Stau pe o buturuga pe varful unui
deal ascutit care parca vroia sa copieze un pisc de munte golas a carei inaltime nu era accesibila padurii si
la piciorul caruia se intindea o vale lina, larga cu pante putin abrubte
strabatuta de un rausor zglobiu ce se ghicea printre copacii si pietrele din mijlocul vaii si care aparea
surprinzator vederii din loc in loc. Razele soarelui la apus reflectate in
coroanele copacilor si apa rausorului arunca o umbra de mister asupra vaii
realizand o pictura a luminii ale carei culori erau vii in continua miscare a
nuantelor si umbrelor ce nu putea fi fixata pe o panza fara a o degrada pierzandu-i dinamica armonica a
sincronicitatii si omagenitatii totalitatii ei.
Soarele sta sa fie ascuns de dealurile de peste vale si parca zabovea si
el opunandu-se propriei miscari pentru a mai privi o data fascinanta dinamica
coloristica a vaii pe care propriile raze o realizau jucandu-se cu arborii si
pajistile, cu pietrele si rausorul zglobiu neastamparat de linisiea inconjuratoare.
Era ceva in acea vale care emana un magnetism aparte si nu puteam identifica
ceva care sa-l justifice sau deosebeasca de celelalte vai din memorie. Deodata, dintre copaci incepea sa fie puse in evidenta de razele soarelui reflectate sub unghiuri diferite acoperisuri de case ascunse in vegetatia coroanelor majestuoase. Da , acolo jos
este o localitate micuta, de o parte si de alta a rausorului si acum,
concentrandu-mi privirea descoper, parca, lumina reflectata a soarelui de o
intindere de apa. Da, ca un fascicol de reflector , acum, razele soarelui
releva oglinda apei in care se reflecta scanteind. Nu departe de aceasta
zaresc printre arbori un acoperis,
evident al unei constructii mai mari. Cum razele soarelui apunand imi
amintesc sa caut un loc de inoptat,
ma hotarasc sa cer gazduire pentru noapte acolo. Mai arunc o privire integii
vai si tot ce parea evident pana atunci disparea in totalitatea cuprinzatoare a ei, valea ale carei secrete nu se relevau decat observatorului atent la
detaliile fine a amanuntelor ce le relevau constientei jocul luminii. Si totusi, un punct
central al magnetismului acelei vai se
contura a fi chiar zona aratata mie la un moment dat de razele soarelui cazute
sub un unghi anume in jurul unei mici oglizi de apa. Sunt convins ca daca nu ma
aflam in acel moment acolo privind, as fi trecut mai departe pe culmile de
dealuri fara sa banuiesc existenta in vale a micii si discretei localitati. Asa
ca multumii osteneli ce ma determinase sa incalec buturuga in acel loc si
moment si pornii la vale spre hotelul de o noapte de care aveam nevoie. Daca
sunt oameni , nu se poate sa nu gasesti camera pentru noapte, o capita de fan nu poate lipsi in acea
zona. Coborand dealul abrupt valea se dechise priviri mele care descoperi in
josul ei o localitate mare, nu departe de mica si discreta asezare ghicita
printre copaci. La un moment dat inaitarea mea se izbi de un obstacol surpriza,
neobservat pana atunci. Un sir neregulat de arbusti spinosi imi bloca
inaintarea. Macesi, muri , catina si alti arbisti necunoscuti mie se puneau dea
curmezisul cu impertinenta, iar stradanile mele de a gasi o bresa se aratara
zadarnice. Ocolind paienjenisul de spini atent la a gasi o trecere, la un
moment dat am dat peste rausor si cu mare efort printre spini si pietre am reusit prin albia sa gasesc o deschidere spre locul cautat.
Trecand peste paraul zglobiu in fata ochilor se desfasura o padurice
ingrijita din ce in ce mai rara pana ce se reorganiza in grupuri de copaci si
arbusti printre care poeni
inflorite se inlantuiau neregulat. Grupurile de copaci se departau
din ce in ce mai tare unele de altele si lasau spatiu si lumina unor pajisti
pictate in culorile florilor si
potecilor care puneau in evidenta existenta unui artist gradinar desi nimic
artificial sau fortat nu puteai deslusi in pictura sa florala. La un moment dat grupurile de arbori se
itrepatrundeau cu grupuri de pomi fructiferi de cele mai diverse familii
inlantuite ca intr-o hora cu grupuri de arbusti ornamentali sau fructiferi. Nu
se relevase priviri mele toate acestea ascunse de coroanele majestuase a
arborilor care ascundeau, fara sa acopere, comorile delicate aflate sub protectia lor
ale artistului gradinar. Fascinat de ce vedeam nici nu mi-am data seama cand
imi aparu in fata parcele cultivate cu cele mai diverse plante, legume si
urzici, cartofi si hrean, leusteni si patrujei, salate si marari, dovlecei,
catsraveti si multe altele necunoscute
mie se inlantuiau respectandu-se reciproc intr-un sir si ordine de neinteles
lasandu-mi impresia unor pajisti dezvoltate natural daca ingrijirea locului nu
ar fi atestat prezenta gradinarului suparat pe linii drepte si modelele meschinariei profitului cantitativ.
Din loc in loc printre oazele de plante si copaci se arata cate o casuta
coplesita parca sub greutatea florilor si trandafirilor cataratori care le
ascundeau privirii neatente. Ciudat , pareau parasite, nici o miscare nu se inregistra
si doar starea ingrijita si pictura serpuitoare a aleelor consfinteau prezenta
umana si utilizarea. La un moment dat in
fata mea aparu un druneag pavat cu pietricele care in lumina razelor de soare
straluceau discret. Pana in acel moment o mare stanjeneala ma domina, ma
simteam intrus, nepoftit si toate din jurul meu pareau a ma urmari cu ochi
invizibili si vigilenti fapt care ma determinase sa nu ma apropii de nici o
casuta sau cultura cautand doar a ma strecura printere ele, cautand o linie mediana neutra in deplasarea
mea care sa ateste privirilor nevazute intentia neviolatoare a prezentei mele
acolo iar ideea ca orice drum duce undeva si este spatiu comun ma incuraja sa
calc mai apasat spre locul unde ma conducea pe malul rausorului auzit discret
susurand in stanga mea. Nu mai indrazneam sa privesc in stanga sau dreapta ,
trageam doar cu coda ochiului asa cum te uiti cu discretie si stanjeneala la
fata pe care o placi in momentele cand ea nu te priveste si intorci distrat
ochii cand simti ca esti urmarit de ea. Cum senzatia ca sunt urmarit si privit
de ochi nevazuti nu ma parasea, m-am
concentrat botos asupra pietricelelor de pe drumeag si nici nu stiu cum in
fata ochilor a aparut un iaz plajuit
pe o parte de pietricele slipitoare si
de stuff pe partea dinspre rausor.
Curatenia si prospetimea apei dezvalui imaginatiei mele curgerea sa, desi nici
o miscare sau valuire a suprafetei sale nu o demasca. Drumeagul se desfasura de
mana cu linia serpuitoare a micutului
iaz iar privelistea spre dreapta era
oprita de un sir de arbusti fructiferi care imi ddadea impresia ca ma
protejeaza de ochii nevazuti de dincolo de el si cu mai mare apasare continuai deplasarea privind apa iazului care
parca ma incuraja. In amurgul jucaus al serii umbrele si reflexia razelor
dadeau un mister aparte locului care amplifica senzatia de salbatic pentru mine
impofida farmecului sau artistic cultivat al unei civilizatii de neinteles in
reperele cunoscute. Eram intr-un parc, dar intr-un parc care nu evidentia
prezenta si gandirea comuna ci Prezenta si gandirea naturii armonice in
intelepciunea sa ignorata traditional. Spiritual locului, daca ar exista asa
ceva, as putea spune ca era radiatia tineretii, natural frumoasa, fara
cosmetizari, fara artefacturile urateniei care se vrea fumoasa dupa modele
fabricate de fabricantii de uratenie. Chiar aceste ganduri imi confirmara
starea de determinare si incredere cu care paseam asteptand sa vad ce-mi mai
releva drumeagul. Cuprins de reflexiile gandirii importante nu am mai observat
prin ce imprejurari am ajuns in fata
unei deschideri mai mari a iazului pe malul caruia se intindea un fel de terasa ascunsa de gradenele cu
plante , pavata cu iarba, la capatul careia ca niste faruri ferestrele laminate
ale unei constructii o scotea la iveala din paienjenisul floral in amurgul serii. Dupa marime si
pozitionare am inteles ca era destinatia cautata. Deschiderea iazului imi
prilejui ocazia sa arunc o privire pe celalat mal al rausorului si sa constat
ca, in mod curios si fara simetrie, era o oglida a ceea ce descoperisem pana
atunci in drumul meu pe malul drept. Aceasta descoperire imi releva lipsa
simetriei , da lipsea simetria, dar aceasta lipsa pune in evidenta nevazuta
individualitate a fiecarui coltisor de, …, rai-fu gandul ce-mi rasari in minte
surprinzandu-ma. Incurajat de prezenta ferestrelor laminate strabatui printre gradene spatial terasei naturale cautrand intrarea in cladire. Impresia ciudata
care nu ma parasea, aceea de a fi privit de lucruri, ma facu sa nu arunc
priviri curioase si cercetatoare cladirii si sa bat cu falsa hotarare la
-Ce cauti fantoma? tuna un glas.
-Nu speria speriatul, se auzi o voce de femeie
Hai maaa, nu fiti raaai, se auzi o alta
Si continua in repertoriul acesta pana aproape toti cei
prezenti al caror numar nu am reusit sa-l stabilesc, spusera ceva. Desi ma
simteam penibil, o caldura inexplicabila ma patrunse. Stimulat de ea, am
ridicat privirea si am vazut o masa in jurul careia aprox 24 de persoane isi
serveau cina; am inteles momentul si fara un cuvant m-am asezat pe un scaun
disponibil. Aceasta miscare spontana a mea a schimbat conjuncture, ma simteam
in pozitie de ‘egalitate’ cu toti ceilalti si asta m-a linistit complet.
Recapatandu-mi stapanirea de sine, am spus “bine v-am gasit”! Raspunsul firesc
de “bine ai venit” se auzi din toate glasurile pe toate tonurile. O doamna cu blandete si caldura mi-a expus meniul serii si ma invitat sa aleg ce doresc. Am multumit
alegand sa accept propunerile dumneaei. Cei prezenti isi continuara cina
presarata cu glume si apostrofari ironice unii la adresa celorlalti ca intr-n
concurs de “cine starneste cele mai lungi hohote de ras”. Complet neglijat de
comeseni m-am concentrat asupra mancarii; Surprins de felurile necunoscute si
extreme de gustoase, am inceput o explorare a mancarii incercand sa descoper ce
mancam sau din ce erau compuse felurile respective cu aspecte traditionale dar
gusturi noi, surprinzatoare. Dupa ce am terminat de mancat , un barbat pletos
, corpulent, isi declina disponibilitatea de a-mi sta la dispozitie pentru
convorbire. Am inceput prin a-mi spune povestea care ma dusese acolo si el imi
comfirmaca nu este nici un impediment de a fi gazduit. Apoi mi-am exprimat
surprinderea si curiozitatea de nestapanit de a afla ce era acolo, ce se
intampla acolo. Imi raspunse la intrebarea “ unde ma aflu” , simplu: “ te
afli la Eilima- Fartave ,
in capitala domeniului denumit de noi Anidarga. Anidarga este o comunitate umana intr-un areal de cateva hectare care se afla sub ingrijirea si folosirea
celor prezenti. In comunitate sunt familii inrudite intr-un singur sens al
existentei, acela de a cultiva relatii umane, angajament personal,
responsabilitatea exprimarii individuale si respectul neconditionat al
libertatii fiecaruia, relatii pe care le-am conturat explicit intr-un set de
valori comportamentale, unanim acceptate, de noi toti considerate calea nobila
a existentei sau Agramayra. Agramayra nu este un set de reguli sau dogme ci consfintirea
intentiei libere in existenta comunitatii a comuniunii si umanismului.
Agramayra contine si un set de atitudini necesare in luarea deciziilor in
dinamica fireasca a activitatilor curente si directiei in evolutia lor, prin
care toti participa la proiectarea, regizarea si concretizarea lor prin
anganjament liber si responsabil personal. Concretitudinea este tabela noastra
de “ scor’ iar justificarile, explicatiile sunt neavenite, pierdere de vreme.
Schimbul intre comunitate si exterior este totdeauna pozitiv in sensul ca dam
exteriorului intotdeauna mai mult decat primim din exterior si asta
consfinteste dinamica evolutiva libera a comunitatii in raport cu societatea
din afara ei; intotdeauna societatea formala ne este “datoare noua” asemenea
modului in care lumea este datoare
omului fara a-si putea vreodata plati datoriile, ceea ce formalizeaza
libertatea de neingradit a fiintei
omenesti; omul este liber si in esenta si in formal, daruind. Altfel putem
spune ca suntem stat in stat dar ca institutiile statului nostrum sunt femeia
umana si barbatul uman. Asta ne-a pus in situatia de a consfinti in constiinta
fiecaruia ce inseamna “Uman”, astfel ca orice presupunere, asteptare de la
ceilalti , sau cautare sa inceteze.
-
De ce spui ca ma aflu in capitala cand in fapt constat
ca ma aflu intr-o constructie cu functionalitati commune?
-
Cladirea este “capitala”, aici se iau toate deciziile
si se dezbat relatiile din comunitate, este ‘capul” iar noi “gandirea” din el
prin care procesam informatiile si hotaram raspunsurile optime circumstantelor
create de noi insine noua, sau deciziile raportate la circumstantele exterioare. Am organizat
comunitatea ca o reflexie formala a corpului uman si a functiunilor sale si din
acest motiv ‘ea’ este corpul nostrum comun fara conflicte interioare.Cum vezi
suntem oameni obisnuiti care au indraznit sa-si creeze singuri, constienti,
circumstantele existentei proprii sau sa-si organizeze existenta dupa libera
dorinta. Astfel am schimbat un sens al miscarii sufletesti in asa fel ca sa nu
mai alergam dupa dorinte ci dorintele sa alerge dupa noi; ”imi place si mie si
vreau si eu” spun dorintele care ne cauta.
- De ce spuneti ca a-ti conturat clar conceptual de”
uman”?.
-
Este evident ca toti credem ca stim ce inseamna, dar,…,
dupa cum existata trecuta ne confirma , este o cunoastere falsa asociata
nepotrivit fiintei umane.
-
Ce va face sa afirmati asta?
-
Esecul existentei. Toate existentele sunt esecuri caci
degradeaza fiintele. Cunoasterea existentei dupa care functionam si ne
automodelam existentele individuale este degradanta si degradatoare, este in
complet conflict cu dorinta fiintelor, ceea ce arata ca este o cunoastre falsa ; o minciuna cu care fiintele din pacate se lupta invartindu-se intr-un cerc viciat de asa zisa cunoastrea a existentei. Eilima Fartave este spatiul intreruperii acestui cerc vicios, spatiul constiintei elevate sau libere in manifestare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu