Tot ce se poate spune, s-a spus deja!
Tot ce puteti auzi, ati auzit deja. Tot ce se poate spune si auzi este ziua de ieri din memoria noastra, iar reactiile emotionale la aceste informatii sunt deja in memoria noastra deasemenea. Memoria este campul cunosterii si aceasta se manifesta in gandire. Nu exista cunoastere in afara memoriei noastre. Ceea ce ne face sa credem ca nu cunoastem decat putin din cunoscut este o impresie, rezultatul unei inductii hipnotice. Impresia, opinia, credinta, modeleaza perceptia la nivele superficiale si relative motiv pentru care exista exigenta sustinerii lor si constituie o continuitate facuta prin repetare, asociere sau identificare. Asemanator, senzatiile corporale sau reflexia in corp a acestor eforturi de a realiza o continuitate individuala sunt superficiale si relative necesitand aceeasi exigenta a efortului de a le permanentiza, a le continua. La nivelul dorintelor vrem numai bine si placut. Daca nu mai disimulam impresiile rele si senzatiile neplacutae prin efortul de a mentine continuitatea binelui si placutului, ce se intampla? Evident ca atunci cand avem impresia raului si senzatia neplacuta instinctiv ne separam de ele si vrem sa facem ceva cu ele (sa le reparam) sau sa reexprimam binele si placutul de la inceput. Toata acesta activitate se petrece in memoria noastra si este cunoasterea si efortul pozitivarii ei. Este evident ca amintirea unei intamplari care ne-a produs senzatii neplacute in copilarie cand o povestim ii schimbam semnificatia neplacuta si ii dam o conotatie de situatie in care ne-am evidentiat eroismul. Tragem spuza pe turta noastra cum se spune in popor, pozitivam mereu situatiile neplacutului din memorie transformandu-le in aventuri in urma carora noi am iesit invingatori, chiar daca in amintirea respectiva am fost pedepsiti sau am suportat consecinte neplacute. Hapy end- ul este finalul oricaror amintiri in urma transformarilor pe care le aducem prin povestirile noastre. Desigur ca multi numesc asta minciuna si nesinceritate pentru ca nu reflecta fidel ce am trait senzorial la propriu ca finalitate in situatia povestita dar, daca privim mai in profunzime se releva incapacitatea noastra de a onora circumstantele create de altcineva si libertatea de a crea propriile circumstante, a consecintelor cunoasterii ca amintiri pozitivate. Este o veche tehnologie a vrajitorilor povestitori care transformau orice sir de evenimente petrecute individual sau colectiv; esecurile aspiratiilor erau transformate prin finalizarea lor in implinirea dorintelor firesti individuale sau colective prin continuarea si pozitivarea cu hapy end a povestirilor.. De ex este cunoscut ca avem tendinta sa copiem si sa repetam experientele trecutului. Daca finalitatea lor este nefasta in raport cu dorintele care au generat actiunile si le repetam fidel vom trai aceeasi nefasta finalitate a lor, dar daca constienti de evidenta faptului ca oamenii sunt impreuna, sunt si activeaza in aceeasi poveste, ca povestea se uita la un moment dat daca nu este repovestita, atunci repovestitorul isi asuma libertatea de a transforma finalul ei in succesul implinirii dorintelor fie ca este vorba de individ sau colectivitati. Acesta activitate este extrem de curenta astazi cand prin toate mijloacele de comunicare se promoveaza povestile popoarelor cu final fericit, ele au castigat libertatea si prosperitatea si se atutoprezinta ca popoare si modalitati existentiale ale succesului (America, Japonia, China, etc.) Dar vedem si popoare care renunta la propriile povesti si se straduie sa traiasca in povestile de succes ale altor popoare sau la nivel individual ale altor individualitati de succes copiind sau maimutarind. La nivelul colectivitatilor este evident ca povestea succesului nu este reflectata fidel in obiectivarea ei prin comportament, dar este o medie a succesului si o indiscutabila reflectare a succesului indivizilor in marea lor majoritate. Popoarele care-si tradeaza propriile povesti prin a le abandona pentru povestile altora vor disparea cu timpul. Ce promovata este povestea motanului incaltat dar, cea a lui Greuceanu este aproape uitata!. Povestile sunt radacinile colectivitatilor umane si unitatea lor in actiuni , fara a actiona in aceeasi poveste actionam conflictual. Povestea este VIZIUNEA colectiva fara mare efort de constientizat si imi relev insatisfactia ca ele au fost abandonate pentru povesti contrafacute cu intentia de a le scrie pentru altii, nu pentru tine si comunitatea ta in spirit si societate. Massmedia reflecta evident povestile CONTRA-facute in nici un caz PENTRU-facute. Firmele ne arata cum isi fac povestile pentru-ele si contra-concurentei. La nivelele colectivitatilor de interese fiind restranse este usor sa aplici strategia autopromovarii. De ce nu ar fi si la nivelul popoarelor la fel? Evident ca popoarele si-au uitat propriile povesti sau viziuni existentiale. L-au uitat sau le-a fost ascunse? Comportamentul "leaderilor planetari" arata ca au fost ascunse si inlocuite cu povestile esecurilor sigure daca nu accepti conducerea si protectia lor.Este un comportament inuman si mediocru de un mercantilism grotesc la fel de urat ca si adevarata lor imagine in spirit, aceea de monstri care ne sperie cu tot ce este uman, adica cu noi insine. In activitatea de educare si formare americana se promovesza garantarea sigura a esecului daca esti uman in atitudine si compoprtament. Se vede ca gangsterii au ajuns sa conduca america pentru ca doar lumea lor succesul este garantat cu cat esti mai crud si fara scrupule. Povesti, povesti, povesti; In care poveste traiti? Ati uitat? Amintiti-va!
As spune povestea poporului minunat in care m-am nascut si care traieste in cosmarul sclaviei hipnotice dar nu intentionez sa starnesc contestari , conflicte. Fiecare si-o poate aminti daca meditam pe tema moralei culturale a ceea ce spune ca inteleptul bea apa si se hraneste din locul in care s-a nascut, ca pamantul dat de dumnezeu nu se vinde niciodata, sau ca la pomul laudat sa nu mergi cu sacul. Am tradat aceasta "morala" si ne-am dus cu sacul, am ramas si fara sac, am schimbat dragobetele cu valentinday si arderea cu sarbatorirea monstrilor. Dar finalul povestirii necunoscut noua ne asteapta ca sa nu mai asteptam, finalul "unul cu inceputul este" si fara prezenta lui in constiinta noastra nu avem targhetul spre care sa ne insumam eforturile edificarii drumului (calea) colectiv(a). Rememorati sau amintiti-va!
Tot ce puteti auzi, ati auzit deja. Tot ce se poate spune si auzi este ziua de ieri din memoria noastra, iar reactiile emotionale la aceste informatii sunt deja in memoria noastra deasemenea. Memoria este campul cunosterii si aceasta se manifesta in gandire. Nu exista cunoastere in afara memoriei noastre. Ceea ce ne face sa credem ca nu cunoastem decat putin din cunoscut este o impresie, rezultatul unei inductii hipnotice. Impresia, opinia, credinta, modeleaza perceptia la nivele superficiale si relative motiv pentru care exista exigenta sustinerii lor si constituie o continuitate facuta prin repetare, asociere sau identificare. Asemanator, senzatiile corporale sau reflexia in corp a acestor eforturi de a realiza o continuitate individuala sunt superficiale si relative necesitand aceeasi exigenta a efortului de a le permanentiza, a le continua. La nivelul dorintelor vrem numai bine si placut. Daca nu mai disimulam impresiile rele si senzatiile neplacutae prin efortul de a mentine continuitatea binelui si placutului, ce se intampla? Evident ca atunci cand avem impresia raului si senzatia neplacuta instinctiv ne separam de ele si vrem sa facem ceva cu ele (sa le reparam) sau sa reexprimam binele si placutul de la inceput. Toata acesta activitate se petrece in memoria noastra si este cunoasterea si efortul pozitivarii ei. Este evident ca amintirea unei intamplari care ne-a produs senzatii neplacute in copilarie cand o povestim ii schimbam semnificatia neplacuta si ii dam o conotatie de situatie in care ne-am evidentiat eroismul. Tragem spuza pe turta noastra cum se spune in popor, pozitivam mereu situatiile neplacutului din memorie transformandu-le in aventuri in urma carora noi am iesit invingatori, chiar daca in amintirea respectiva am fost pedepsiti sau am suportat consecinte neplacute. Hapy end- ul este finalul oricaror amintiri in urma transformarilor pe care le aducem prin povestirile noastre. Desigur ca multi numesc asta minciuna si nesinceritate pentru ca nu reflecta fidel ce am trait senzorial la propriu ca finalitate in situatia povestita dar, daca privim mai in profunzime se releva incapacitatea noastra de a onora circumstantele create de altcineva si libertatea de a crea propriile circumstante, a consecintelor cunoasterii ca amintiri pozitivate. Este o veche tehnologie a vrajitorilor povestitori care transformau orice sir de evenimente petrecute individual sau colectiv; esecurile aspiratiilor erau transformate prin finalizarea lor in implinirea dorintelor firesti individuale sau colective prin continuarea si pozitivarea cu hapy end a povestirilor.. De ex este cunoscut ca avem tendinta sa copiem si sa repetam experientele trecutului. Daca finalitatea lor este nefasta in raport cu dorintele care au generat actiunile si le repetam fidel vom trai aceeasi nefasta finalitate a lor, dar daca constienti de evidenta faptului ca oamenii sunt impreuna, sunt si activeaza in aceeasi poveste, ca povestea se uita la un moment dat daca nu este repovestita, atunci repovestitorul isi asuma libertatea de a transforma finalul ei in succesul implinirii dorintelor fie ca este vorba de individ sau colectivitati. Acesta activitate este extrem de curenta astazi cand prin toate mijloacele de comunicare se promoveaza povestile popoarelor cu final fericit, ele au castigat libertatea si prosperitatea si se atutoprezinta ca popoare si modalitati existentiale ale succesului (America, Japonia, China, etc.) Dar vedem si popoare care renunta la propriile povesti si se straduie sa traiasca in povestile de succes ale altor popoare sau la nivel individual ale altor individualitati de succes copiind sau maimutarind. La nivelul colectivitatilor este evident ca povestea succesului nu este reflectata fidel in obiectivarea ei prin comportament, dar este o medie a succesului si o indiscutabila reflectare a succesului indivizilor in marea lor majoritate. Popoarele care-si tradeaza propriile povesti prin a le abandona pentru povestile altora vor disparea cu timpul. Ce promovata este povestea motanului incaltat dar, cea a lui Greuceanu este aproape uitata!. Povestile sunt radacinile colectivitatilor umane si unitatea lor in actiuni , fara a actiona in aceeasi poveste actionam conflictual. Povestea este VIZIUNEA colectiva fara mare efort de constientizat si imi relev insatisfactia ca ele au fost abandonate pentru povesti contrafacute cu intentia de a le scrie pentru altii, nu pentru tine si comunitatea ta in spirit si societate. Massmedia reflecta evident povestile CONTRA-facute in nici un caz PENTRU-facute. Firmele ne arata cum isi fac povestile pentru-ele si contra-concurentei. La nivelele colectivitatilor de interese fiind restranse este usor sa aplici strategia autopromovarii. De ce nu ar fi si la nivelul popoarelor la fel? Evident ca popoarele si-au uitat propriile povesti sau viziuni existentiale. L-au uitat sau le-a fost ascunse? Comportamentul "leaderilor planetari" arata ca au fost ascunse si inlocuite cu povestile esecurilor sigure daca nu accepti conducerea si protectia lor.Este un comportament inuman si mediocru de un mercantilism grotesc la fel de urat ca si adevarata lor imagine in spirit, aceea de monstri care ne sperie cu tot ce este uman, adica cu noi insine. In activitatea de educare si formare americana se promovesza garantarea sigura a esecului daca esti uman in atitudine si compoprtament. Se vede ca gangsterii au ajuns sa conduca america pentru ca doar lumea lor succesul este garantat cu cat esti mai crud si fara scrupule. Povesti, povesti, povesti; In care poveste traiti? Ati uitat? Amintiti-va!
As spune povestea poporului minunat in care m-am nascut si care traieste in cosmarul sclaviei hipnotice dar nu intentionez sa starnesc contestari , conflicte. Fiecare si-o poate aminti daca meditam pe tema moralei culturale a ceea ce spune ca inteleptul bea apa si se hraneste din locul in care s-a nascut, ca pamantul dat de dumnezeu nu se vinde niciodata, sau ca la pomul laudat sa nu mergi cu sacul. Am tradat aceasta "morala" si ne-am dus cu sacul, am ramas si fara sac, am schimbat dragobetele cu valentinday si arderea cu sarbatorirea monstrilor. Dar finalul povestirii necunoscut noua ne asteapta ca sa nu mai asteptam, finalul "unul cu inceputul este" si fara prezenta lui in constiinta noastra nu avem targhetul spre care sa ne insumam eforturile edificarii drumului (calea) colectiv(a). Rememorati sau amintiti-va!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu