Coborând pe altul nu te înalti pe tine!
Autodiminuarea (importanta de sine) si diminuarea celuilalt (revendicarea) nu este semn de intelepciune. Apreciaza darul indiferent de calitatea ambalajului sau. In cele mai neatragatoare ambalaje poti gasi comori de nebanuit sau inchipuit. Ambalajul stralucitor ascunde mai intotdeauna sarpele. Traim in lumea "ambalajelor care vand marfa", nu esti o marfa! Analiza si sinteza nu sunt explorari. Concluzia este fundatura! Lasa deschisa poarta urmatoarei concluzii. Teama de a nu fi "superior" este increderea in inferioritatea sinelui propriu si genereaza critica "caprei vecinului". Expresia de sine sau exprimarea propriilor sentimente si simtiri nu revendica expresia perfectiunii aproapelui. Viata nu este un examen de moralitate si oglindire fidela, nu este copiator. Adevarul a ceea ce este fals releva adevarul de nerostit sau misterul. Misterul exista chiar daca nu este secret! Confundarea copatimirii cu compasiunea si a secretului cu misterul sunt blocajele nevazute in care ne poticnim psihologic temporal. Ceea ce este atemporal (fara inceput si sfarsit) ne elibereaza din orice fel de blocaje, ne scoate din fundaturi.. Inceputul si sfarsitul este simultan, samanta, esenta, adevarul a ceea ce este. Copiii revendica modele si modalitati (căi, rutine) pe care sa le copiezeţ asa i-am educat. Ceea ce stim sigur este ca nu stim, inteleptul o stie. Daca nu ne sperie asta, aservirea inceteaza si cunoasterea evolueaza spre prospetime si creativitate. Viteza gandului este reperul, gandul exprimat si obiectivat instantaneu cu exprimarea lui este reperul. Universul este un gand obiectivat simultan cu sine, singurul gand. Este universul in care noi ne avem existenta si ratiunea ( functiunea acesteia). Este universul in care viata este implicita Lui. Universul conceptiilor despre univers si viata, este un univers abstract, efemer si rece in care exisrenta "Celui viu" este contestata si sacrificata. Viata se releva ca esenta fundamentala universala a carei expresie miraculoasa este constienta din care se naste existenta ca intreg, ca proces de dezvoltare si implinire a aspiratiilor firesti ale fiintelor in constiinta lor. Acest univers este inceputul si farsitul sau. Nu are cauza alta decat el insusi. Stiinta experimentala parcurge lent drumul cunoasterii directe a maestrilor, asa cum am denumit oamenii liberi in constiinta lor. Toti suntem "maestrii", chiar daca ne-am impotmolit in manipularea cunoasterii proprii, in rutina.Si din rutina am facut o "maiestrie". Ne vom plictisi curand, si o vom abandona redeschizandu-ne orizontul. Abandonand modelul sau modalitatea (timpul), redescoperim intensitatea trairii, ne racordam la "tensiunea vietii creative" in care este putin posibil sa ne mai plictisim si unde nu exista blazarea lui "eu stiu, eu stiu, eu stiu" sau al lui "stiam eu ca asa este". Ineditul nu ne plictiseste, ne da aripi.
Autodiminuarea (importanta de sine) si diminuarea celuilalt (revendicarea) nu este semn de intelepciune. Apreciaza darul indiferent de calitatea ambalajului sau. In cele mai neatragatoare ambalaje poti gasi comori de nebanuit sau inchipuit. Ambalajul stralucitor ascunde mai intotdeauna sarpele. Traim in lumea "ambalajelor care vand marfa", nu esti o marfa! Analiza si sinteza nu sunt explorari. Concluzia este fundatura! Lasa deschisa poarta urmatoarei concluzii. Teama de a nu fi "superior" este increderea in inferioritatea sinelui propriu si genereaza critica "caprei vecinului". Expresia de sine sau exprimarea propriilor sentimente si simtiri nu revendica expresia perfectiunii aproapelui. Viata nu este un examen de moralitate si oglindire fidela, nu este copiator. Adevarul a ceea ce este fals releva adevarul de nerostit sau misterul. Misterul exista chiar daca nu este secret! Confundarea copatimirii cu compasiunea si a secretului cu misterul sunt blocajele nevazute in care ne poticnim psihologic temporal. Ceea ce este atemporal (fara inceput si sfarsit) ne elibereaza din orice fel de blocaje, ne scoate din fundaturi.. Inceputul si sfarsitul este simultan, samanta, esenta, adevarul a ceea ce este. Copiii revendica modele si modalitati (căi, rutine) pe care sa le copiezeţ asa i-am educat. Ceea ce stim sigur este ca nu stim, inteleptul o stie. Daca nu ne sperie asta, aservirea inceteaza si cunoasterea evolueaza spre prospetime si creativitate. Viteza gandului este reperul, gandul exprimat si obiectivat instantaneu cu exprimarea lui este reperul. Universul este un gand obiectivat simultan cu sine, singurul gand. Este universul in care noi ne avem existenta si ratiunea ( functiunea acesteia). Este universul in care viata este implicita Lui. Universul conceptiilor despre univers si viata, este un univers abstract, efemer si rece in care exisrenta "Celui viu" este contestata si sacrificata. Viata se releva ca esenta fundamentala universala a carei expresie miraculoasa este constienta din care se naste existenta ca intreg, ca proces de dezvoltare si implinire a aspiratiilor firesti ale fiintelor in constiinta lor. Acest univers este inceputul si farsitul sau. Nu are cauza alta decat el insusi. Stiinta experimentala parcurge lent drumul cunoasterii directe a maestrilor, asa cum am denumit oamenii liberi in constiinta lor. Toti suntem "maestrii", chiar daca ne-am impotmolit in manipularea cunoasterii proprii, in rutina.Si din rutina am facut o "maiestrie". Ne vom plictisi curand, si o vom abandona redeschizandu-ne orizontul. Abandonand modelul sau modalitatea (timpul), redescoperim intensitatea trairii, ne racordam la "tensiunea vietii creative" in care este putin posibil sa ne mai plictisim si unde nu exista blazarea lui "eu stiu, eu stiu, eu stiu" sau al lui "stiam eu ca asa este". Ineditul nu ne plictiseste, ne da aripi.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu