Aceasta magie functioneaza in "dimensiunea"
viselor si visatului in care cuvantul este gand. Prin ce se contureaza aceasta "dimensiune"? In primul rand prin "lipsa constiintei corporale", nu stim ce face corpul, nu stim unde suntem corporal localizati, cu alte cuvinte nu avem o constiinta corporala, sau de sine punctual care se reflecta intr-o perceptie a plenitudinii imensitatii inconjuratoare. In perceptia noastra nu exista realitatea corporala biologica si nici starea sa functionala buna sau nebuna, iar dimensiunea perceptiei este restransa, limitata la o sfera al carei orizont este necuprinzator al totalitatii imagistice a inconjuratorului. Cand se intampla asta in starea "de treaz" avem un comportament catalogat drept schizofrenic sau de nebun, irelevant contextului obiectiv in raport cu perceptia colectiva; suntem ciudati, irationali prin comparatie cu ceea ce este considerat asa.Socialmente suntem clienti ,consumatori, slugi, instrumente,etc si noi ne comportam ca stapani, luam fara sa cerem (furam), poruncim si pedepsim lipsa supunerii, lovim, injuram, umblam dezbracati, ne aratam muschii sau alte organe, atacam sexual femeile, etc.(puteti continua enumerarea tiraniei comportamentale). De regula exista o denumire de catalog a unui astfel de comportament , 'este drogat"; bine- bine , dar care este drogul?. sa ne intoarce, la starea de visare in pat si sa lasa deoparte pe cea de pe strada. Daca "pastram atentia cu noi", perceptia ne releva si contextul sau mediul visarilor noastre. In timpul a ceea ce numim vis, nu percepem, nepercepand suntem in "nimic' ceea ce ne sperie. Singurul simt care ne ramane (din moment ce vazutul nimicului este nevedere,:).) este auzul fara sa fim constienti de asta . In starea de "nimic" auzim si ceea ce auzim transformam instantaneu in imagine, imagine pe care o denumim vis si care devine instantaneu realitate personala; se facea ca sunt acolo si fac aia si alta in contextul imagistic respectiv reactionad continuu la circumstate, reactii pe care le traim ca emotii pe care le identificam ca ale noastre nu ale circumstantei respective. Acum sa ne amintim acea stiinta a sugestionarilor hipnotice prin care un cunoscator si manipulator al acestei cunoasteri le practica. Mai intai clientul este adormit pus sa urmareasca cu ochii o miscare rutiniera fapt care il oboseste si adoarme neputand aloca mult timp unei rutine de acea natura, sau concentrarii atentiei pe ea. Este cunoscut, "concentrarea atentiei" implica un mare efort si ca omul abandoneaza natural acel efort prin relaxare; care este relaxarea cea mai la indemna si completa alta decat somnul, sau detasarea de orice perceptie exterioara. Apoi hipnotizatorul incepe sa dea sugestii clientului, il trimite in circumstante trecute lui si il pune sa spuna ce este acolo; nu ar fi posibil daca omul ar fi constient corporal, ar sti unde se afla si ce face. Fara limitele propriei constiinte corporale, el se poate duce in orice amintire sugerata de hipnotizator si o percepe ca realitatea lui obiectiva retraind emotiile si evenimentele continute acolo Omul nostru incepe sa povesteasca si sa traiasca acele emotii trecute ca si cum ar fi realitatea lui prezenta; se vede copil maltratat sau violat si tot ce ascunsese cu mare grija in fata celorlati pana atunci iese la iveala ca sir de evenimente traite care pentru hipnotizator sunt cauze relevate ale depresiilor sau deviatiilor de comportament social. Vindecarea survine doar cand clientului i se sugestioneaza 'nevinovatia" adica i se induce faptul ca nu el este sursa acelor evenimente, iar "amintirile violatoare " puternice prin "ascunderea lor" nu mai au forta controloare asupra comportamentului sau. In fapt acea forta controloare era cauza evenimentelor violatoare, si era puterea intentiei celui care avea obsesia controlului copilului sau folosirii lui in scopuri sexuale sau pur si simplu sa-l folosesaca ca instrument al obsesiilor sale. Ati observat ca atunci cand vorbim de copilarie violul autoritarismului asupra copilului are efecte mai putin drastice dacat asupra celor dragi lui, in special asupra mamelor. Hipnoza este un modalitate cu care nu sunt in acord pentru ca pe langa fenomenul respectiv ea depinde de hipnotizator adica de calitatea lui umana vindecatoare sau de interesele lui meschine de autopromovare-evidentiere sau alta natura si "induce o morbiditate", dependenta clientului care pune in seama lui binele personal (intermedierea sarpelui din rai) ignorand propriile sale posibilitati exploatate de acesta (pomul vietii). Acum sa relevam si existenta autohipnozei; ce e aia cunoasteti si practicati cu totii. Cand 'aveti" o idee despre ceva o turati si repetati in propria minte ca sa o impuneti si sa devina realitatea voastra; Se mai numeste si autosugestie. Nu ar fi vreo problema daca constiinta a ceea ce turati in minte si consecintele concretizarii respectivei individualizari sau corporalizari ar fi prezenta simultana cu ideea; de regula intai turam in minte, apoi punem in practica cand am fost convinsi ca este bine pentru noi sau binele nostru, dupa care ne trezim constransi si violati de consecintele ei si spunem cu ingaduinta inpardonabila, "ehei, daca aveam mintea de apoi cu mine!" In starea de visare sau de somn suntem complet vulnerabili in fata oricaror sugestii bune sau impotriva propriului bine care se trasforma instantaneu in imagine a ce si cum suntem, vulnerabilitate in fata proiectiilor descriptive la adresa noastra pe care in stare de veghe nu le vedem dar le putem auzi cand sunt transparete sau rostite si pe care in starea de somn nu le auzim dar le vedem si ne confundam cu ele reationand emotional respingandu-le , negandu-le fara a-fi constienti de asta, traindu-le spunem noi sau raindu-le spun eu din moment ce consecintele unei astfel de existente lipsite de constienta fenomenelor ne releva. De regula teama este reactia sau optiunea noastra in fata acestor experiente prin care le amplificam, atragem spre noi , pana nu mai suportam si ne trezim spunand ca "am avut" un cosmar. Ceea ce nu inteleg este de ce acumulam sub forma a avea ceea ce nu ne place si nici ce nu ne face bine? Mai sunt si experientele asa numitelor vise erotice sau viselor bune in care toate dorintele noastre prind contur imagistic si traim emotional; la o explorare atenta vom observa ca ele ne scot si mai abitir din realitatea obiectiva generand in mintea noastra o realitate virtuala nereflecata obiectiv ,corporal. In aceste virtuale realitati ale placerii si satisfactiei puterii ne refugiem sau fugim, abandonam atentia perceptiei plenitudinii si completitudinii corporale sau palnetare pentru partialitati de perceptie si incompletitudini circumstantiale ale utopiilor induse hipnotic sau autoinduse.Cand abandonam hipnoza si autohipnoza suntem cei ce sunt. Formatorii de opinii, de credinte, de trebuinte actionale sunt hipnotizatori ; apropiatii din familii si comunitati care te descriu si judeca condamnandu-te prin diminuare si vulgarizare, amorfizare prin generalizarea lui toti sunt la fel fara sa stie cum este el, sunt hipnotixatori inconstienti adica hipnotizati ei insasi sa faca asta. In starea de somn sau starea inocentei suntem vulnerabili la tot ce auzim , ceea ce auzim transformam in imagini si aceste imagini devin viziunea noastra despre lume si viata , visul nostru despre noi insine prin reflectarea (turatia lor in minte sub forma dialogului interior pe care nu-l mai putem opri)si corporalizarea lor prin comportament.Natural suntem tacuti, natural in univers exista gandul creator care suntem, imaginea nepervertita de intepretari si toate interpretarile rautacioase sau binevoitore la adresa naturii umane si universale. A te distinge pe tine insuti din noianul interpretarilor sau emenatiilor creatoare sau de cele descriptive, comparatoare, nu este usor. Cand dialogul interior inceteaza la propriu (nu este facut tacut), atunci intelegi, claritatea interioara releva elevarea constientei atentiei si intentiei si responsabilitatea dorintei care separa si fragmenteaza ceea ce nu poate fi fragmentat. Dorinta este constientizarea intentiei, ce intentie sustineti? Intentia este vointa directioata intr-o activitate; care activitate aservete vointa proprie? Aparare -atac, sau viul si pe cel viu? propriul comportament relational este transparent, este raspunsul. Autoamagirea este inutila si cand inceteaza ne putem harazi cu responsabilitate si decenta. Faptele transced totul indiferent de nivelul lor. "Nivelul" este inventia separarii si judecarii, comparatiilor; nu exista ceva mai neimportant decat ce denumim noi important. Importanta este perceptia , inteligenta prezenta , propria prezenta; ce directie ii dati , cum o exprimati si in slujba cui, este o alta poveste. Nu puteti darui mai mult decat propria prezenta si calitatea prezentei noastre nu este o autoamagire sau inductie pozitiva sau negativa, in schmb in prezenta noastra putem hrani umbrele sau luminile sau le armonizam intru desavarsirea propriei prezente, sau mediu vital. Este evident ca in fata puterii sugestiei pe care cuvantul auzit sau vazut il are, nu putem sa nu ne "pierdem propria putere" risipind-o, fara a avea o constiinta limpede a ceea ce suntem, a locului in care suntem si in fata cui ne aflam din punct de vedere istoric, localizarea temporala si cea relationala. Este decizia si puterea fiecaruia sa-si afirme intentiile transparent fara sa manipuleze pe ceilati,fara sa caute o autoidentificare sau identitatea superioritatii personale, fara sa induca maretia proprie si nimicnicia celorlati ca sugestie in fata careia copii inocentei creative si adormitii sunt vulnerabili si canalizati sa-si apere viata si puritatea originala ca sa o piarda prin incetinirea gandului sau intr-o rutina.. CURAJ! indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie, se aude in univers. Cuvantul genereaza visul si fara constiinta corporala ne putem crede orice o sugestie venita ca dinainteascultare din memorie sau ca proiectie intentionat manipulatoare asupra noastra ne-ar impune. "La inceput este cuvantul si cuvantul este cu Dumnezeru si cuvantul este Dumnezeu" ; intrebarera mea este ce se intampla cand cuvantul nu este cu Dumnezeu ci impotriva lui? cum reflectam imagistic, ce vise nasc aceste cuvinte?Aceste vise ce fel de emotii si senzatii nasc ca reatii corporale si traim ca individualizari" ? Atentia si increderea in noi insine reflectata ca inteligenta perceptiei ne releva ca "sunt doua izvoare ale cuvintelor"de naturi asemanatorare dar complet diferite ca activitati, unul al naturii si celalat al interpretarilor ei; un izvor a carei imagistica este dinamica in armonica sa regenerativa si alt izvor al denumirilor si descrierilor, comparatiilor si judecatilor rigide si neschimbatoare sau statice. Am putea spune ca cele doua izvoare de cuvinte si imagistica lor reflectata in atentie, visul, sunt esalonate intr-o ordine evidenta ca primul si al doilea; . Caracteristicile "primului" sunt evident extrem de dinamice dar autoregenerative, de sine statatoare, pe cand cel de al doilea izvor prin emanatiile lui ne evidentiaza natura sa fluida si instabila generad siruri ,un flux de emanatii diferite , mereu altele, intr-o ordine incomprehensibila de emanatii si evenimente de o efemeritate evidenta care "ar trebui" mereu intretinute pentru a le stabiliza formal sau "inregistrate", "simbolizate" Mai "observam cu atentia" ca cel de-al doilea izvor se straduie sa copieze emanatiile primului izvor, sa copieze natura sa de sine statoare si emanatiile lui sa fie de sine statatoare prin reamintirea lor continua , inregistrare in piatra sau alte elemente ale emanatiilor prime a caror stabilitate dinamica in armonia lor de sine statatoare este percepute ca rigiditate sau cu atemporalitate mare. Daca incununarea emanatiilor prime, sau primului izvor , sunt incununate in "biologic " care are capacitatea renasterii de sine ceea ce-l face de sine statator, emanatiile celui de al doilea sunt incununate ca tehnologie , ca rutina fixatoare, rigidizatoare sau mecanica a carei existenta nu este statatoare fara efortul de intretinere si inoire a sursei sale. Am putea spune ca primul izvor de emanatii imagistice are in existenta calea biologicului ca incununare a creativitatii sale , iar cel de-al doilea a optat pentru calea tehnologica prin care incearca sa copieze realizarile "primei cai'. (exprimarea mea pare greoaie incercand sa relev ordini pe care doar atentia neselectiva le releva ceea ce nu este obisnuinta exprimarii sau rutina; sunt incepator, invat sa o fac). Acum intrebarea mea este daca se poate ajunge in acelasi loc sau face acelasi lucru folosind doua trenuri diferite ca natura sau folosind doua instrumente diferite in natura lor. Evident ca nu pot ajunge in biologic sau de sine statator cu trenul tehnologic care duce in instabil in sine, efemer, si care implica un efort incomensurabil pentru stabilizarea existentei lui. Este ca si cum imi construiesc un tren care sa ma duca undeva si pentru ca sa ajung acolo in timpul calatoriei trebuie continuu "sa-mi fac trenul". Evident ca daca voi ajunge vreodata unde am vrut sa ajung cu acel tren, voi ajunge epuizat de efortul refacerii continuie a instrumentului calatoriei mele. Aceasta situatie nu este in calea biologica pentru ca "trenul ei" este de sine statator , se regenereaza singur, nu are nevoie de efortul calatorului. Noi devenim constienti de posibilitatile noastre doar cand sunt exprimate tehnologic ca avioane ca sa zburam sau ca clonare sa ne multiplicam tehnologic, dar aceste carje tehnologice sunt inutile din moment ce de la inceput sau primele emanatii sunt aceste potentialitati si calitati. Nu este o abordare a ce este corect sau nu, doar relev ordini si consecintele lor. Intermedierea tehnologica a posibilitatilor noastre si dependenta de ele ne face sa uitam propriul potential si asemanator barbatului care multumind sarpelui care i-a data marul si nu pomului, acesta din urma lipsit de aprecirere, recunoastere si dragostea lui s-a uscat. Tehnologia ne intermediaza pe noi insine fara sa mai reflectam adevarul potentialului nostru sau biologicului. Observam cum fiinte sunt evaluate dupa ce automobil au, ce tehnologie, iar fiinta insine nu are nici o valoare in constiinta sa decat conditionata de tehnologia la dispozitie. Cand tehnologia efemera se uzeaza moral sau fizic (principalaa ei calitate), sau este pierduta ( a murit utilizatorul in urma efortului de intrtinere a tehnologiei), fiinta respectiva este complet handicapata, in constiinta a pierdut totul, viata , lumea, distractia , este mort si asta-l sperie ca nu stie ce sa faca fara tehnologie si intretinerea ei. Vestea buna este ca ii ramane calea biologica si magnificul ei potential ignorat pana in acel moment. daca a putu zbura si calatori cu viteze mari cu tehnologia insemna ca exista exact aceeasi posibilitate cu biologia; daca a comunicat la distanta si direct prin tehnologie ,are la dispozitie calea biologica sau telepatia, tranmiterea directa de informatii fara timp si spatiu. Capacitatea hipnotica a telepatiei este des folosita de manipulatori, deci este folosita deja dar in scopuri meschine iar terminalul utilizatorului nici nu are habar de ce se intampla cu el pentru ca credinta lui in tehnologie il limiteaza la a considera comunicarea la distanta doar atunci cand foloseste telefonul, etc, etc. Daca putem calatorii in cosmos sau sa transportam tehnologic acolo lucruri si instrumente, putem folosi direct calea biologica, dar nu o cunoastem; in schimb o putem descoperi si comunica tuturor; sunt deja multi oameni care o folosesc; de fapt o folosec toti dar putini "stiu" sau sunt constienti ca o folosec. Pentru toate realizarile tehnologice care nu sunt noi pentru om ci reverberatii ale unei 'vieti anterioare" pe care rememorand isi aminteste si reconstruieste de cele mai multe ori in reconstructii tehnologice mult mai grosolane decat originalul amintit,( de unde si inoirea tehnologica este reamintirea unor expresii tehnologice mai rafinate din trecutul sau), izvorul lor este GANDUL ca imagine, reflectare imagistica a unui cuvant rostit amintit sau auzit, a unei dinainteascultari. Ca urmare putem realiza ca emanatia gandului prim nu poate fi al tehnologiei, tehnologia nu gandeste ci repeta ganduri in insiruirile programate de gandul prim sau ale gandului sau timpului creat de gand, ca siruri de conditionari de expresii formale si faptice, siruri ordonate si conditionate de functii si organe tehnologice ca incercare de copiere a functiilor si organelor biologice aflate in perceptia sa. Daca evident doar biologicul in expresia sa completa si desavarsita a corpului uman poate sa emane ganduri -imagini si cuvinte, am putea spune ca biologicul cauta sa creeze o copie a sa tehnologica care sa se autogenereze si asta nu poate fi decat un ciborg care sa intretina tehnologia in locul sau. Si El ,biologicul ce sa faca? o astfel de dorinta nu conduce decat la stagnare la fixare rutiniera , fara inoire din moment ce ciborgul nu poate emite ganduri ci doar prelucra informatiile gandite deja. Aceasta cale tehnologica conduce la distrugerea sau cel putin incearca, a creatorului ei, autodistrugere prin autoconditionare de propriile facaturi iar in memoria si constiinta omului ar ramane doar amintirea inutilitatii sale, amintire care ne omoara prin depresie si abandonul propriei expresii desavarsite in existenta , expresia corporala planetara der sine statatoare cu toate posibilitatile naturii biologice desavarsite, creativitate si cocreatie. Spun cocreatie pentru ca a da viata , a crea o noua fiinta umana si desavarsirea ei in constiinta sa, desavarsirea mediului vital sau refacerea desavarsirii lui originale numai un barbat si o feneie -omul- poate impreuna, in comuniune. Acum sa observam o activitate rar constientizata a noastra, lupta dintre barbat si femneie pentru putere, pentru intaitate si adevar, pentru control reciproc. Aceatsa lupta inutila in campul constiintei lor, in pat pentru posesie sexuala, in famuilie pentru prioritate actionala, in societate pentru intaietate conceptuala sau religiosa, politica nu poate fi decat zidul dintre cei doi, zid care blocheaza capacitatea lor de cocreatie, femeile ajung la insamantare artificiala, barbatii sursa de sperma pentru bacile de sperma, omul sursa de organe pentru mentinerea in viata a celor ce instrumenteaza viata tehnologic pentru asi promiova puterea si intaietatea lor in existenta. Tehnologizam corpul si existenta lui si pentru asta avem nevoie de piese de schib de organe de schimb si prezentam asta ca si cucerire stiintifica pentru prelungirea vietii!!! Evolutie?>?? Aceasta experienta nu este noua si nici rafinarea ei maxima din punct de vedere tehnologic, clona umana,biorobotul. Este prin consecintele cunoscute deja prin trairea lor abandonata de mult ca irelevanta si irationala, antiumana sau in termeni mistici Anticrist. Ceea ce vedem la televizor sau filme stiintifico fantastice ca fantasmagoriile stiintei tehnologiei, sunt reverberatii ale unei vieti anterioare, trecute, universul traieste deja in alte vise, o alta constiinta s-a instaurat pe planeta, constiinta minunatei transfigurari planetare (schimbarea la fata planetara). Tocmai aceasta evidenta a noii constiinte planetare face ca vechile structuri familiale, sociale, culturale, financiare, economice si politice sa nu mai primeasca energie de la oameni si sa se autoblocheze, sa falimenteze. Informatia creatoare sau falsa, adn-ul functional si adn-ul pseudofunctional exista si negarea este inutila, lupta cu pseudoinformatia este inutila si incetineste procesele si viteza gandului creator; potentialul adn-ului uman, ( si stiintific confirmat), este intr-o proportie planetara reflectat in tot ce este fiinta vie, Necunoscut, nedenumit, nefaramitat pseudostiintific, este Tacut; ca urmare expresia cinetica a potentialului constiintei sale, inca nu o putem premedita, inchipui, imagina, in schimb o putem explora in noi insine pentru ca se gaseste in expresia planetara a primei civilizatii umane sau civilizatia tatilor, civilizatia caii biologicului sau viului si legii sale a carei expresie corporala naturala, tineretea, suntem. Ca am abandonat pana la uitare si negare a valorilor si informatiilor acestei civilizatii nu are nici o importanta, ceea ce este intregime nu poate fi fragmentat si nici uitat ca sursa a intregiii memorii, cel ce nu uita si stoarce vinul experientelor vitale si pseudovitale, este de sine statator, neconditionat sau atemporal, nesupus uzurii sau timpului, cu infinite drage de libertate a miscarii sale sau liber. In functie de ceea ce noi hotaram si facem-doar acesta monada este actiune- putem asambla in perceptie acele informatii miscandu-ne in constiinta proprie (precum o facem sub influenta tehnologica a unui hipnotizator cand stim ca putem trece si de bariera ultimei nasteri sau reintrupari) si aceasta asamblare in preceptie a emanatiilor primordiale ale gandului le releva constiintei care le recreeaza instantaneu. Ce este initiator in acest proces? Intentia gandului si emanatiilor lui prime, intentia celei mai inalte intelepciuni, intentia adevarului a ceea ce omul este, puterea rugaciunii necunoscutului tata ,(fara premeditarea lui), puterea rugaciunii stramosului prim care si astazi ne ghideaza peste timp si forma, visului prim al primului stramos de mana cu Dumnezeu sau intreg in sine. "Eu vin de la tatal si cu el una sunt" este cea mai puternica rugaciune. Intentia in incomesurabila energie denumite atentie creeaza edificiul acelor informatii gandite sau emanatii primordiale ale gandului si lumina lor sau intelegerea vie o reflectam in expresie si comportament individual, le corporalizam. Corporalizarea acestor extrem de inalte energii, energiile creatoare ale universului va genera o umanitate ale carei expresii creative si cocreative nu pot fi anticipate , se produce o transfigurare la care doar gandul-vis al tatalui are acces. Aceasta intelegere, daca este vie, lunina unda-corpuscul simultan, miscare si repaos in acelasi timp, (punct de armonie a tuturor expresiilor sale) ne conduce la a nu afirma si impune afirmatiile noastre ca premeditari ale viitorului planetar si uman. , a renunta la pfrofetism si la atotstiinta, pentru responsabilitatea propriilor emanatii ale gandului rostit ( ca a celor din cap nu putem), a faptelor; transfigurarea propriei atitudini punctuale in circustantele zilei este in sensul trasfigurarii planetare si nu invers; din universal spre individual si inapoi in universal este sensul miscarii rationale. Daca ne-am blocat in particular sau individualiatea egocentrica a ideii fixe , incremenirea in idei si obsesii si daca ne-am plictisit de rutina asta, trandfigurarea propriei atitudini in propria perceptie ne elibereaza din blocaj. Sigur ca toti oamenii planetei sunt conectati prin atingerea prima a creatorului gand , a unicului,si orice judecta si catalogare este inutila, toti am trait rairea sau rautatea si toti ne eliberam din starea ei hipnotica pentru ca eliberarea vine din punctul de conexiune si nu poate rata pe cineva, eliberare nu vine de la persoane ci din universal si viata si persoanele beneficiaza de ea, asa ca nu poate fi cineva ratat de fluxul vietii transfigurate; 144 de alesi este o expresie numerica oculta a totalitatii omenirii si provine din modelarea astrologica de 12 zodii ori 12 caliati specifice si nu cred ca in astrograma cuiva lipsesc cele 12 zodii si a cele 12 caliati.:) ci doar constienta lor si consecintelor respectivei modelari psihologice a umanitatii, culmea, hranita cu aspiratie si vehementa si stiinta de foarte multi oameni, a devenit o credinta a viitorului caci ei te intreba care va fi viitorul lor dupa ce te berifica daca le stii trecutul.:) . Dincolo de orice profetii sau modelari , (in profunzimea atemporalului viu, nonconceptualul) se regaseste tatal sau sufletul fiecaruia asa cum "dincolo de nori" e intotdeauna soare e "lumea mea". Nu pierdeti din vedere ca senzatia inaltarii si caderii este o senzatie, o percetie-interpretare a experientei , ceva ce modeleaza premeditat perceptia , asa ca puteti avea senzatia inaltarii si sa cadeti de fapt sau a caderii si sa va inaltati de fapt. As afirma paradoxul senzatiei, ne inaltam cazand si cadem inaltandu-ne; unde ne inaltam si unde cadem in imensitatea evidenta si inconjuratoare??? vin si plec stand pe loc acasa in prezenta mea. dupa aceasta calatorie stiintifico-fantastica sa revenim la naturaletea si nebagata in seama normalitate pe care o releva ANGAJMENTUL PERSONAL SI RESPONSABILITATEA al carui contur atitudinal este creionat mai plastic sau mai direct la inceputul blogului de noua cultura a comunicarii. Cei care sunteti inregimentati in diferite miscari "spirituale" sau cardasii economice, politice sau de alta natura, vedeti ce hraniti cu energia voastra vie, cine se urmeaza alege perla in locul sacului de pietre si hartii , integritatea in locul faramiturilor de la masa zeilor. Se crede ca zeii si ingerii, extraterestrii si alte maretii si ergoane imagistice sunt superiori si buni in raport cu omul; nimic mai fals si inrobitor decat aceasta credinta. Daca iubiti o personalitate observati ca ceea ce iubiti nu va indeamna sa o urmati sau sa faceti cum face ea, va indeamna sa va urmati pe voi, sa ascultati inima sau spiritul iubirii din voi si nu genereaza modele de urmat ci atitudini de urmat iar aceeasi atitudine genereaza colectivitati umane si diversitate expresiva si bunul simt al masurii, ak decentei este firesc sa genereze circumstante formale diferite si asemenea in esenta lor. Nu avem necesitati materiale fara ca aceste sa fie deja pe planeta, in prezenta noastra de la inceput si dinainte existentei personale, avem spatiu vital planetar si individual daca indivizii nu acapareaza mai mult decat poate sustine singur sufocand pe cei privati de actiunea lor violenta. Nu exista obligatii sociale altele decat ale bunului simt natural, al decentei; dar cei fara acapareaza societatea si decenta este vazuta ca slabiciune si defect, etc . am citit intr-un C.V. la capitolul defecte recunoscute: -imi lipseste lacomia , violenta si cruzimea.
viselor si visatului in care cuvantul este gand. Prin ce se contureaza aceasta "dimensiune"? In primul rand prin "lipsa constiintei corporale", nu stim ce face corpul, nu stim unde suntem corporal localizati, cu alte cuvinte nu avem o constiinta corporala, sau de sine punctual care se reflecta intr-o perceptie a plenitudinii imensitatii inconjuratoare. In perceptia noastra nu exista realitatea corporala biologica si nici starea sa functionala buna sau nebuna, iar dimensiunea perceptiei este restransa, limitata la o sfera al carei orizont este necuprinzator al totalitatii imagistice a inconjuratorului. Cand se intampla asta in starea "de treaz" avem un comportament catalogat drept schizofrenic sau de nebun, irelevant contextului obiectiv in raport cu perceptia colectiva; suntem ciudati, irationali prin comparatie cu ceea ce este considerat asa.Socialmente suntem clienti ,consumatori, slugi, instrumente,etc si noi ne comportam ca stapani, luam fara sa cerem (furam), poruncim si pedepsim lipsa supunerii, lovim, injuram, umblam dezbracati, ne aratam muschii sau alte organe, atacam sexual femeile, etc.(puteti continua enumerarea tiraniei comportamentale). De regula exista o denumire de catalog a unui astfel de comportament , 'este drogat"; bine- bine , dar care este drogul?. sa ne intoarce, la starea de visare in pat si sa lasa deoparte pe cea de pe strada. Daca "pastram atentia cu noi", perceptia ne releva si contextul sau mediul visarilor noastre. In timpul a ceea ce numim vis, nu percepem, nepercepand suntem in "nimic' ceea ce ne sperie. Singurul simt care ne ramane (din moment ce vazutul nimicului este nevedere,:).) este auzul fara sa fim constienti de asta . In starea de "nimic" auzim si ceea ce auzim transformam instantaneu in imagine, imagine pe care o denumim vis si care devine instantaneu realitate personala; se facea ca sunt acolo si fac aia si alta in contextul imagistic respectiv reactionad continuu la circumstate, reactii pe care le traim ca emotii pe care le identificam ca ale noastre nu ale circumstantei respective. Acum sa ne amintim acea stiinta a sugestionarilor hipnotice prin care un cunoscator si manipulator al acestei cunoasteri le practica. Mai intai clientul este adormit pus sa urmareasca cu ochii o miscare rutiniera fapt care il oboseste si adoarme neputand aloca mult timp unei rutine de acea natura, sau concentrarii atentiei pe ea. Este cunoscut, "concentrarea atentiei" implica un mare efort si ca omul abandoneaza natural acel efort prin relaxare; care este relaxarea cea mai la indemna si completa alta decat somnul, sau detasarea de orice perceptie exterioara. Apoi hipnotizatorul incepe sa dea sugestii clientului, il trimite in circumstante trecute lui si il pune sa spuna ce este acolo; nu ar fi posibil daca omul ar fi constient corporal, ar sti unde se afla si ce face. Fara limitele propriei constiinte corporale, el se poate duce in orice amintire sugerata de hipnotizator si o percepe ca realitatea lui obiectiva retraind emotiile si evenimentele continute acolo Omul nostru incepe sa povesteasca si sa traiasca acele emotii trecute ca si cum ar fi realitatea lui prezenta; se vede copil maltratat sau violat si tot ce ascunsese cu mare grija in fata celorlati pana atunci iese la iveala ca sir de evenimente traite care pentru hipnotizator sunt cauze relevate ale depresiilor sau deviatiilor de comportament social. Vindecarea survine doar cand clientului i se sugestioneaza 'nevinovatia" adica i se induce faptul ca nu el este sursa acelor evenimente, iar "amintirile violatoare " puternice prin "ascunderea lor" nu mai au forta controloare asupra comportamentului sau. In fapt acea forta controloare era cauza evenimentelor violatoare, si era puterea intentiei celui care avea obsesia controlului copilului sau folosirii lui in scopuri sexuale sau pur si simplu sa-l folosesaca ca instrument al obsesiilor sale. Ati observat ca atunci cand vorbim de copilarie violul autoritarismului asupra copilului are efecte mai putin drastice dacat asupra celor dragi lui, in special asupra mamelor. Hipnoza este un modalitate cu care nu sunt in acord pentru ca pe langa fenomenul respectiv ea depinde de hipnotizator adica de calitatea lui umana vindecatoare sau de interesele lui meschine de autopromovare-evidentiere sau alta natura si "induce o morbiditate", dependenta clientului care pune in seama lui binele personal (intermedierea sarpelui din rai) ignorand propriile sale posibilitati exploatate de acesta (pomul vietii). Acum sa relevam si existenta autohipnozei; ce e aia cunoasteti si practicati cu totii. Cand 'aveti" o idee despre ceva o turati si repetati in propria minte ca sa o impuneti si sa devina realitatea voastra; Se mai numeste si autosugestie. Nu ar fi vreo problema daca constiinta a ceea ce turati in minte si consecintele concretizarii respectivei individualizari sau corporalizari ar fi prezenta simultana cu ideea; de regula intai turam in minte, apoi punem in practica cand am fost convinsi ca este bine pentru noi sau binele nostru, dupa care ne trezim constransi si violati de consecintele ei si spunem cu ingaduinta inpardonabila, "ehei, daca aveam mintea de apoi cu mine!" In starea de visare sau de somn suntem complet vulnerabili in fata oricaror sugestii bune sau impotriva propriului bine care se trasforma instantaneu in imagine a ce si cum suntem, vulnerabilitate in fata proiectiilor descriptive la adresa noastra pe care in stare de veghe nu le vedem dar le putem auzi cand sunt transparete sau rostite si pe care in starea de somn nu le auzim dar le vedem si ne confundam cu ele reationand emotional respingandu-le , negandu-le fara a-fi constienti de asta, traindu-le spunem noi sau raindu-le spun eu din moment ce consecintele unei astfel de existente lipsite de constienta fenomenelor ne releva. De regula teama este reactia sau optiunea noastra in fata acestor experiente prin care le amplificam, atragem spre noi , pana nu mai suportam si ne trezim spunand ca "am avut" un cosmar. Ceea ce nu inteleg este de ce acumulam sub forma a avea ceea ce nu ne place si nici ce nu ne face bine? Mai sunt si experientele asa numitelor vise erotice sau viselor bune in care toate dorintele noastre prind contur imagistic si traim emotional; la o explorare atenta vom observa ca ele ne scot si mai abitir din realitatea obiectiva generand in mintea noastra o realitate virtuala nereflecata obiectiv ,corporal. In aceste virtuale realitati ale placerii si satisfactiei puterii ne refugiem sau fugim, abandonam atentia perceptiei plenitudinii si completitudinii corporale sau palnetare pentru partialitati de perceptie si incompletitudini circumstantiale ale utopiilor induse hipnotic sau autoinduse.Cand abandonam hipnoza si autohipnoza suntem cei ce sunt. Formatorii de opinii, de credinte, de trebuinte actionale sunt hipnotizatori ; apropiatii din familii si comunitati care te descriu si judeca condamnandu-te prin diminuare si vulgarizare, amorfizare prin generalizarea lui toti sunt la fel fara sa stie cum este el, sunt hipnotixatori inconstienti adica hipnotizati ei insasi sa faca asta. In starea de somn sau starea inocentei suntem vulnerabili la tot ce auzim , ceea ce auzim transformam in imagini si aceste imagini devin viziunea noastra despre lume si viata , visul nostru despre noi insine prin reflectarea (turatia lor in minte sub forma dialogului interior pe care nu-l mai putem opri)si corporalizarea lor prin comportament.Natural suntem tacuti, natural in univers exista gandul creator care suntem, imaginea nepervertita de intepretari si toate interpretarile rautacioase sau binevoitore la adresa naturii umane si universale. A te distinge pe tine insuti din noianul interpretarilor sau emenatiilor creatoare sau de cele descriptive, comparatoare, nu este usor. Cand dialogul interior inceteaza la propriu (nu este facut tacut), atunci intelegi, claritatea interioara releva elevarea constientei atentiei si intentiei si responsabilitatea dorintei care separa si fragmenteaza ceea ce nu poate fi fragmentat. Dorinta este constientizarea intentiei, ce intentie sustineti? Intentia este vointa directioata intr-o activitate; care activitate aservete vointa proprie? Aparare -atac, sau viul si pe cel viu? propriul comportament relational este transparent, este raspunsul. Autoamagirea este inutila si cand inceteaza ne putem harazi cu responsabilitate si decenta. Faptele transced totul indiferent de nivelul lor. "Nivelul" este inventia separarii si judecarii, comparatiilor; nu exista ceva mai neimportant decat ce denumim noi important. Importanta este perceptia , inteligenta prezenta , propria prezenta; ce directie ii dati , cum o exprimati si in slujba cui, este o alta poveste. Nu puteti darui mai mult decat propria prezenta si calitatea prezentei noastre nu este o autoamagire sau inductie pozitiva sau negativa, in schmb in prezenta noastra putem hrani umbrele sau luminile sau le armonizam intru desavarsirea propriei prezente, sau mediu vital. Este evident ca in fata puterii sugestiei pe care cuvantul auzit sau vazut il are, nu putem sa nu ne "pierdem propria putere" risipind-o, fara a avea o constiinta limpede a ceea ce suntem, a locului in care suntem si in fata cui ne aflam din punct de vedere istoric, localizarea temporala si cea relationala. Este decizia si puterea fiecaruia sa-si afirme intentiile transparent fara sa manipuleze pe ceilati,fara sa caute o autoidentificare sau identitatea superioritatii personale, fara sa induca maretia proprie si nimicnicia celorlati ca sugestie in fata careia copii inocentei creative si adormitii sunt vulnerabili si canalizati sa-si apere viata si puritatea originala ca sa o piarda prin incetinirea gandului sau intr-o rutina.. CURAJ! indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie, se aude in univers. Cuvantul genereaza visul si fara constiinta corporala ne putem crede orice o sugestie venita ca dinainteascultare din memorie sau ca proiectie intentionat manipulatoare asupra noastra ne-ar impune. "La inceput este cuvantul si cuvantul este cu Dumnezeru si cuvantul este Dumnezeu" ; intrebarera mea este ce se intampla cand cuvantul nu este cu Dumnezeu ci impotriva lui? cum reflectam imagistic, ce vise nasc aceste cuvinte?Aceste vise ce fel de emotii si senzatii nasc ca reatii corporale si traim ca individualizari" ? Atentia si increderea in noi insine reflectata ca inteligenta perceptiei ne releva ca "sunt doua izvoare ale cuvintelor"de naturi asemanatorare dar complet diferite ca activitati, unul al naturii si celalat al interpretarilor ei; un izvor a carei imagistica este dinamica in armonica sa regenerativa si alt izvor al denumirilor si descrierilor, comparatiilor si judecatilor rigide si neschimbatoare sau statice. Am putea spune ca cele doua izvoare de cuvinte si imagistica lor reflectata in atentie, visul, sunt esalonate intr-o ordine evidenta ca primul si al doilea; . Caracteristicile "primului" sunt evident extrem de dinamice dar autoregenerative, de sine statatoare, pe cand cel de al doilea izvor prin emanatiile lui ne evidentiaza natura sa fluida si instabila generad siruri ,un flux de emanatii diferite , mereu altele, intr-o ordine incomprehensibila de emanatii si evenimente de o efemeritate evidenta care "ar trebui" mereu intretinute pentru a le stabiliza formal sau "inregistrate", "simbolizate" Mai "observam cu atentia" ca cel de-al doilea izvor se straduie sa copieze emanatiile primului izvor, sa copieze natura sa de sine statoare si emanatiile lui sa fie de sine statatoare prin reamintirea lor continua , inregistrare in piatra sau alte elemente ale emanatiilor prime a caror stabilitate dinamica in armonia lor de sine statatoare este percepute ca rigiditate sau cu atemporalitate mare. Daca incununarea emanatiilor prime, sau primului izvor , sunt incununate in "biologic " care are capacitatea renasterii de sine ceea ce-l face de sine statator, emanatiile celui de al doilea sunt incununate ca tehnologie , ca rutina fixatoare, rigidizatoare sau mecanica a carei existenta nu este statatoare fara efortul de intretinere si inoire a sursei sale. Am putea spune ca primul izvor de emanatii imagistice are in existenta calea biologicului ca incununare a creativitatii sale , iar cel de-al doilea a optat pentru calea tehnologica prin care incearca sa copieze realizarile "primei cai'. (exprimarea mea pare greoaie incercand sa relev ordini pe care doar atentia neselectiva le releva ceea ce nu este obisnuinta exprimarii sau rutina; sunt incepator, invat sa o fac). Acum intrebarea mea este daca se poate ajunge in acelasi loc sau face acelasi lucru folosind doua trenuri diferite ca natura sau folosind doua instrumente diferite in natura lor. Evident ca nu pot ajunge in biologic sau de sine statator cu trenul tehnologic care duce in instabil in sine, efemer, si care implica un efort incomensurabil pentru stabilizarea existentei lui. Este ca si cum imi construiesc un tren care sa ma duca undeva si pentru ca sa ajung acolo in timpul calatoriei trebuie continuu "sa-mi fac trenul". Evident ca daca voi ajunge vreodata unde am vrut sa ajung cu acel tren, voi ajunge epuizat de efortul refacerii continuie a instrumentului calatoriei mele. Aceasta situatie nu este in calea biologica pentru ca "trenul ei" este de sine statator , se regenereaza singur, nu are nevoie de efortul calatorului. Noi devenim constienti de posibilitatile noastre doar cand sunt exprimate tehnologic ca avioane ca sa zburam sau ca clonare sa ne multiplicam tehnologic, dar aceste carje tehnologice sunt inutile din moment ce de la inceput sau primele emanatii sunt aceste potentialitati si calitati. Nu este o abordare a ce este corect sau nu, doar relev ordini si consecintele lor. Intermedierea tehnologica a posibilitatilor noastre si dependenta de ele ne face sa uitam propriul potential si asemanator barbatului care multumind sarpelui care i-a data marul si nu pomului, acesta din urma lipsit de aprecirere, recunoastere si dragostea lui s-a uscat. Tehnologia ne intermediaza pe noi insine fara sa mai reflectam adevarul potentialului nostru sau biologicului. Observam cum fiinte sunt evaluate dupa ce automobil au, ce tehnologie, iar fiinta insine nu are nici o valoare in constiinta sa decat conditionata de tehnologia la dispozitie. Cand tehnologia efemera se uzeaza moral sau fizic (principalaa ei calitate), sau este pierduta ( a murit utilizatorul in urma efortului de intrtinere a tehnologiei), fiinta respectiva este complet handicapata, in constiinta a pierdut totul, viata , lumea, distractia , este mort si asta-l sperie ca nu stie ce sa faca fara tehnologie si intretinerea ei. Vestea buna este ca ii ramane calea biologica si magnificul ei potential ignorat pana in acel moment. daca a putu zbura si calatori cu viteze mari cu tehnologia insemna ca exista exact aceeasi posibilitate cu biologia; daca a comunicat la distanta si direct prin tehnologie ,are la dispozitie calea biologica sau telepatia, tranmiterea directa de informatii fara timp si spatiu. Capacitatea hipnotica a telepatiei este des folosita de manipulatori, deci este folosita deja dar in scopuri meschine iar terminalul utilizatorului nici nu are habar de ce se intampla cu el pentru ca credinta lui in tehnologie il limiteaza la a considera comunicarea la distanta doar atunci cand foloseste telefonul, etc, etc. Daca putem calatorii in cosmos sau sa transportam tehnologic acolo lucruri si instrumente, putem folosi direct calea biologica, dar nu o cunoastem; in schimb o putem descoperi si comunica tuturor; sunt deja multi oameni care o folosesc; de fapt o folosec toti dar putini "stiu" sau sunt constienti ca o folosec. Pentru toate realizarile tehnologice care nu sunt noi pentru om ci reverberatii ale unei 'vieti anterioare" pe care rememorand isi aminteste si reconstruieste de cele mai multe ori in reconstructii tehnologice mult mai grosolane decat originalul amintit,( de unde si inoirea tehnologica este reamintirea unor expresii tehnologice mai rafinate din trecutul sau), izvorul lor este GANDUL ca imagine, reflectare imagistica a unui cuvant rostit amintit sau auzit, a unei dinainteascultari. Ca urmare putem realiza ca emanatia gandului prim nu poate fi al tehnologiei, tehnologia nu gandeste ci repeta ganduri in insiruirile programate de gandul prim sau ale gandului sau timpului creat de gand, ca siruri de conditionari de expresii formale si faptice, siruri ordonate si conditionate de functii si organe tehnologice ca incercare de copiere a functiilor si organelor biologice aflate in perceptia sa. Daca evident doar biologicul in expresia sa completa si desavarsita a corpului uman poate sa emane ganduri -imagini si cuvinte, am putea spune ca biologicul cauta sa creeze o copie a sa tehnologica care sa se autogenereze si asta nu poate fi decat un ciborg care sa intretina tehnologia in locul sau. Si El ,biologicul ce sa faca? o astfel de dorinta nu conduce decat la stagnare la fixare rutiniera , fara inoire din moment ce ciborgul nu poate emite ganduri ci doar prelucra informatiile gandite deja. Aceasta cale tehnologica conduce la distrugerea sau cel putin incearca, a creatorului ei, autodistrugere prin autoconditionare de propriile facaturi iar in memoria si constiinta omului ar ramane doar amintirea inutilitatii sale, amintire care ne omoara prin depresie si abandonul propriei expresii desavarsite in existenta , expresia corporala planetara der sine statatoare cu toate posibilitatile naturii biologice desavarsite, creativitate si cocreatie. Spun cocreatie pentru ca a da viata , a crea o noua fiinta umana si desavarsirea ei in constiinta sa, desavarsirea mediului vital sau refacerea desavarsirii lui originale numai un barbat si o feneie -omul- poate impreuna, in comuniune. Acum sa observam o activitate rar constientizata a noastra, lupta dintre barbat si femneie pentru putere, pentru intaitate si adevar, pentru control reciproc. Aceatsa lupta inutila in campul constiintei lor, in pat pentru posesie sexuala, in famuilie pentru prioritate actionala, in societate pentru intaietate conceptuala sau religiosa, politica nu poate fi decat zidul dintre cei doi, zid care blocheaza capacitatea lor de cocreatie, femeile ajung la insamantare artificiala, barbatii sursa de sperma pentru bacile de sperma, omul sursa de organe pentru mentinerea in viata a celor ce instrumenteaza viata tehnologic pentru asi promiova puterea si intaietatea lor in existenta. Tehnologizam corpul si existenta lui si pentru asta avem nevoie de piese de schib de organe de schimb si prezentam asta ca si cucerire stiintifica pentru prelungirea vietii!!! Evolutie?>?? Aceasta experienta nu este noua si nici rafinarea ei maxima din punct de vedere tehnologic, clona umana,biorobotul. Este prin consecintele cunoscute deja prin trairea lor abandonata de mult ca irelevanta si irationala, antiumana sau in termeni mistici Anticrist. Ceea ce vedem la televizor sau filme stiintifico fantastice ca fantasmagoriile stiintei tehnologiei, sunt reverberatii ale unei vieti anterioare, trecute, universul traieste deja in alte vise, o alta constiinta s-a instaurat pe planeta, constiinta minunatei transfigurari planetare (schimbarea la fata planetara). Tocmai aceasta evidenta a noii constiinte planetare face ca vechile structuri familiale, sociale, culturale, financiare, economice si politice sa nu mai primeasca energie de la oameni si sa se autoblocheze, sa falimenteze. Informatia creatoare sau falsa, adn-ul functional si adn-ul pseudofunctional exista si negarea este inutila, lupta cu pseudoinformatia este inutila si incetineste procesele si viteza gandului creator; potentialul adn-ului uman, ( si stiintific confirmat), este intr-o proportie planetara reflectat in tot ce este fiinta vie, Necunoscut, nedenumit, nefaramitat pseudostiintific, este Tacut; ca urmare expresia cinetica a potentialului constiintei sale, inca nu o putem premedita, inchipui, imagina, in schimb o putem explora in noi insine pentru ca se gaseste in expresia planetara a primei civilizatii umane sau civilizatia tatilor, civilizatia caii biologicului sau viului si legii sale a carei expresie corporala naturala, tineretea, suntem. Ca am abandonat pana la uitare si negare a valorilor si informatiilor acestei civilizatii nu are nici o importanta, ceea ce este intregime nu poate fi fragmentat si nici uitat ca sursa a intregiii memorii, cel ce nu uita si stoarce vinul experientelor vitale si pseudovitale, este de sine statator, neconditionat sau atemporal, nesupus uzurii sau timpului, cu infinite drage de libertate a miscarii sale sau liber. In functie de ceea ce noi hotaram si facem-doar acesta monada este actiune- putem asambla in perceptie acele informatii miscandu-ne in constiinta proprie (precum o facem sub influenta tehnologica a unui hipnotizator cand stim ca putem trece si de bariera ultimei nasteri sau reintrupari) si aceasta asamblare in preceptie a emanatiilor primordiale ale gandului le releva constiintei care le recreeaza instantaneu. Ce este initiator in acest proces? Intentia gandului si emanatiilor lui prime, intentia celei mai inalte intelepciuni, intentia adevarului a ceea ce omul este, puterea rugaciunii necunoscutului tata ,(fara premeditarea lui), puterea rugaciunii stramosului prim care si astazi ne ghideaza peste timp si forma, visului prim al primului stramos de mana cu Dumnezeu sau intreg in sine. "Eu vin de la tatal si cu el una sunt" este cea mai puternica rugaciune. Intentia in incomesurabila energie denumite atentie creeaza edificiul acelor informatii gandite sau emanatii primordiale ale gandului si lumina lor sau intelegerea vie o reflectam in expresie si comportament individual, le corporalizam. Corporalizarea acestor extrem de inalte energii, energiile creatoare ale universului va genera o umanitate ale carei expresii creative si cocreative nu pot fi anticipate , se produce o transfigurare la care doar gandul-vis al tatalui are acces. Aceasta intelegere, daca este vie, lunina unda-corpuscul simultan, miscare si repaos in acelasi timp, (punct de armonie a tuturor expresiilor sale) ne conduce la a nu afirma si impune afirmatiile noastre ca premeditari ale viitorului planetar si uman. , a renunta la pfrofetism si la atotstiinta, pentru responsabilitatea propriilor emanatii ale gandului rostit ( ca a celor din cap nu putem), a faptelor; transfigurarea propriei atitudini punctuale in circustantele zilei este in sensul trasfigurarii planetare si nu invers; din universal spre individual si inapoi in universal este sensul miscarii rationale. Daca ne-am blocat in particular sau individualiatea egocentrica a ideii fixe , incremenirea in idei si obsesii si daca ne-am plictisit de rutina asta, trandfigurarea propriei atitudini in propria perceptie ne elibereaza din blocaj. Sigur ca toti oamenii planetei sunt conectati prin atingerea prima a creatorului gand , a unicului,si orice judecta si catalogare este inutila, toti am trait rairea sau rautatea si toti ne eliberam din starea ei hipnotica pentru ca eliberarea vine din punctul de conexiune si nu poate rata pe cineva, eliberare nu vine de la persoane ci din universal si viata si persoanele beneficiaza de ea, asa ca nu poate fi cineva ratat de fluxul vietii transfigurate; 144 de alesi este o expresie numerica oculta a totalitatii omenirii si provine din modelarea astrologica de 12 zodii ori 12 caliati specifice si nu cred ca in astrograma cuiva lipsesc cele 12 zodii si a cele 12 caliati.:) ci doar constienta lor si consecintelor respectivei modelari psihologice a umanitatii, culmea, hranita cu aspiratie si vehementa si stiinta de foarte multi oameni, a devenit o credinta a viitorului caci ei te intreba care va fi viitorul lor dupa ce te berifica daca le stii trecutul.:) . Dincolo de orice profetii sau modelari , (in profunzimea atemporalului viu, nonconceptualul) se regaseste tatal sau sufletul fiecaruia asa cum "dincolo de nori" e intotdeauna soare e "lumea mea". Nu pierdeti din vedere ca senzatia inaltarii si caderii este o senzatie, o percetie-interpretare a experientei , ceva ce modeleaza premeditat perceptia , asa ca puteti avea senzatia inaltarii si sa cadeti de fapt sau a caderii si sa va inaltati de fapt. As afirma paradoxul senzatiei, ne inaltam cazand si cadem inaltandu-ne; unde ne inaltam si unde cadem in imensitatea evidenta si inconjuratoare??? vin si plec stand pe loc acasa in prezenta mea. dupa aceasta calatorie stiintifico-fantastica sa revenim la naturaletea si nebagata in seama normalitate pe care o releva ANGAJMENTUL PERSONAL SI RESPONSABILITATEA al carui contur atitudinal este creionat mai plastic sau mai direct la inceputul blogului de noua cultura a comunicarii. Cei care sunteti inregimentati in diferite miscari "spirituale" sau cardasii economice, politice sau de alta natura, vedeti ce hraniti cu energia voastra vie, cine se urmeaza alege perla in locul sacului de pietre si hartii , integritatea in locul faramiturilor de la masa zeilor. Se crede ca zeii si ingerii, extraterestrii si alte maretii si ergoane imagistice sunt superiori si buni in raport cu omul; nimic mai fals si inrobitor decat aceasta credinta. Daca iubiti o personalitate observati ca ceea ce iubiti nu va indeamna sa o urmati sau sa faceti cum face ea, va indeamna sa va urmati pe voi, sa ascultati inima sau spiritul iubirii din voi si nu genereaza modele de urmat ci atitudini de urmat iar aceeasi atitudine genereaza colectivitati umane si diversitate expresiva si bunul simt al masurii, ak decentei este firesc sa genereze circumstante formale diferite si asemenea in esenta lor. Nu avem necesitati materiale fara ca aceste sa fie deja pe planeta, in prezenta noastra de la inceput si dinainte existentei personale, avem spatiu vital planetar si individual daca indivizii nu acapareaza mai mult decat poate sustine singur sufocand pe cei privati de actiunea lor violenta. Nu exista obligatii sociale altele decat ale bunului simt natural, al decentei; dar cei fara acapareaza societatea si decenta este vazuta ca slabiciune si defect, etc . am citit intr-un C.V. la capitolul defecte recunoscute: -imi lipseste lacomia , violenta si cruzimea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu