Privind punctual prin concentrarea atentiei percepem inconjuratorul ca static, format din lucruri separate intre ele. Actiunile si relatiile dintre lucruri sunt absente din perceptie , aceasta fiind acaparata de lucrul asupra caruia ne concentram atentia.
Astfel activitatea gandirii este aceea de a descrie lucrul, al explica si al intelege. In cel mai bun caz descriem si explicam circumstantele lucrului privite deasemenea ca statice. Privim dintr-un punct fix si vedem si gandim lucrurile ca fixe. Evidenta releva faptul ca existenta nu este statica, orice forma sau actiune este intr-o dinamica armonica a unei continui transformari , si ritmul acestora este relativ si diferit functie de structura naturala si interventiile gandirii asupra acestor structuri. Fara concentrarea sau disiparea atentiei percepem un sir de evenimente incomprehensibil a carui dinamica ne sperie chiar\daca este circular si repetitiv, asemanator unei bucle temporale in care suntem prinsi, un sir de evenimente care se desfasora fara interventia noastra in fata caruia nu avem alt ceva de facut decat sa reactionam prin acceptare sau respingere. Acceptarea sau respingerea noastra nu afecteaza evenimentele ci doar pe noi insine . Indiferent de modalitatea reactiei noastre (acceptare sau respingere) afectarea individului care reactioneaza este negativa. Daca accepta sau refuza individul este prins intr-o evolutie a evenimentelor la care participa din care este greu sa evadeze si metaforic pot descrie consecintele reactiilor prin dinamica psihologica a sensului "de la placut la neplacut" sau ' de la neplacut la placut" Observatorii participantilor reactivi in existenta spun la un moment dat ca pe lume sunt doua dinamici individuale, una care incepe cu placutul si se sfarseste cu neplacutul si alta care incepe cu neplacutul si se sfarseste cu placutul. Aceasta dinamica "in bucla" este greu de perceput si pare diversificata formal ca situatii individuale diferite prin faptul ca indivizii nu sunt in acelasi punct al buclei ; daca vedem aceasta bucla ca pe o curba formata din puncte ca repere a diferitelor intensitati ale dinamicii sale psihologice (intensitati ale placerii si neplacerii) aceste puncte sunt chiar indivizii reactivi care formeaza in totalitatea lor bucla respectiva. Indivizii nu se percep pe ei insisi, intreaga lor atentie este alocata celorlalti si dinamicii circumstantelor lor. Capacitatea\descriptiva a acestor circumstante si a indivizilor a atins cote foarte inalte a refelctarii lor in constiinta si daca nu am uitat ca privim indivizii si actiunile ca statice, adica materiale fara capacitatea de autotransformare si modelatate de forte exterioare lor, putem intelege dezvoltarea fara precedent a tehnologiei ca direct proprotionala cu capacitatea noastra de reflectare si descriere reflexiva a mediului psihologic si natural, in esenta tratat " la fel", ca materie. Am descris materia psihologica si naturala si ca atare o putem folosi tehnologic conform descrierilor la fel cum decriem informational pasii unui program de automatizare dupa care il implementam sistemului operational care il obiectiveaza ca actiuni fixe si din care nu poate iesi de la sine. Se spune : "calculatorul nu gresete doar utilizatorul poate gresi sau programul virusat" cand apar erori in functionare.
Dar revenind la "atitudinea" prin care descriem, a observatorului extern si neimplicat, ca urmare fixat punctual si nemiscat in afara evenimentelor, adica caracteristica unui punct material, putem afirma cu relativitatea corespunzatoare circumstantelor ca "materia s-a descris pe sine", sau "s-a gandit" si intreaga cunoastere reflecsiva este materia si miscare in materie. Observatorul fix si nemiscat este particula imanenta a materiei, care actioneaza reflexiv asupra sa conform unui program clar si bine implementat "cristalului material", refuzul oricarei forme fixate de expresie materiala sau refuzul oricarei "fixitati " formale, alta decat cea imanenta sau originala a semintei oricarei structuri generate prin auroreflexia 'semintei" sau contienta sa de sine. Structurile se nasc din eternitate si traiesc in eternitatea transformarilor formei originale sau prime , transformari in bucla formala sau in bucla refinarii expresiei, in termeni budisti in bucla karmei (reactie la reactie) sau bucla darmei (elevare, rafinare). Gandirea este substantiala, substanta creatiei, cunoasterea in afara gandirii este un nonsens, gandirea e substanta intregii cunoasteri iar cunoasterea forma sa expresiva. Gandul mintii unice este natura, universul material dinamic in care este exprimata intreaga cunoastere a inteligentei creative. Separarea materiei de spirit are relevanta separarii lucrurilor de fiinte, a apelor de jos de cele de sus, a mintii de corp, a celor facute de cele create, a celor ce au fost de cele ce vor sa vina. Ca sa separi ceva ai nevoie de un separator si ceva care se interpune intre cele separate, un intermediar. Dorinta separa , este separatorul ca functiune, dar care este intermediarul care tine productia dorintei sau lucrurile separate de o parte si de alta a sa? Ne apare ca o linie sau interspatiu intre ceva si ceva pe care daca o trecem nu ne mai putem intoarce in dorinta, toate fiind indeplinite nu mai prezinta interes, un univers nou se dechide in fata perceptiei si o gandire noua voieste sa ia fiinta, gandirea unica din care toate cele fragmentate sunt umbrele descrierile sale. Un saptiu unic intre dumnezeu si om in care inteligenta creeaza si gandirea repeta.
Astfel activitatea gandirii este aceea de a descrie lucrul, al explica si al intelege. In cel mai bun caz descriem si explicam circumstantele lucrului privite deasemenea ca statice. Privim dintr-un punct fix si vedem si gandim lucrurile ca fixe. Evidenta releva faptul ca existenta nu este statica, orice forma sau actiune este intr-o dinamica armonica a unei continui transformari , si ritmul acestora este relativ si diferit functie de structura naturala si interventiile gandirii asupra acestor structuri. Fara concentrarea sau disiparea atentiei percepem un sir de evenimente incomprehensibil a carui dinamica ne sperie chiar\daca este circular si repetitiv, asemanator unei bucle temporale in care suntem prinsi, un sir de evenimente care se desfasora fara interventia noastra in fata caruia nu avem alt ceva de facut decat sa reactionam prin acceptare sau respingere. Acceptarea sau respingerea noastra nu afecteaza evenimentele ci doar pe noi insine . Indiferent de modalitatea reactiei noastre (acceptare sau respingere) afectarea individului care reactioneaza este negativa. Daca accepta sau refuza individul este prins intr-o evolutie a evenimentelor la care participa din care este greu sa evadeze si metaforic pot descrie consecintele reactiilor prin dinamica psihologica a sensului "de la placut la neplacut" sau ' de la neplacut la placut" Observatorii participantilor reactivi in existenta spun la un moment dat ca pe lume sunt doua dinamici individuale, una care incepe cu placutul si se sfarseste cu neplacutul si alta care incepe cu neplacutul si se sfarseste cu placutul. Aceasta dinamica "in bucla" este greu de perceput si pare diversificata formal ca situatii individuale diferite prin faptul ca indivizii nu sunt in acelasi punct al buclei ; daca vedem aceasta bucla ca pe o curba formata din puncte ca repere a diferitelor intensitati ale dinamicii sale psihologice (intensitati ale placerii si neplacerii) aceste puncte sunt chiar indivizii reactivi care formeaza in totalitatea lor bucla respectiva. Indivizii nu se percep pe ei insisi, intreaga lor atentie este alocata celorlalti si dinamicii circumstantelor lor. Capacitatea\descriptiva a acestor circumstante si a indivizilor a atins cote foarte inalte a refelctarii lor in constiinta si daca nu am uitat ca privim indivizii si actiunile ca statice, adica materiale fara capacitatea de autotransformare si modelatate de forte exterioare lor, putem intelege dezvoltarea fara precedent a tehnologiei ca direct proprotionala cu capacitatea noastra de reflectare si descriere reflexiva a mediului psihologic si natural, in esenta tratat " la fel", ca materie. Am descris materia psihologica si naturala si ca atare o putem folosi tehnologic conform descrierilor la fel cum decriem informational pasii unui program de automatizare dupa care il implementam sistemului operational care il obiectiveaza ca actiuni fixe si din care nu poate iesi de la sine. Se spune : "calculatorul nu gresete doar utilizatorul poate gresi sau programul virusat" cand apar erori in functionare.
Dar revenind la "atitudinea" prin care descriem, a observatorului extern si neimplicat, ca urmare fixat punctual si nemiscat in afara evenimentelor, adica caracteristica unui punct material, putem afirma cu relativitatea corespunzatoare circumstantelor ca "materia s-a descris pe sine", sau "s-a gandit" si intreaga cunoastere reflecsiva este materia si miscare in materie. Observatorul fix si nemiscat este particula imanenta a materiei, care actioneaza reflexiv asupra sa conform unui program clar si bine implementat "cristalului material", refuzul oricarei forme fixate de expresie materiala sau refuzul oricarei "fixitati " formale, alta decat cea imanenta sau originala a semintei oricarei structuri generate prin auroreflexia 'semintei" sau contienta sa de sine. Structurile se nasc din eternitate si traiesc in eternitatea transformarilor formei originale sau prime , transformari in bucla formala sau in bucla refinarii expresiei, in termeni budisti in bucla karmei (reactie la reactie) sau bucla darmei (elevare, rafinare). Gandirea este substantiala, substanta creatiei, cunoasterea in afara gandirii este un nonsens, gandirea e substanta intregii cunoasteri iar cunoasterea forma sa expresiva. Gandul mintii unice este natura, universul material dinamic in care este exprimata intreaga cunoastere a inteligentei creative. Separarea materiei de spirit are relevanta separarii lucrurilor de fiinte, a apelor de jos de cele de sus, a mintii de corp, a celor facute de cele create, a celor ce au fost de cele ce vor sa vina. Ca sa separi ceva ai nevoie de un separator si ceva care se interpune intre cele separate, un intermediar. Dorinta separa , este separatorul ca functiune, dar care este intermediarul care tine productia dorintei sau lucrurile separate de o parte si de alta a sa? Ne apare ca o linie sau interspatiu intre ceva si ceva pe care daca o trecem nu ne mai putem intoarce in dorinta, toate fiind indeplinite nu mai prezinta interes, un univers nou se dechide in fata perceptiei si o gandire noua voieste sa ia fiinta, gandirea unica din care toate cele fragmentate sunt umbrele descrierile sale. Un saptiu unic intre dumnezeu si om in care inteligenta creeaza si gandirea repeta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu