poveste

Traia odata, sau incerca sa o faca si nu reusea, un mic tiran

Ceilalti il numeau stapan, excelenta, prea marite, luminate ,etc. Noi convenim sa-l denumim calif, sau  calic, stapan al vietii si al mortii din calicia sa. Califul nostru, ca orice samanta de tiran isi omora timpul cu exacerbarea placerilor si cu satisfactia pe care torturarea celorlati si suferinta lor i-o stimula. Ciufut, mofturos, labil si rautacios, razbunator, isi ducea soarta intr-un imens plictis si nesfarsita nemultumire; exacerbarea placerilor  nu mai era placuta, suferinta celorlalti nu-i mai satisfaceau nevoia de a-si demonstra puterea, iar obedienta  il enerva teribil; nimic nou in mediocra sa existenta nu mai aparea; era condamnat sa moara in plictis si o rutina ingrozitoare; arbitrarul si discretionarul  epuizase imaginatia  de variantele  razbunarii si chinuirii, sau a mijloacelor placerilor nemasurabile si perversitatea satisfactiei. Plictisit, Califul nostru umbla de colo colo, cautand fara sa stie ce, iar ceilalti nu puteau vorbi cu el.  Asa ca isi gasi o  distractie minora , aceea de asculta pe la usi, furisandu-se ca un spion si comportandu-se ca un talhar. Odata auzi spionand niste copiii pe unul dintre ei povestind despre ceva ce nu mai auzise vreodata; de existenta mai multor lumi  si ca poti trece dintr-una in alta. Inebuni , plictisit la culme de propria lume, o dorinta nestavilita de a fugi in alta il cuprinse si porunci sub pedeapsa cu moartea tuturor sfectnicilor sa-l lamureasca cum poate sa o faca. Decapita neputinciosii lui sfetnici si era sa -si decapiteze toti supusii, cand, un ciudat descult si zdrenturos , murdar si obraznic, se prezenta sa-l lamureasca : 'Tu esti nebunul care vrea sa treaca in alta lume?" indrazni sa-l sfideze pe calif ; o ura razbunatoare si o cruzime nestavilita aprinse ochii califului, dar curiozitatea era mai tare si amana restul pentru .... dupa ce va afla secretul.
Morala povestitorului : Libertatea fara iubire este plictisitoare.