii si "simtim inutilitatea" intruparii lor si le "consideram inutile", irelevante circumstantei prezente diferite abandonandu-le astfel). Aceasta situatie din perceptie si miscarea ei ne releva o 'intentie" ascunsa cu mare indemanare si grija care a devenit obsesie sau automatism-obisnuinta, aceea de a "folosi semenii" pentru intruparea propriilor intentii, sau 'o intermediere a intentiei" de aportul energiei gandului semenilor; Aceasta obsesie este cea "a stapanirii"; intentionam sa ne stapanim pe noi insine si sa stapanim pe ceilalti si mediul natural. Reintorcandu-ne la exprimarile de inceput ale articolului putem realiza ca "stapanirea' ca intentie si actiune rutiniera si inconstienta este produsul imaginarii a 'ceva" ce nu am inteles sau asupra caruia nu avem claritate interioara. In spatele acestei 'imaginatii" sta o realitate neinteleasa pe care ne-am inchipuit-o si incercam sa manipulam inchipuirea respectiva fara a avea alt rezultat decat acela al infirmarii ei; cu alte cuvinte vrem sa stapanim pe noi si pe ceilalti, mediul natural, devenim la un moment dat constienti ca "nu putem" si ca orice realizare in acest sens este efemera si superficiala sau iluzorie, apoi tragem concluzia ca este imposibil a acesta dorinta pentru individ sau grupuri cardasii de interese individuale. Evident ca orice miscare, actiune individuala sau in cardasia intereselor, se manifesta printr-un instrument sau corp al ei si aceasta evidenta nu poate evita ceea ce denumim "stapanire", termen inlocuit cu echivalentul sau rafinat intelectual pentru aparenta nevinovatiei cu cel de "control"; (stapanirea implica stapan, implica sluga-sclav, ceea ce este greu de acceptat pentru victimele ei; controlul pare mai acceptabil prin controlor si controlat sau verificat; cel verificat nu se considera sclav dar prin acceptarea verificarilor exterioare este acelasi lucru).Revolta automata impotriva oricaror "verificari" sau audituri, este revolta constiintei in fata oricaror puteri exterioare ei (stapanirea de sine) si revolta impotriva oricaror oprelisti puse 'arbitrariului , libertinajului, salbaticiei, indiferentei" actiunilor sale(stapanirea semenilor si mediului natural). Astfel, obsesia stapanirii sau controlului a "devenit' o generalitate care nu poate curge spre universalitate tocmai pentru ca nu are radacina in ea ca "produs" al imaginarii unui fapt universal real asupra caruia lipsa claritatii constiintei proprii ne-a condus la 'a-l inventa" si la a-l manipula la nesfarsit, "o bucla temporala" din care nu mai putem evada pentru a percepe direct si inteligent faptul real universal. A exista in produsele inchipuirii este denumit 'raire" si a exista in realitatea universala a ceea ce este , este denumit 'traire'; corpul traieste, mintea raieste si evident corpul care traieste ("mielul nevinovat") suporta si consecintele gandirii care raieste pentru a responsabiliza constiinta , lumina mintii, a o trezi in ratiunea existentei sale. (in "lumina" totul se vede asa cum este si putem sa ne miscam rational, in intuneric (teama) ne inchipuim doar eventuale pericole la care ne inchipuim solutii) Dupa aceste generalitati ale rairii in oglinda trairii, cand traim durerea si nemultumirea este evident consecintele rairii, unei inchipuiri sau false identitati , ale unei asocieri nepotrivite ale propriului sine, ale unei atitudini nepotrivite sau opriuni numite teama. In fata oricarei perceptii care este doar reflecatrea propriului sine si constiintei sale atributive in contextul universalitatii sale naturale, teama este optiunea sau atitudinea rairii. In raire nevoia de instrumente "moarte" (fara libertate proprie de miscare) ne conduce pe calea tehnologica , iar instrumentul generalizat al stapanirii sau controlului este banul, banul formalizat sau virtualizat ca expresie a numerologiei magice cantitative. Evident ca nu armele ucid , nici banul nu controleaza sau stapaneste, evident ca atitudinea hipnotica in fata lor, folosirea, este carburantul lor.Instrumentele sunt nevinovate, cum le folosim este actiunea lor, orice instrument este folosit sa infricoseze si controleze perturband trairea si intarind rairea sau poate fi folosit pentru a sustine trairea perturband rairea. ("banii nu aduc fericirea dar o pot sustine"- "banii aduc nefericirea dar o pot anula"). Exista intotdeauna cel putin doua directii in a folosi corpul si societatea, iar cand reusim sa armonizam si manifestam comportamental armonia fortelor contrare, apare triada, apari tu in propria ta constienta. Pana nu "apari" esti invizibil perceptiei obiective , esti nerecunoscut de ea; vei continua sa te demonstrezi si autoevidentiezi fara alt rezultat decat cel al contestarii tale finale sau sa devii "nimic".Nu poti deveni nimic fara sa fii, iar obsesia devenirii prin folosirea controlului sau stapanirii este actiunea nimicului care esti prin identificarea inchipuirii. Ne inchipuim nimic impotriva oricaror evidente. Citeam autoafirmari cu mare forta e genul: "dupa ce am stapanit toate planurile....") Nu poti stapani ceva fara sa fie al tau, iar in acesta situatie a stapani se tradiuce in a folosi, ce este al tau folosesti. Evidenta ne arata ca nu este nevoie "sa stapanesti" (sa controlezi si sa aperi) ce este al tau prin dat universal, ci folosirea este actiunea, iar relevant este doar "cum folosesti" ceea ce este al tau, modalitatea folosirii si sensul ei. ratiunea evidentiaza ca este irationala folosirea a ceea ce ai impotriva ta si semenilor tai prin ceea ce denumesti control, aparare, conservare. Desavarsirea a ceea ce ai, imbogatirea a aceea ce ai si nu imbogatirea ta este directia. Auzeam la radio cum se afirma cu tarie ca tehnologia face implicarea individului uman in societate nefolositoare, chiar stricacioasa prin erorile sale, individul uman la un moment dat devine nerentabil; ca sa fie rentabil trebuie sa se educe in tehnologie spre a sluji , spre a-i fi carburant, iar daca refuza sa fie carburantul tehnologiei este marginalizat si izolat ca antisocial nerentabil. Toate aceste consideratii se faceau din subinteleasa premiza ca individul nu poate creea tehnologie ci doar sa o exploateze lucru care il obliga sa o invete; creerea de tehnologie este apanajul catorva si acestia nu pierd vremea cu exploatarea ei. Ma intreb cine este cel care face astfel de consideratii referitoare la fiintele umane si obligatiile lor; nu cred ca este om emitentul unor astfel de consideratii denigratoare si calomnioase referitoare la ratiunea existentiala a fiintelor umane.Numai daca nu faci parte din aceasta categorie de fiinte poti gandi si vorbi asa.Cum altfel ai reduce omul la rentabilitatea lui economica si instrumentala; cum poti reduce omul la munca depusa excluzandu-i esenta creativa; foarte bine daca nu suntem rentabili ca roboti in reproducerea, folosirea si intretinerea tehnologiei, nu am fost creati sa muncim- s-o faca robotii eliberandu-ne astfel de nebunia "muncii rentabile pentru altii" dupa criterii straine de noi si astfel sa revenim la ratiunea originilor noastre- creatia, cocreatia si desavarsirea mediului vital. Ratiunea a cum folosim propriile instrumente ne spune ca desavarsirea spatiului vital incepe cu desavarsirea "primului", a propriului corp si asta nu se poate face decatt in relatie cu ceea ce este asemenea lui, de aceeasi calitate, viu. Ca sa desavarsim sau cel putin sa mentinem desavarsirea naturala a corpului nu se poate decat in relatie cu ce este viu, natural. Ceea ce este viu se autoregenereaza, multiplica si se sustine in reciprocitate- viata hraneste viata- viu la viu nu face rau-etc.Ceea ce este viu se naste , creste si implineste dupa care se multiplica fara efort sau consum propriu, creste se dezvolta si implineste in constiinta universalitatii sale. Ceea ce este mort sau tehnologic, fara constienta de sine, de cand este produs incepe sa se degradeze ceea ce face necesar perpetuul efort al intretinerii sau multiplicarii, etc, munca, muncim pentru propriile produse, ne producem contextul muncii prin rutina si plictiseala, contextul risipirii imensei energii creative vii in folosul robotizarii si exploatarii nemiloase a propriului corp in mine si medii artificiale toxice si improprii propriei dezvoltari si desavarsiri corporale si in constiinta. O astfel de "munca rentabila" este rationala ? in orice caz nu este ratiunea existentiala umana si evidenta ne arata ca este calea spre nimic sau anihilare a expresiei planetare si a planetei in final prin exploatare irationala a naturii viului si resurselor sale. Desavarsirea mediului vital incepe cu desavarsirea corpului si primul pas este recunoastrea desavarsirii lui naturale denumite tinerete, sanatate. Incepem pe pamant cu tineretea, tineretea este frumusete si desavarsire, este desavarsirea coporala care se manifesta prin nastere, crestere, implinire corporala sau maturizare. Astazi in mediul artificial facut, putini copii mai ajung la implinire corporala; tot felul de accidente "normale', tot felul de toxicitati emotionale si fixiologice, violenta mediului artificial, determina pur si simplu ca maturitatea corporala sa insemne paradoxal degradare corporala, daca nu ai un handicap sau o perturbare fiziologica nu mai esti considerat normal si esti invidiat ca "exceptie' de la regula normalitatii.Tot felul de "minoritati", "handicapuri emotionale si fizice" isi cer dreptul la existenta ca si cum cineva ar impiedica-o. cer dreptul la modelarea mediului social dupa chipul si asemanarea lor, modelarea formelor sociale dupa propriile necesitati. O.K. ,dar nu am auzit sa ceara dreptul la vindecare, o considera nenaturala si natura trebuie sa fie modelata dupa ei si nu invers.Nu am vazut fiinte mai violente si totalitare decat minoritatile sexuale si sociale, violenta ascunsa cu falsa ipocrizie sub masca slabiciunii lor.cer dreptul la slabiciune si la dominatia slabiciunii asupra majoritatii prin discriminare pozitiva. daca le spui ca slabiciune nu este natura fiintei lor esti catalogat drept anti-semit, nationalist, intolerant, indiferent cu suferinta celorlalti, facist , legionar, terorist, etc. Se vorbeste des si cu emfaza despre controlul mental, dar nu cunosc altul mai natural si pragmatic decat cel practicat de copii:"cine zice ala este ca magarul din poveste"; " cine zice lui isi zice si pe mine in....." si aceasta constiinta ne face sa evitam identificarea si vinovatia, teama de a nu gresi. Toate acuzele sunt relevari simertice ale propriului statut si comportament al constiintei respective. Vanzatorul ma priveste ca si client nu ca om, medicul ca bolnav nu ca om , profesorul ca ignorant nu ca om , etc Dar au aceste constiinte atributive constienta propriului clientelism, propriei boli si ignorante? Evident ca nu, este a celorlalti, el este privigiliat si superior, smecher. Oare asa sa fie? Stapanirea ca concept imaginat prodece o deviere in constiinta, identificari atributive. Deviere de la ce? De la propriul sens si ratiune existentiala , desavarsirea si implinirea ei.Foarte multi "iluminati pe jumatate" (care-i privesc pe ceilalti ca "intunecati"), amplifica si mai tare intunericul incepand sa stapaneasca si controleze societatea umana, concep bantustane si enclave pentru ignoranti, izolarea lor fizica si sociala sau folosirea lor ca sa-si creeze placeri si comoditati.Altii se retrag in manastiri sau asramuri, tabere, in shambala, etc Ce releva asta decat constiinta vulnerabilitatii lor intre oamenii hipnotizati de raire si rutina ei! Da suntem vulnerabili in viata dar asta nu ne conduce la izolare; In manastiri se spune ca lucreaza dumnezeu si in lume dracul, chiar credem asta pana nu mergem sa vedem cum lucreaza in manastiri dumnezeul lor, unul fuge de dracul dincolo de zidurile manastiri- un bigotism penibil. Daca mergi in manastire vei costata ca nu este si dumnezeul tau, vei gasi multi tineri curati in intentiile lor dezamagiti de ipocrizia mediului respectiv, fara directie si recunosterea valorii incocentei lor, speriati de pacate si tot felul de draci.Veti gasi si "fericiti" sau inaltpreafericiti, rumeni si prosperi linistiti si impacati cu statul lor dominator. Manastirea e o scoala, dar ce se preda acolo? CUM poti preda o disciplina a mintii si corpului daca tu insuti nu o intrupezi?Si daca nu o intrupezi ai varianta dogmaticii autoritare si limitatoare si a mintii si a trupului iar orice limita este un pas inapoi nu spre desavarsire, inapoi in nimicul din care esti considerat a te naste, fara trecut , fara radacina in spirit, liber pentru a ti se planta una asemanator cum femeilor nenascatoare li se implanteaza un ovul fecundat artificial. Ce fel de copil se va naste astfel? Ce va creste si dezvolta astfel in spiritul tanatului inocent? Stapanul trateaza tot ce este ca propria marfa si arbitrarul iresponsabilitatii este comportamentul sau. Am gasit si calugari responsabili si iluminati in iubirea de semeni, dar au fost nevoiti sa se eegtraga din comunitatea ipocritilor si au fost catalogati ca pustnici cand in fapt sunt cei in comuniune cu ceilati, cei mai puti pustiiti sau pustnici. Desigur au fost catalogati peiorativ ca sa nu-si piarda clientii, dar intotdeauna cand "clientii lor" dau de "dracul la propriu" cauta pustnicul, Dumnezeu cel viu ii indruma unde pot gasi sprijin real. Paradoxul este ca dupa ce primesc spijinul dorit se intorc impotriva lor pentru ca ceea ce au primit este impotriva asa zisei naturi a pacatului pentru om pe care nevoiasul ajutat o intrupeaza prin identificare si placere. Nu am vazut sa intelega cineva ca ceea ce considera natura si eu-l sau il imbolnaveste si ceea ce pustnicul ii releva si-l indruma , il vindeca. De ce sa vindeci pe cineva cand el se intorce de buna voie in mediul de gandire, atitudini si comportament care l-a imbolnavit? Se intoarce cu mai multa putere sa faca ce, sa raiasca in continuare ca 'toata lumea"? Dupa aceea sa revina la pustinic sa-l vindece din nou? DE trei ori se spune ca poti ajuta, in trei modalitati, dupa care a insista este irational: mai intai il vindeci, apoi il inveti, apoi traiesti impreuna cu el parcurgand "trei poste". Daca nu poate-nu vrea si daca nu vrea nu-i poti impune, dragostea cu de-a sila .... Stapanirea sau controlul este cea mai supraevaluata actiune, este trendi , da bine sa o afirmi si sustii ideologic, sa o demonstrezi, 'totul este sub control", ar fi situatia buna si asiguratoare a securitatii personale. IN fapt nimic nu este sub controlul controlorilor ci ei insisi sunt instrumentele lui, intrebarea este cine se foloseste de controlori sau stapani? Revelatia raspunsului este nimicitoatre, umbrele se sfasie in templu si faptul real se releva ca cel mai ascuns fapt in univers, cel mai putin credibil , nimeni. Inteligenta nu controleaza ci creeaza, iubirea nu controleaza ci sustine, nu te-ai nascut inca si contesti tot ce este nascut dorind sa te nasti. Toate visele creatoare sunt in noi, in ordinea lor creativa recreativa, am incurcat doar ordinea lor si ne intoarcem la rascrucea in care am luat-o in directia opusa desavarsiri a carei cale, este calea biologica desavarsita, calea vietii. Nu trebuie sa ne dasavarsim cand suntem ci desavarsim spatiul vital, mediul corporal si social, natural viu. Desavarsirea corporala o denumim si regenerare celulara accelerata prin iesirea din toxicitatea emotionala si a unei structuri gandite artificiale. Nu trebuie sa mergem undeva din moment ce acest proces este in lantrul tau nu in afara- varsatorul care varsa apa sau emotiile negative (din teama), varsa depozitele conceptuale care sufoca memoria (conceptele vinovatiei), revine la "GOLUL" pe care l-a descoperit odata ("Ei am vazut ca sunt goi") si acel 'gol" se releva ca ceea ce este in universal si ratiunea existentei sale; L-am inchipui "rau' si 'nimic", am lasat sa fie umplut de TIRAN. Tiranul , sau antiratiunea, antipodul, nu este un concept, este sursa lor, inermediarul, o atitudine impotriva vietii inspaimantati de vastitatea si minunatia ei, de rafinamentul si delicatetea ei.Tiranul este ascuns dincolo de 'golul launtric' in profunzimea lui si spune ca dincolo de el nimic nu mai exista si toate emanatiile lui ne controleaza mintea si functionarea sociala si fiziologia corporala, daca nu se recunoaste este in nenorocire ne-norocirea insasi, are ghinion. Ce-l impiedica s-o faca? Teama de viata, de inoirea ei , de fragilitatea sa in fata vietii care-l invinge in orice batalie generata de el, teama de Dumenezeul cel viu, fata de care se percepe separat si superior. Cand inchipuirea separarii inceteaza, el dispare asa cum dispare o umbra sub radiatia becului, el nu exista decat in propria inchipuire si se agata cu disperare de ea prin obsesia stapanirii si controlului. Fiul lui Dumnezeu este sursa spaimei sale, "Cristosul" care-i aduce mantuirea si de care fuge. "Cine isi apara viata si-o va pierde", este separat de ea de propria inchipuire. Daca nu ne separeam de ea mai putem ucide? mai putem produce moarte si durere in existenta existentelor? Crima nu are nici o justificare. Axioma ei este stapanirea si controlul, iar aceste justificari care justifica ceea ce nu poate fi justificat inceteaza astazi. Daca nu incetam, razboiul generalizat ne paste precum vaca paste iarba, vom incerca din nou sa devenim nimic ca sa scapam de propria prostie si durerea ei. Eu nu exist pentru tiran decat ca dusman si nu sunt dusman si nu exist pentru el. Ii salut pe toti cei care nu sunt dusmani, pe toti nerecunoscutii tiranului. Intentia desavarsirii mediului vital (neartificial) ne conduce faptele sufletului , complexului simtamintelor atemporale si ne lasam condusi de El. Nu exista graba, exista urgenta prezenta, tensiunea vie a golului launtric original si pur. Inocenta este adapost in fata oricaror furtuni tiranice, nu mai suntem purtati precum frunzele uscate ale copacului de capriciile vremurilor trecute. Toate visele creatoare sunt in tine nu porti pierde vreunul, Cuvantul tau, rostirea ta, sunt semintele imaginlor creatoare in care traiesti sau raiesti, ca intotdeauna, tu alegi. Dupa ce alegi fii doar atent la lumina alegerii tale , viziunea, imaginea ta despre tine si lume despre rolul tau in univers si viata. Daca esti integru nu mai dai inapoi indiferent de circumstantele trecutului dogmatic sau utopic care te va bombarda cu justificarile si emotiile violatoare in care s-a specializat. Integritatea nu este mediocritate si nici fanatism sau incrancenare, este increde in tine insuti si puterea viziunii tale care odata "vazuta" este nascuta in tine si cu energia sufletului tau se va naste si desavarsi in existenta, este demnitate neinduplecata in fata usorului, placutului, comodului si satisfactiei efemerului conflictual. intr-o atare situatie si atitudine ce mai poti face altceva decat sa zambesti in fata naivitatii si superficialitatii lor. Afirmati intotdeauna intentia, viziunea si porneste de la ea in orice rostire, vei avea conversatii angajate si este angajament personal pentru care merita sa traiesti sa exprimi in existenta. Citeste inca odata 'tema de proiect- locul de retragere" initiala si vei intelege sensul profund al respectului in fata libertatii tale din care propun sa cocreem ceea ce nu este inca obiectivat in constienta sociala. Cunosc ca a colabora si corobora eforturile mai multor oameneni, actiuni primare oricarei comuniuni si cocreatii, este extrem de dificil si ca din cei care au murit pe altarul coroborarii si cocreatiei constiente si responsabile se poate inalta o piramida mai mare decat toate cele cunoscute si tocmai aceasta "greutate" ma stimuleaza, ea distruge orgoliul tiranismului conceptual si emotional care a condus la "caderea din rai"; Orgoliul sau importanta de sine, ipocrita plangaciosa de propria mila prin a celorlalti, (nedemnitatea si mediocritatea) ne-a coborat din rai si tot ea, importanta falsitatii sau ipocriziei sinelui, ne impiedica sa revenim la adevaratul nostru sine sau suflet creator. Sfarsitul falselor identitati ale sinelui se apropie cu pasi repezi, vor sfarsi apoteotic intr-o drama mondiala care satisface tiranul ca alta satisfactie decat a mortii caprei vecinului nu are, sau sfarseste din buna voie a sufletului uman care refuza sa mai puna mana pe arme sau boicoteaza razboiul . Boicotul razboiului impotriva oricaror justificari ale lui va scote la lumina constientei inexistenta vreunui dusman, altul decat cel al inchipurilor meschine ale mediocritatii si mai periculoase decat prostia pentru ca o ascunde si ne loveste 'pe la spate'. Vad cum autointitulati specialisti in geopolitica sustin cele mai absurde si antirationale solutii ale razboiului impotriva razboiului, niciodata incetarea lui prin renuntare la obsesia puterii , controlului si acumularilor care saracesc tarile si populatiile lor. ceea ce ma surprinde mereu este inconstienta populatiilor acestor tari care de buna voie isi sustin exploatatorii crezand ca sustin democratia si libertatea. fiecare om are propriul suflet si fiecare populatie are sufletul sau colectiv, fiecare familie are cartea familiei sale si fiecare popor cartea poporului respectiv, orice amestec in succesiunea familiei intrerupe sirul existentei sale, orice amestec in succesiunea unui popor intreurpe sirul existentei sale, politiceste , orice amestec in treburile interne ale unui popor, familii sau individ uman, este dusmanos si distrugator- a nu interveni fara accept constient de urmari ceea ce inseamna manipulare hipnotica a individului, familiei sau poporului respectiv, a planetei, etc, este combatut prin reglementari universala si galactice. a explica nu insemna a impune ci a trezi constienta faptyului si actiunii prin rechizitoriul consecintelor anticipate. Vedem ca suntem bombardati cu 'stiri', dar sunt irelevante si mereu inapoia prezentului, adevaratele stiri pragmatice sunt cele care te informeaza ca daca faci ceva ce consecinte vei suporta, de ex. 'avionul XZMB23 sa-si amane decolarea cu trei ore pentru ca membrii avionului si calatorii nu au ajuns la destinatie" sau alte vesti pragmatice de acest fel pentru ca exista un sir de evenimente cunoscut deja din moment ce el se petrece mai inaitea celor fizice din realitatea obiectiva si in aceasta realitate pot fi evitate sau corectata circumstanta lor. Asa cum noi stim ca 166 sau 289 de calatori nu au ajuns la destinatie exista constiente care stiu dinainte acest aspect si par a trai in viitorul nostru dar in realitate traiesc in profunzimea propriilor fiinte, in claritatea interioara in care gandurile si structurile lor precum si interactiunea lor este evidenta prin ce consecite vor genera. Asta nu insemna ca stapanesti natura evenimentelor , ca esti stapanul lor, insemna ca poti anticipa desfasurarea lor cand le cunosti programul care este deja intentionat inainte sa se desfasoare asemenea programelor de razboi.Toti se intreba cum s-a putut intampla asa ceva dar intamplare nu exista la propriu cand scenariile lor sunt necunoscute doar victimilor acestora. Exista o intrebare elucidatoare a faptasilor in orice situatie: "cine castiga?" 'cine este constrans si la ce ?" si este normal atunci cand toti cei ce manevreaza ca si "carne de razboi" populatiile, sa doreasca sa castige , ca atare intentia castigului cuiva genereaza faptele respective. Naivii dau vina pe victime, sau pe cei furati sustinand fara sa vrea intentiile criminale ale taberelor opuse.Este un cerc vicios care perpetueaza 'razbunarea" celui invis ca motivatie in existenta si astfel razboiul nu inceteaza si armonia amanata. Se spune ca pacea este pauza intre doua razboaie timp in care fiecare se inarmeaza, la fel sanatatea este pauza intre doua boli, si odihna pauza dintre doua chinuri lucrative. ce fel de conceptualizare prin lipsa este asta? Conceptualizam lipsa si asta este tot ce avem in timp ce muncim la opusul ei Ceea ce facem avem si ce ne lipseste nu vom avea vreodata; oare nu vedem comedia asta? Ce facem cand nu intelegem ceea ce avem ca fiinta? Ne imaginam lipsa si lipsa ne stapaneste, traim in mediul conceptual al lipsei, al insuficientei propriei persoane. Suficienta de sine este impacarea sau acceptarea propriei insuficiente, reactie diferita formal de lamentarea la insuficienta. Nu eista solutie conceptuala la o gresita conceptualizare ci doar abandonul ei; insuficienta este o falsa problema.Aceasta constienta elibereaza visele creatoare interioare care sunt imanent 'acolo" pentru ca niciodata sa nu ne lipsesaca ceva, nici chiar problemele false daca ne sunt dragi sau ne complacem in ele dintr-o falsa ratiune, ratiunea mecanicaa prmeditarii care ne fura libertatea. Ceea ce premeditam, avem, dar meditatia asupra ceea ce avem releva inutilitatea greoiului sau proces cand la dispozitia noastra sta visul creator, miscarea inteligentei in acord cu tot ce este, asentimentul."Cand doi vor fi unul,....", intentia si asentimentul meu cu ea, iata faptul; sau . vad faptul, situatia, asentimentul meu cu ea obiectiveaza in perceptie existenta sa. Ce ne impiedica este doat teama sau neincrederea in noi insine: dorim ceva si renuntam imediat prin "daca e bine si cumsa fac", sau teama de nereusita, puterea obiectivarii nereusitei cand in fond nu este necesar decat asentimentul, acordul cu propria dorinta. Daca priviti asentimentul automat cu "banii", veti intelege mecanismul; insa cu ce ne dam neconditionat asentimentul referitor la bani? Acel "ceva " cu care suntem in asentiment referitor la bani (ambalajul ) as denumi datorie, obligatie, conditionare. Intotdeauna avem o intentie profunda ,un asentiment profund, dincolo de jocurile superficiale ale conditionarilor, si ne conduce existenta impofida parerilor si opiniilor imprumutate, nu ratam niciodata obiectivul sau; elevarea acestui profund asentiment in constiita 'de lucru" ne aduce liniste si bucurie si acesta elevare este urgentata de afirmarea lui tie insuti ca asentiment constant. Sentimentul lipsei si insificientei nu este asentimentul nostru este o inductie hiponotica care ne face sa "lucram'la el; nu renuntam prin impotrivire ( 'rezolvarea lipsei" ), ci revenind la asentimentul nostru si lucrand la el. Si conditionarea (sentimentul lipsei, datoriei, etc, care ne fura atentia) si asentimentul nostru, "se hranesc din gandul nostru", ca atare este decisiva schimbarea atentiei pe asentiment dar vom spune ca atentia, asentimentul este generalitate ( in fapt Universalitate); ne trebuie ceva concret la care sa fim atenti si acel ceva nu poate fi decat imaginea sau gandul , rostirea (fa rost de) asentimentului si intentiei din fundalul sau. Rostiti intentia inimilor voastre si veti cunoaste ca este a inimii cand nu exista nici o impotrivire de vreun fel sau la vreun nivel la ea, suntem plenar in asentiment cu ea individual si colectiv. Maestrii intentiei 'vad' aceasta si o exprima ca "libertate neingradita."; bogatie nesfarsita"; ' tinerete inalterabila.". Este cineva impotriva acestei situatii individuale? Aceasta este paradigma intentiei intentiei, asentimentului.(puteti da formele proprii prin adaptare). Tot ce avem "cunoastere psihologica, astrologica , etc)" contrazice aceasta paradigma, este contraparadigma care ne stapaneste si la care lucram prin opozitie sau rezolvare, anticristul ca sa ma exprim asa pentru a speria contraparadigma dezvaluind-o. Paradigma asentimentului "natural-fara efort" este lumea cealalta a carei umbra este lumea cunoasterii psihologice interpretative, nu directe.cand cunoastem nu intepretam deci daca ne-am interpretat in fel si chip este semnul evident al ne-cunoasterii sinelui propriu. Nici nu avem nevoie de acesta cunoastere, nu este nevoia noastra , este nevoia clonatorilor sau a invidiosilor copiatori- fiinta umana nu poate fi nici clonata, nici copiata si ceea ce ati reusit nu este fiinta umana ci este dupa chipul si asemnarea clonatorilor invidiosi incapabili de iubire impofida lungii lor asteptari."Fiul lui Dumnezeu" este imaginea originala proiectata asupra omului de constiinta inconjuratorlui, este visul pe care-l traim uniti cu Tata-l, traim IN Dumnezeu si lipsa, insuficienta, nu are substanta. Cat de greu este sa vezi asta cand esti sub influenta hipnotica (senzatia) pe care o ridici la nivel de adevar argumentat de trecutul experietelor contrare, bucla temporala a nevoii. Daca tot am risipit atata energie si am facut opozita la existenta proprie, macar sa extragem "vinul cel nou" al inoirii prin revenire IN adevar.
Astfel apare o separare intre acel ceva si cum ni-l imaginam; lucram cu imaginatia faptului sau actiunii dar "acel ceva" initial nu se schimba, nu este afectat de 'munca' noastra referitoare la el. O astfel de situatie nu poate conduce decat la senzatia neputintei, la oboseala, la renuntare. o incrancenare in aceasta directie nu poate fi denumita decat obsesie; ne obsedam extrem de usor si renuntam la obsesii extrem de greu. Sensurile curgerii gandirii sau succesiunii temporale de forme ale gandului nostru si asocierea lor intr-o structura gandita in directia indeplinirii unui scop-interes oarecare, are ca repre ale curgerii sale o triada constientizata ca " din universal spre general si particular" . Dupa parcurgerea acestor etape independente de constienta individului, odata cu intruparea faptica in perceptia sa obiectiva , sensul miscarii gandului schimba directia si incepe explorarea morala a actiunii pentru a intelege si extrage invataminte din respectiva realizare intrupata, curgere pe care o reperem prin trida initala inversata: "din particular spre general si universal", o renitorcere in 'universal " in care constienta individului este decisiva, conduce procesul. Din nefericire ne oprim de la particular la general fara ultimul si cel mai important pas- inceputul este dificil dar sfarsitul se plateste- fara ultimul pas ramanem neplatiti. Daca intruparea din universal a unui fapt sau actiuni este libera sau independenta de constienta individuala a actiunii respective, reintoarcerea in universal este dependenta de constienta individuala. In ambele cazuri intentia individului pune in miscare gandul indiferent de sensurile curgerii sale.Intentia nu poate fi ascunsa desi individul pare a nu fi constient de ea; acesta "aparenta" este determinata de "ascunderea ei", de suntarea ei in exprimare si astfel nerostita, in curgerea gandului este uitata sau neprezenta in constienta clipei sau etapei formale a acestei curgeri. Ca sa nu fie "uitata", inaintea oricarei exprimari rostite este necesar a fi reiterata sau rexprimata de fiecare data astfel curgerea gandului sa aiba directia intentiei, sa lucreze in acelasi sens al obiectivului dorit spre a fi intrupat. Intentia determina un "drum" al gandului cu obiectiv clar si cu toate acestea evidenta ne spune ca foarte rar ne obiectivam intentia, fie ca stare corporala (ex: sanatatea) , fie in comunitatea semenilor care sa aduca 'recunoasterea meritului" sau realizarii eliberandu-ne "de povara ei". Explorand situatia, intelegem ca intentia nereiterata la inceputul oricarei exprimari (ca titlul exprimarii) ne pune in situatia de a nu fi ascultati (nu trezim interesul celui in fata caruia ne exprimam) sau suntem antrenati de intentiile "auditorului" si ne pierdem propria actiune si directie. In aceste situatii (cea mai raspandita este aceea in care suntem deturnati ca directie si actiuni de intentiile auditorului) este evident ca ne apare ca normalitate "neputinta" infaptuirii intentiilor proprii, sau cand ele se manifesta ne apare ca au ajuns prea tarziu la noi, atunci cand nu mai avem nevoie de ele si realizarea lor (fiind deja prinsi in intentiile si miscarea auditorului ne "simtim straini" de propriile intentii si "simtim inutilitatea" intruparii lor si le "consideram inutile", irelevante circumstantei prezente diferite abandonandu-le astfel). Aceasta situatie din perceptie si miscarea ei ne releva o 'intentie" ascunsa cu mare indemanare si grija care a devenit obsesie sau automatism-obisnuinta, aceea de a "folosi semenii" pentru intruparea propriilor intentii, sau 'o intermediere a intentiei" de aportul energiei gandului semenilor; Aceasta obsesie este cea "a stapanirii"; intentionam sa ne stapanim pe noi insine si sa stapanim pe ceilalti si mediul natural. Reintorcandu-ne la exprimarile de inceput ale articolului putem realiza ca "stapanirea' ca intentie si actiune rutiniera si inconstienta este produsul imaginarii a 'ceva" ce nu am inteles sau asupra caruia nu avem claritate interioara. In spatele acestei 'imaginatii" sta o realitate neinteleasa pe care ne-am inchipuit-o si incercam sa manipulam inchipuirea respectiva fara a avea alt rezultat decat acela al infirmarii ei; cu alte cuvinte vrem sa stapanim pe noi si pe ceilalti, mediul natural, devenim la un moment dat constienti ca "nu putem" si ca orice realizare in acest sens este efemera si superficiala sau iluzorie, apoi tragem concluzia ca este imposibil a acesta dorinta pentru individ sau grupuri cardasii de interese individuale. Evident ca orice miscare, actiune individuala sau in cardasia intereselor, se manifesta printr-un instrument sau corp al ei si aceasta evidenta nu poate evita ceea ce denumim "stapanire", termen inlocuit cu echivalentul sau rafinat intelectual pentru aparenta nevinovatiei cu cel de "control"; (stapanirea implica stapan, implica sluga-sclav, ceea ce este greu de acceptat pentru victimele ei; controlul pare mai acceptabil prin controlor si controlat sau verificat; cel verificat nu se considera sclav dar prin acceptarea verificarilor exterioare este acelasi lucru).Revolta automata impotriva oricaror "verificari" sau audituri, este revolta constiintei in fata oricaror puteri exterioare ei (stapanirea de sine) si revolta impotriva oricaror oprelisti puse 'arbitrariului , libertinajului, salbaticiei, indiferentei" actiunilor sale(stapanirea semenilor si mediului natural). Astfel, obsesia stapanirii sau controlului a "devenit' o generalitate care nu poate curge spre universalitate tocmai pentru ca nu are radacina in ea ca "produs" al imaginarii unui fapt universal real asupra caruia lipsa claritatii constiintei proprii ne-a condus la 'a-l inventa" si la a-l manipula la nesfarsit, "o bucla temporala" din care nu mai putem evada pentru a percepe direct si inteligent faptul real universal. A exista in produsele inchipuirii este denumit 'raire" si a exista in realitatea universala a ceea ce este , este denumit 'traire'; corpul traieste, mintea raieste si evident corpul care traieste ("mielul nevinovat") suporta si consecintele gandirii care raieste pentru a responsabiliza constiinta , lumina mintii, a o trezi in ratiunea existentei sale. (in "lumina" totul se vede asa cum este si putem sa ne miscam rational, in intuneric (teama) ne inchipuim doar eventuale pericole la care ne inchipuim solutii) Dupa aceste generalitati ale rairii in oglinda trairii, cand traim durerea si nemultumirea este evident consecintele rairii, unei inchipuiri sau false identitati , ale unei asocieri nepotrivite ale propriului sine, ale unei atitudini nepotrivite sau opriuni numite teama. In fata oricarei perceptii care este doar reflecatrea propriului sine si constiintei sale atributive in contextul universalitatii sale naturale, teama este optiunea sau atitudinea rairii. In raire nevoia de instrumente "moarte" (fara libertate proprie de miscare) ne conduce pe calea tehnologica , iar instrumentul generalizat al stapanirii sau controlului este banul, banul formalizat sau virtualizat ca expresie a numerologiei magice cantitative. Evident ca nu armele ucid , nici banul nu controleaza sau stapaneste, evident ca atitudinea hipnotica in fata lor, folosirea, este carburantul lor.Instrumentele sunt nevinovate, cum le folosim este actiunea lor, orice instrument este folosit sa infricoseze si controleze perturband trairea si intarind rairea sau poate fi folosit pentru a sustine trairea perturband rairea. ("banii nu aduc fericirea dar o pot sustine"- "banii aduc nefericirea dar o pot anula"). Exista intotdeauna cel putin doua directii in a folosi corpul si societatea, iar cand reusim sa armonizam si manifestam comportamental armonia fortelor contrare, apare triada, apari tu in propria ta constienta. Pana nu "apari" esti invizibil perceptiei obiective , esti nerecunoscut de ea; vei continua sa te demonstrezi si autoevidentiezi fara alt rezultat decat cel al contestarii tale finale sau sa devii "nimic".Nu poti deveni nimic fara sa fii, iar obsesia devenirii prin folosirea controlului sau stapanirii este actiunea nimicului care esti prin identificarea inchipuirii. Ne inchipuim nimic impotriva oricaror evidente. Citeam autoafirmari cu mare forta e genul: "dupa ce am stapanit toate planurile....") Nu poti stapani ceva fara sa fie al tau, iar in acesta situatie a stapani se tradiuce in a folosi, ce este al tau folosesti. Evidenta ne arata ca nu este nevoie "sa stapanesti" (sa controlezi si sa aperi) ce este al tau prin dat universal, ci folosirea este actiunea, iar relevant este doar "cum folosesti" ceea ce este al tau, modalitatea folosirii si sensul ei. ratiunea evidentiaza ca este irationala folosirea a ceea ce ai impotriva ta si semenilor tai prin ceea ce denumesti control, aparare, conservare. Desavarsirea a ceea ce ai, imbogatirea a aceea ce ai si nu imbogatirea ta este directia. Auzeam la radio cum se afirma cu tarie ca tehnologia face implicarea individului uman in societate nefolositoare, chiar stricacioasa prin erorile sale, individul uman la un moment dat devine nerentabil; ca sa fie rentabil trebuie sa se educe in tehnologie spre a sluji , spre a-i fi carburant, iar daca refuza sa fie carburantul tehnologiei este marginalizat si izolat ca antisocial nerentabil. Toate aceste consideratii se faceau din subinteleasa premiza ca individul nu poate creea tehnologie ci doar sa o exploateze lucru care il obliga sa o invete; creerea de tehnologie este apanajul catorva si acestia nu pierd vremea cu exploatarea ei. Ma intreb cine este cel care face astfel de consideratii referitoare la fiintele umane si obligatiile lor; nu cred ca este om emitentul unor astfel de consideratii denigratoare si calomnioase referitoare la ratiunea existentiala a fiintelor umane.Numai daca nu faci parte din aceasta categorie de fiinte poti gandi si vorbi asa.Cum altfel ai reduce omul la rentabilitatea lui economica si instrumentala; cum poti reduce omul la munca depusa excluzandu-i esenta creativa; foarte bine daca nu suntem rentabili ca roboti in reproducerea, folosirea si intretinerea tehnologiei, nu am fost creati sa muncim- s-o faca robotii eliberandu-ne astfel de nebunia "muncii rentabile pentru altii" dupa criterii straine de noi si astfel sa revenim la ratiunea originilor noastre- creatia, cocreatia si desavarsirea mediului vital. Ratiunea a cum folosim propriile instrumente ne spune ca desavarsirea spatiului vital incepe cu desavarsirea "primului", a propriului corp si asta nu se poate face decatt in relatie cu ceea ce este asemenea lui, de aceeasi calitate, viu. Ca sa desavarsim sau cel putin sa mentinem desavarsirea naturala a corpului nu se poate decat in relatie cu ce este viu, natural. Ceea ce este viu se autoregenereaza, multiplica si se sustine in reciprocitate- viata hraneste viata- viu la viu nu face rau-etc.Ceea ce este viu se naste , creste si implineste dupa care se multiplica fara efort sau consum propriu, creste se dezvolta si implineste in constiinta universalitatii sale. Ceea ce este mort sau tehnologic, fara constienta de sine, de cand este produs incepe sa se degradeze ceea ce face necesar perpetuul efort al intretinerii sau multiplicarii, etc, munca, muncim pentru propriile produse, ne producem contextul muncii prin rutina si plictiseala, contextul risipirii imensei energii creative vii in folosul robotizarii si exploatarii nemiloase a propriului corp in mine si medii artificiale toxice si improprii propriei dezvoltari si desavarsiri corporale si in constiinta. O astfel de "munca rentabila" este rationala ? in orice caz nu este ratiunea existentiala umana si evidenta ne arata ca este calea spre nimic sau anihilare a expresiei planetare si a planetei in final prin exploatare irationala a naturii viului si resurselor sale. Desavarsirea mediului vital incepe cu desavarsirea corpului si primul pas este recunoastrea desavarsirii lui naturale denumite tinerete, sanatate. Incepem pe pamant cu tineretea, tineretea este frumusete si desavarsire, este desavarsirea coporala care se manifesta prin nastere, crestere, implinire corporala sau maturizare. Astazi in mediul artificial facut, putini copii mai ajung la implinire corporala; tot felul de accidente "normale', tot felul de toxicitati emotionale si fixiologice, violenta mediului artificial, determina pur si simplu ca maturitatea corporala sa insemne paradoxal degradare corporala, daca nu ai un handicap sau o perturbare fiziologica nu mai esti considerat normal si esti invidiat ca "exceptie' de la regula normalitatii.Tot felul de "minoritati", "handicapuri emotionale si fizice" isi cer dreptul la existenta ca si cum cineva ar impiedica-o. cer dreptul la modelarea mediului social dupa chipul si asemanarea lor, modelarea formelor sociale dupa propriile necesitati. O.K. ,dar nu am auzit sa ceara dreptul la vindecare, o considera nenaturala si natura trebuie sa fie modelata dupa ei si nu invers.Nu am vazut fiinte mai violente si totalitare decat minoritatile sexuale si sociale, violenta ascunsa cu falsa ipocrizie sub masca slabiciunii lor.cer dreptul la slabiciune si la dominatia slabiciunii asupra majoritatii prin discriminare pozitiva. daca le spui ca slabiciune nu este natura fiintei lor esti catalogat drept anti-semit, nationalist, intolerant, indiferent cu suferinta celorlalti, facist , legionar, terorist, etc. Se vorbeste des si cu emfaza despre controlul mental, dar nu cunosc altul mai natural si pragmatic decat cel practicat de copii:"cine zice ala este ca magarul din poveste"; " cine zice lui isi zice si pe mine in....." si aceasta constiinta ne face sa evitam identificarea si vinovatia, teama de a nu gresi. Toate acuzele sunt relevari simertice ale propriului statut si comportament al constiintei respective. Vanzatorul ma priveste ca si client nu ca om, medicul ca bolnav nu ca om , profesorul ca ignorant nu ca om , etc Dar au aceste constiinte atributive constienta propriului clientelism, propriei boli si ignorante? Evident ca nu, este a celorlalti, el este privigiliat si superior, smecher. Oare asa sa fie? Stapanirea ca concept imaginat prodece o deviere in constiinta, identificari atributive. Deviere de la ce? De la propriul sens si ratiune existentiala , desavarsirea si implinirea ei.Foarte multi "iluminati pe jumatate" (care-i privesc pe ceilalti ca "intunecati"), amplifica si mai tare intunericul incepand sa stapaneasca si controleze societatea umana, concep bantustane si enclave pentru ignoranti, izolarea lor fizica si sociala sau folosirea lor ca sa-si creeze placeri si comoditati.Altii se retrag in manastiri sau asramuri, tabere, in shambala, etc Ce releva asta decat constiinta vulnerabilitatii lor intre oamenii hipnotizati de raire si rutina ei! Da suntem vulnerabili in viata dar asta nu ne conduce la izolare; In manastiri se spune ca lucreaza dumnezeu si in lume dracul, chiar credem asta pana nu mergem sa vedem cum lucreaza in manastiri dumnezeul lor, unul fuge de dracul dincolo de zidurile manastiri- un bigotism penibil. Daca mergi in manastire vei costata ca nu este si dumnezeul tau, vei gasi multi tineri curati in intentiile lor dezamagiti de ipocrizia mediului respectiv, fara directie si recunosterea valorii incocentei lor, speriati de pacate si tot felul de draci.Veti gasi si "fericiti" sau inaltpreafericiti, rumeni si prosperi linistiti si impacati cu statul lor dominator. Manastirea e o scoala, dar ce se preda acolo? CUM poti preda o disciplina a mintii si corpului daca tu insuti nu o intrupezi?Si daca nu o intrupezi ai varianta dogmaticii autoritare si limitatoare si a mintii si a trupului iar orice limita este un pas inapoi nu spre desavarsire, inapoi in nimicul din care esti considerat a te naste, fara trecut , fara radacina in spirit, liber pentru a ti se planta una asemanator cum femeilor nenascatoare li se implanteaza un ovul fecundat artificial. Ce fel de copil se va naste astfel? Ce va creste si dezvolta astfel in spiritul tanatului inocent? Stapanul trateaza tot ce este ca propria marfa si arbitrarul iresponsabilitatii este comportamentul sau. Am gasit si calugari responsabili si iluminati in iubirea de semeni, dar au fost nevoiti sa se eegtraga din comunitatea ipocritilor si au fost catalogati ca pustnici cand in fapt sunt cei in comuniune cu ceilati, cei mai puti pustiiti sau pustnici. Desigur au fost catalogati peiorativ ca sa nu-si piarda clientii, dar intotdeauna cand "clientii lor" dau de "dracul la propriu" cauta pustnicul, Dumnezeu cel viu ii indruma unde pot gasi sprijin real. Paradoxul este ca dupa ce primesc spijinul dorit se intorc impotriva lor pentru ca ceea ce au primit este impotriva asa zisei naturi a pacatului pentru om pe care nevoiasul ajutat o intrupeaza prin identificare si placere. Nu am vazut sa intelega cineva ca ceea ce considera natura si eu-l sau il imbolnaveste si ceea ce pustnicul ii releva si-l indruma , il vindeca. De ce sa vindeci pe cineva cand el se intorce de buna voie in mediul de gandire, atitudini si comportament care l-a imbolnavit? Se intoarce cu mai multa putere sa faca ce, sa raiasca in continuare ca 'toata lumea"? Dupa aceea sa revina la pustinic sa-l vindece din nou? DE trei ori se spune ca poti ajuta, in trei modalitati, dupa care a insista este irational: mai intai il vindeci, apoi il inveti, apoi traiesti impreuna cu el parcurgand "trei poste". Daca nu poate-nu vrea si daca nu vrea nu-i poti impune, dragostea cu de-a sila .... Stapanirea sau controlul este cea mai supraevaluata actiune, este trendi , da bine sa o afirmi si sustii ideologic, sa o demonstrezi, 'totul este sub control", ar fi situatia buna si asiguratoare a securitatii personale. IN fapt nimic nu este sub controlul controlorilor ci ei insisi sunt instrumentele lui, intrebarea este cine se foloseste de controlori sau stapani? Revelatia raspunsului este nimicitoatre, umbrele se sfasie in templu si faptul real se releva ca cel mai ascuns fapt in univers, cel mai putin credibil , nimeni. Inteligenta nu controleaza ci creeaza, iubirea nu controleaza ci sustine, nu te-ai nascut inca si contesti tot ce este nascut dorind sa te nasti. Toate visele creatoare sunt in noi, in ordinea lor creativa recreativa, am incurcat doar ordinea lor si ne intoarcem la rascrucea in care am luat-o in directia opusa desavarsiri a carei cale, este calea biologica desavarsita, calea vietii. Nu trebuie sa ne dasavarsim cand suntem ci desavarsim spatiul vital, mediul corporal si social, natural viu. Desavarsirea corporala o denumim si regenerare celulara accelerata prin iesirea din toxicitatea emotionala si a unei structuri gandite artificiale. Nu trebuie sa mergem undeva din moment ce acest proces este in lantrul tau nu in afara- varsatorul care varsa apa sau emotiile negative (din teama), varsa depozitele conceptuale care sufoca memoria (conceptele vinovatiei), revine la "GOLUL" pe care l-a descoperit odata ("Ei am vazut ca sunt goi") si acel 'gol" se releva ca ceea ce este in universal si ratiunea existentei sale; L-am inchipui "rau' si 'nimic", am lasat sa fie umplut de TIRAN. Tiranul , sau antiratiunea, antipodul, nu este un concept, este sursa lor, inermediarul, o atitudine impotriva vietii inspaimantati de vastitatea si minunatia ei, de rafinamentul si delicatetea ei.Tiranul este ascuns dincolo de 'golul launtric' in profunzimea lui si spune ca dincolo de el nimic nu mai exista si toate emanatiile lui ne controleaza mintea si functionarea sociala si fiziologia corporala, daca nu se recunoaste este in nenorocire ne-norocirea insasi, are ghinion. Ce-l impiedica s-o faca? Teama de viata, de inoirea ei , de fragilitatea sa in fata vietii care-l invinge in orice batalie generata de el, teama de Dumenezeul cel viu, fata de care se percepe separat si superior. Cand inchipuirea separarii inceteaza, el dispare asa cum dispare o umbra sub radiatia becului, el nu exista decat in propria inchipuire si se agata cu disperare de ea prin obsesia stapanirii si controlului. Fiul lui Dumnezeu este sursa spaimei sale, "Cristosul" care-i aduce mantuirea si de care fuge. "Cine isi apara viata si-o va pierde", este separat de ea de propria inchipuire. Daca nu ne separeam de ea mai putem ucide? mai putem produce moarte si durere in existenta existentelor? Crima nu are nici o justificare. Axioma ei este stapanirea si controlul, iar aceste justificari care justifica ceea ce nu poate fi justificat inceteaza astazi. Daca nu incetam, razboiul generalizat ne paste precum vaca paste iarba, vom incerca din nou sa devenim nimic ca sa scapam de propria prostie si durerea ei. Eu nu exist pentru tiran decat ca dusman si nu sunt dusman si nu exist pentru el. Ii salut pe toti cei care nu sunt dusmani, pe toti nerecunoscutii tiranului. Intentia desavarsirii mediului vital (neartificial) ne conduce faptele sufletului , complexului simtamintelor atemporale si ne lasam condusi de El. Nu exista graba, exista urgenta prezenta, tensiunea vie a golului launtric original si pur. Inocenta este adapost in fata oricaror furtuni tiranice, nu mai suntem purtati precum frunzele uscate ale copacului de capriciile vremurilor trecute. Toate visele creatoare sunt in tine nu porti pierde vreunul, Cuvantul tau, rostirea ta, sunt semintele imaginlor creatoare in care traiesti sau raiesti, ca intotdeauna, tu alegi. Dupa ce alegi fii doar atent la lumina alegerii tale , viziunea, imaginea ta despre tine si lume despre rolul tau in univers si viata. Daca esti integru nu mai dai inapoi indiferent de circumstantele trecutului dogmatic sau utopic care te va bombarda cu justificarile si emotiile violatoare in care s-a specializat. Integritatea nu este mediocritate si nici fanatism sau incrancenare, este increde in tine insuti si puterea viziunii tale care odata "vazuta" este nascuta in tine si cu energia sufletului tau se va naste si desavarsi in existenta, este demnitate neinduplecata in fata usorului, placutului, comodului si satisfactiei efemerului conflictual. intr-o atare situatie si atitudine ce mai poti face altceva decat sa zambesti in fata naivitatii si superficialitatii lor. Afirmati intotdeauna intentia, viziunea si porneste de la ea in orice rostire, vei avea conversatii angajate si este angajament personal pentru care merita sa traiesti sa exprimi in existenta. Citeste inca odata 'tema de proiect- locul de retragere" initiala si vei intelege sensul profund al respectului in fata libertatii tale din care propun sa cocreem ceea ce nu este inca obiectivat in constienta sociala. Cunosc ca a colabora si corobora eforturile mai multor oameneni, actiuni primare oricarei comuniuni si cocreatii, este extrem de dificil si ca din cei care au murit pe altarul coroborarii si cocreatiei constiente si responsabile se poate inalta o piramida mai mare decat toate cele cunoscute si tocmai aceasta "greutate" ma stimuleaza, ea distruge orgoliul tiranismului conceptual si emotional care a condus la "caderea din rai"; Orgoliul sau importanta de sine, ipocrita plangaciosa de propria mila prin a celorlalti, (nedemnitatea si mediocritatea) ne-a coborat din rai si tot ea, importanta falsitatii sau ipocriziei sinelui, ne impiedica sa revenim la adevaratul nostru sine sau suflet creator. Sfarsitul falselor identitati ale sinelui se apropie cu pasi repezi, vor sfarsi apoteotic intr-o drama mondiala care satisface tiranul ca alta satisfactie decat a mortii caprei vecinului nu are, sau sfarseste din buna voie a sufletului uman care refuza sa mai puna mana pe arme sau boicoteaza razboiul . Boicotul razboiului impotriva oricaror justificari ale lui va scote la lumina constientei inexistenta vreunui dusman, altul decat cel al inchipurilor meschine ale mediocritatii si mai periculoase decat prostia pentru ca o ascunde si ne loveste 'pe la spate'. Vad cum autointitulati specialisti in geopolitica sustin cele mai absurde si antirationale solutii ale razboiului impotriva razboiului, niciodata incetarea lui prin renuntare la obsesia puterii , controlului si acumularilor care saracesc tarile si populatiile lor. ceea ce ma surprinde mereu este inconstienta populatiilor acestor tari care de buna voie isi sustin exploatatorii crezand ca sustin democratia si libertatea. fiecare om are propriul suflet si fiecare populatie are sufletul sau colectiv, fiecare familie are cartea familiei sale si fiecare popor cartea poporului respectiv, orice amestec in succesiunea familiei intrerupe sirul existentei sale, orice amestec in succesiunea unui popor intreurpe sirul existentei sale, politiceste , orice amestec in treburile interne ale unui popor, familii sau individ uman, este dusmanos si distrugator- a nu interveni fara accept constient de urmari ceea ce inseamna manipulare hipnotica a individului, familiei sau poporului respectiv, a planetei, etc, este combatut prin reglementari universala si galactice. a explica nu insemna a impune ci a trezi constienta faptyului si actiunii prin rechizitoriul consecintelor anticipate. Vedem ca suntem bombardati cu 'stiri', dar sunt irelevante si mereu inapoia prezentului, adevaratele stiri pragmatice sunt cele care te informeaza ca daca faci ceva ce consecinte vei suporta, de ex. 'avionul XZMB23 sa-si amane decolarea cu trei ore pentru ca membrii avionului si calatorii nu au ajuns la destinatie" sau alte vesti pragmatice de acest fel pentru ca exista un sir de evenimente cunoscut deja din moment ce el se petrece mai inaitea celor fizice din realitatea obiectiva si in aceasta realitate pot fi evitate sau corectata circumstanta lor. Asa cum noi stim ca 166 sau 289 de calatori nu au ajuns la destinatie exista constiente care stiu dinainte acest aspect si par a trai in viitorul nostru dar in realitate traiesc in profunzimea propriilor fiinte, in claritatea interioara in care gandurile si structurile lor precum si interactiunea lor este evidenta prin ce consecite vor genera. Asta nu insemna ca stapanesti natura evenimentelor , ca esti stapanul lor, insemna ca poti anticipa desfasurarea lor cand le cunosti programul care este deja intentionat inainte sa se desfasoare asemenea programelor de razboi.Toti se intreba cum s-a putut intampla asa ceva dar intamplare nu exista la propriu cand scenariile lor sunt necunoscute doar victimilor acestora. Exista o intrebare elucidatoare a faptasilor in orice situatie: "cine castiga?" 'cine este constrans si la ce ?" si este normal atunci cand toti cei ce manevreaza ca si "carne de razboi" populatiile, sa doreasca sa castige , ca atare intentia castigului cuiva genereaza faptele respective. Naivii dau vina pe victime, sau pe cei furati sustinand fara sa vrea intentiile criminale ale taberelor opuse.Este un cerc vicios care perpetueaza 'razbunarea" celui invis ca motivatie in existenta si astfel razboiul nu inceteaza si armonia amanata. Se spune ca pacea este pauza intre doua razboaie timp in care fiecare se inarmeaza, la fel sanatatea este pauza intre doua boli, si odihna pauza dintre doua chinuri lucrative. ce fel de conceptualizare prin lipsa este asta? Conceptualizam lipsa si asta este tot ce avem in timp ce muncim la opusul ei Ceea ce facem avem si ce ne lipseste nu vom avea vreodata; oare nu vedem comedia asta? Ce facem cand nu intelegem ceea ce avem ca fiinta? Ne imaginam lipsa si lipsa ne stapaneste, traim in mediul conceptual al lipsei, al insuficientei propriei persoane. Suficienta de sine este impacarea sau acceptarea propriei insuficiente, reactie diferita formal de lamentarea la insuficienta. Nu eista solutie conceptuala la o gresita conceptualizare ci doar abandonul ei; insuficienta este o falsa problema.Aceasta constienta elibereaza visele creatoare interioare care sunt imanent 'acolo" pentru ca niciodata sa nu ne lipsesaca ceva, nici chiar problemele false daca ne sunt dragi sau ne complacem in ele dintr-o falsa ratiune, ratiunea mecanicaa prmeditarii care ne fura libertatea. Ceea ce premeditam, avem, dar meditatia asupra ceea ce avem releva inutilitatea greoiului sau proces cand la dispozitia noastra sta visul creator, miscarea inteligentei in acord cu tot ce este, asentimentul."Cand doi vor fi unul,....", intentia si asentimentul meu cu ea, iata faptul; sau . vad faptul, situatia, asentimentul meu cu ea obiectiveaza in perceptie existenta sa. Ce ne impiedica este doat teama sau neincrederea in noi insine: dorim ceva si renuntam imediat prin "daca e bine si cumsa fac", sau teama de nereusita, puterea obiectivarii nereusitei cand in fond nu este necesar decat asentimentul, acordul cu propria dorinta. Daca priviti asentimentul automat cu "banii", veti intelege mecanismul; insa cu ce ne dam neconditionat asentimentul referitor la bani? Acel "ceva " cu care suntem in asentiment referitor la bani (ambalajul ) as denumi datorie, obligatie, conditionare. Intotdeauna avem o intentie profunda ,un asentiment profund, dincolo de jocurile superficiale ale conditionarilor, si ne conduce existenta impofida parerilor si opiniilor imprumutate, nu ratam niciodata obiectivul sau; elevarea acestui profund asentiment in constiita 'de lucru" ne aduce liniste si bucurie si acesta elevare este urgentata de afirmarea lui tie insuti ca asentiment constant. Sentimentul lipsei si insificientei nu este asentimentul nostru este o inductie hiponotica care ne face sa "lucram'la el; nu renuntam prin impotrivire ( 'rezolvarea lipsei" ), ci revenind la asentimentul nostru si lucrand la el. Si conditionarea (sentimentul lipsei, datoriei, etc, care ne fura atentia) si asentimentul nostru, "se hranesc din gandul nostru", ca atare este decisiva schimbarea atentiei pe asentiment dar vom spune ca atentia, asentimentul este generalitate ( in fapt Universalitate); ne trebuie ceva concret la care sa fim atenti si acel ceva nu poate fi decat imaginea sau gandul , rostirea (fa rost de) asentimentului si intentiei din fundalul sau. Rostiti intentia inimilor voastre si veti cunoaste ca este a inimii cand nu exista nici o impotrivire de vreun fel sau la vreun nivel la ea, suntem plenar in asentiment cu ea individual si colectiv. Maestrii intentiei 'vad' aceasta si o exprima ca "libertate neingradita."; bogatie nesfarsita"; ' tinerete inalterabila.". Este cineva impotriva acestei situatii individuale? Aceasta este paradigma intentiei intentiei, asentimentului.(puteti da formele proprii prin adaptare). Tot ce avem "cunoastere psihologica, astrologica , etc)" contrazice aceasta paradigma, este contraparadigma care ne stapaneste si la care lucram prin opozitie sau rezolvare, anticristul ca sa ma exprim asa pentru a speria contraparadigma dezvaluind-o. Paradigma asentimentului "natural-fara efort" este lumea cealalta a carei umbra este lumea cunoasterii psihologice interpretative, nu directe.cand cunoastem nu intepretam deci daca ne-am interpretat in fel si chip este semnul evident al ne-cunoasterii sinelui propriu. Nici nu avem nevoie de acesta cunoastere, nu este nevoia noastra , este nevoia clonatorilor sau a invidiosilor copiatori- fiinta umana nu poate fi nici clonata, nici copiata si ceea ce ati reusit nu este fiinta umana ci este dupa chipul si asemnarea clonatorilor invidiosi incapabili de iubire impofida lungii lor asteptari."Fiul lui Dumnezeu" este imaginea originala proiectata asupra omului de constiinta inconjuratorlui, este visul pe care-l traim uniti cu Tata-l, traim IN Dumnezeu si lipsa, insuficienta, nu are substanta. Cat de greu este sa vezi asta cand esti sub influenta hipnotica (senzatia) pe care o ridici la nivel de adevar argumentat de trecutul experietelor contrare, bucla temporala a nevoii. Daca tot am risipit atata energie si am facut opozita la existenta proprie, macar sa extragem "vinul cel nou" al inoirii prin revenire IN adevar.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu