intelepciune!

Barbatul intelept cauta singuratatea unde gaseste fericirea de a fi singur, iar hotararile lui sunt nascute din samanta fericirii si aduc bucurie si implinire comunitatilor cu care convietuiesc. Femeia inteleapta intelege asta si asteapta cu smerenie ca barbatul sa-i impartasesca hotararea sa care aduce armonie, ca apoi, sa treca la materializarea in comunitate a acelei hotarâri.

Barbatul genereaza dinamica comunitatii pe nivele noi din ce in ce mai ordonate, iar femeia este aceasta armonie si ordine in comunitate, este cea care obiectiveaza prin comportament si fapte dinamica armonica a comunitatii. Barbatul genereaza miscarea , femeia trupul ei. Barbatul este oglinda femeii iar femeia oglinda barbatului; Ceea ce barbatul are, femeia este. Fara acesta responsabilitate nu exista autocorectie si evolutie a comunitatii umane. Natural, in relatia barbat-femeie nu exista conflicte nici concurenta cand fiecare isi cunoaste functiunea si rolul in armonia universului perceptiei; orice conflict intre barbat si femeie este generat de pervertirea relatiei naturale. Aceasta pervertire este desconspirată de tendintele dominatoare in relatie; fiecare vrea sa conducă, sa hotarasca iar celalat sa-l urmeze sau supună; relatia este pierduta prin pierderea dinamicii si intensitatii ei si se transforma in lupta pentru putere personala in cuplu. In acest joc al razboiului nu castiga nici un combatant, pierd amandoi. Este jocul x si o, fara castigator cand ambii cunosc jocul si sunt atenti la el; practic este o pierdere de vreme, de existenţă. Atitudinea este ipoteza problemei, datele problemei care nu se discuta, fundatia pe care se construieste ceva. Acesta "informatie-ipoteza-fundatie" care "nu se discuta", este lipsa comunicarii sau transparentei dintre parteneri careia ii pica victime amandoi; este fundalul din care se naste conflictul. Premeditarea relatiei ,dinainte ca ea sa existe, este sursa acestei situatii de "razboi al sexelor"; acestă premditare este concretizată in suma traditiilor si cutumelor referitoare la relatia barbat-femeie, trecutul erorilor din relatii, trecutul sau amintirea conflictelor si tradarilor anterioare a relatiei naturale. Lupta pentru pastrarea relatiei conform cutumelor, tot razboi este. Cand constienta relatiei este nascuta (sau este vie), atunci firesc si fara efort toate pervertirile ei inceteaza, asa cum o minciuna nu te mai poate păcăli odată descoperită, pervertirile relatiei naturale sunt evidentiate ca ipoteze false, iar a porni de la acele cutume traditionale naste doar falsităţi si degradari pe care partenerii hotarăsc să nu le mai hrănescă. Partenerii isi cunosc unicitatea si functiunea unica in relatia dintre ei, ii da curs si nu se mai amesteca peste functiunea celuilalt pastrandu-si cu sfintenie unicitatea sa. Amestecul sau interferenta dintre sisteme complet diferite, ca atare complete, intregi, produce degradarea sistemelor. Compatibilitatea este generata de respectul neconditionat a fiecarei specificitati complete in sine. Aceasta este semerenia relatiei, compasiunea activa, vie in relatie, iubirea vie, inima relatiei. Daca nu credeti nu este nici o problema, puteti explora si verifica prin propriile atitudini si fapte, premeditand relatia (interes) sau fară. Renuntati la conceptual de “jumătate” care cauta alta “jumătate”, sunteti intregi si compleţi, nu aveti nevoie sa vă completati cu ceva exterior vouă, fiinţă sau lucru. De cate ori ma intreba cineva daca sa se casatoresca sau nu (oficializarea sau comunizarea unei relatii sau interes), intreb la randul meu "de ce vrei s+o faci?" si orice motivatie primesc, invit pe cel care mă consultă să nu o facă. Nu exista relatie din interes ci doar interesul. Cand exista relatie nimeni nu intreba ce sa faca, simte si stie cu toata faptura lui ca nu are importanta oficializarea sau promovarea in comunitate (lauda de sine) a relatiei, ci existenta ei. De cele mai multe ori oficializarea relatiei generează invidia si dusmania celor fără, ca atare este bine sa nu etalati ceea ce ceilalti nu au. Relatia implică fara rezerve intimitatea, farmecul intimităţii. Asa cum intim insemna nu public, adica nu se pot amesteca fara degaradarea reciproca cele doua aspecte existentiale, nu facem sex public, nici iubire public. Faptul ca astazi pornografia si televizorul face publică lipsa intimitatii manifestarilor sexuale sau intimitatii, insemna ca sexul nu mai exista ca realitate intima ci doar ca interes al cuiva. Interes comercial sau de manipulare si control sau vampirizare a energiilor tineretii fiintelor. Sexul nu mai are nimic de a face cu dragostea, cat de iubire ce sa mai zicem. Asta explica si lipsa oricarei impliniri sexuale manifeste, explică frustarile sexuale masculine si feminine televizate continuu chiar daca vip-urile tv. cred ca nu se văd. Sexul este manifestarea intimitatii (relatiei vii, comuniunii, adevaratul sex implinitor si nascator este in afara constientului, intim si fata de constiintă), iar daca a ajuns public insemna ca nu exista realtie, intimitate, adevar, ci doar interese. Interesul ca sursa a actiunilor intr-o colectivitate de doua sau mai multe individualitati este marturia pervertirii gandirii si constiintelor umane, a pervertirii relatiei naturale barbat-femeie. Barbatul si femeiea sunt iyn-ul si yang-ul, cele doua aspecte complet diferite si prin acesta unice care alcatuiesc monada creatiei si sursa a tot ceea ce este, (implicit intre ele exista intimitate, relatie, iubire si tăria care le sustine). Desigur ca a reflecta pervertirile relatiei barbat- femeie este spumos si distractiv, daca nu confundam mizeria cu adevarul. Cand facem acesta confuzie, reflectarea pervertirilor se transforma in reactii si revolte, in reprimare si negare, in lupta legislativa sau cu bîta impotriva lor, adica o altă pevertire care se naste din analiza sau reflectarea pervertirii, ceea ce insemna ca am reactionat si am "devenit" revoltat, iar revoltatii sunt la fel de pervertiti ca cei impotriva carora sunt. A vedea intelepciunea intimului nevăzut, sublimului insezizabil, a recunoaste macar naivitatea asa zisei cunoasteri a sexului (cel mult a organului sexual), a intimitatii, este recunoasterea inefabilului si convietuirea cu el.

________________________________________
Nu sunt un poet, nici literat, dar cunosc traind fara echivoc faptul, ca sentimentul nu poate fi exprimat decat artistic, iar artistic insemna delicat.. Cand un sentiment traieste in noi nu putem sa+l exprimam decat artistic, sau sa+l traim in intimitatea lui lasandu-l sa se exprime singur fara interventia constientului intelectualizat sau ratinalizat mecanic in exces. Cu alte cuvinte, in intimitate (sex) gandirea (memoria, stiinta) face natura de ras. Desigur ca cei puţini si fericiti inteleg nevoia celor ce au inlocuit sentimentul cu emotia si intimitatea cu spectacolul. Inteleg ca decat de loc e bine si asa, dar evolutia societatii se realizeaza prin evolutia indivizilor ei, iar pentru individ nu exista decat decadere sau involutie in lipsa intimitatii, a misterul inefabil a ceea ce este relatia universala din univers, din imensitatea in care traim sau ne facem că traim, căci de existat nu avem incotro si asta ne sperie, ne sperie perspectiva trarii la nesfarsit a rutinei nemultumirii, neimplinirii. Ce este sigur gresita, este directia in care au fost orientati oamenii sa caute asta, (implinirea si pacea launtrica), metodele controlului sau autocontrolului imposibil de realizat, metodele acumularii de putere personala sau obiecte, mijloace, adica orientarea in care premiza este ca ceea ce cautam se gaseste in afara constiintei, stiintei si puterii noastre, trebuie sa "obtinem" cand in fapt este ceea ce avem de la inceput, ceea ce suntem de la inceputul timpului, cunoasterii. Aceasta "orientare intentionat gresita" a generat fragmentarea si degradarea umanitatii. Asa cum exista in natura bacterii, insecte, etc, care se hranesc cu energia descopunerii unor corpuri parasite de constienta lor (moarte), tot asa cei care au orientat gresit umanitatea in gandirea si cautarea ei si au produs degradare sociala si corporala, oare nu se hranesc cu energiile descompunerii? Cine se hraneste la nivelul consriintei si stiintei noastre cu astfel de energii? Fantomele, amintirile, emotiile? Acestea trebuiesc vazute ca energii amorfe, fara forma clara si stabila. Oare vor sa se reincarneze pe seama incarnatilor?:),:),:) Omenirea a fost indreptată intr-o fundatura, sa se hraneasca din amintiri si amintirile sa se hraneasca din omenire; este cercul vicios din care iesim astazi. Astazi are 24 de intelepti pe care daca-i ascultam vom intelege pacaleala. Adam si Eva (in intelegerea mea creierul individual (constientul)si planetar (inconstientul) se trezesc astazi, cosmarul ipocriziei inceteaza.