Nu este paradoxal ca scriind pe blog
implica faptul ca cineva lectureaza si in acelasi timp sa scriu despre
pericolul lecturii?
Tocmai pentru ca lectura are capcanele ei
scriu despre asta. Despre ce capcana vorbesc? De capcana acumularii de
informatii. Noi cand citim, vedem in acelasi timp situatii sau scenarii sau
personaje in care, sau in locul carora
ne-ar place sa fim, sau invidiem. Acestea sunt alegeri inconstiente si le
denumesc asa pentru ca nu ne dam seama ca sunt alegeri, sau decizii pentru noi
care la un moment dat se dovedesc a fi surse de nemultumire si neimpacare cu
situatia in care suntem, sau rolul pe care-l jucam, genereaza conflict interior. Mai mult chiar, cand facem
aceste alegeri pe criteriul placerii si nemultumirii in fata statutului sau
situatiei prezente, riscam ca atunci cand ne eliberam de neplacere aceste
alegeri sa-si deruleze scenariul ravnit la un moment dat si neconform cu
prezentul nostru. Si astfel important devine un statut inconstient in care ne
aflam pentru ca uitam momentul alegerii statului respectiv si care pare
misterios si neconform din nou cu dorinta prezenta. Exemplele din traire,
din viata sunt edificatoare pentru o explicatie sau afirmatie si va relev
exemplul unui om care se afla la un moment dat intr-un necaz sau nemultumire de
sinele sau nevazut, neperceput dar foarte explicit nemultumit de situatia
manifestata pe toate planurile emotionale, senzoriale si conceptuale si sociale. Cu alte
cuvinte nemultumit de “locul” unde se afla, sau ce si cum se afla in constiinta
sa. Dupa cum va dati seama fac o translatare de la manifestare sau situatia din perceptia individului prin
aducerea in constiinta a constiintei care o contine. Constiinta este putere
nemodelata, pura, iar situatia perceputa este modelarea continuta si in care se
afla sau locuieste constiinta specifica sau individuala, povestea-casa-loc in
care se afla. Sa spunem ca acea constiinta specifica sau individuala a
“sfintit” “locul”, l-a vindecat, iar probelemele locului elucidate si incetate
fiind, lipsa lor se reflecta in starea de bine, starea naturala de libertate, de
implinire sau impacare cu sine si pacificarea constiintei sale, pacea inimii si
a gandirii sale. In acel moment inefabil, la suprafata constiintei sale
specifice se ridica o alegere inconstienta facuta pe criteriul placerii ca
reactie la situatia prezenta neplacuta din momentul alegerii. Scenariul si
pozitia personala din scenariul lecturat, respectiv cel in care i-ar fi placut sa fie in
acel moment si se prezinta in constiinta sa ca o “datorie” de care nu s-a achitat
si pe care trebuie s-o resolve. Nu –si aminteste ca era o alegere reactiva intr-un moment trecut lecturat si irrelevant situatiei prezente, uita pur si simplu ca in
presentul pacificat nu mai are nici o datorie sau responsabilitate fata de
trecutul pacificat deja. Memoria ii releva de fapt ceea ce a acumulat acolo ca
dorinte. Uita ca o dorinta il adusese in locul conflictual al neplacerii si nemultumirii de sine si situatia sa. Uita ca este in starea naturala de bine si
ia drept buna o noua problema, sau scenariu si rol in care are de rezolvat ceva
ca datorie, se "delaseza lateral" si nu in profunzime in consriinta sa. Astfel isi pierde pacea dobandita cu greu prin contactul cu profunda sa naturala realitate si intra intr-o alta
modelare a constiintei prin interpretare sau conceptualizare de catre o alta
constiinta specifica. Practic incepe sa repete ceea ce a facut sau cum a
actionat maret (ca de aia ne-a placut) cineva intr-o situatie individuala, alta
decat aceea traita in momentul alegerii. De aceea este denumirea de copil de la
copiere ca actiune. Copierea inseamna repetare, multiplicare sau clonare. ‘ noi
clonam mental pe altii uitand ne propria existenta individuala, ignorand-o
chiar, ne asuman responsabilitati care nu ne apartin, dar pe care le-am captat
prin criteriul placere in propria memorie, le-am arestat si retinut. Intreaga cunoastere
imagistica si de actiune este in memorie si este memoria noastra. Daca am incepe
sa retraim, sa copiem tot ce este acolo ca scenariu, experiente si solutionari,
nu am sfarsi vreodata pana am muri, separandu-ne de corp, dupa care nu am mai
avea ce sa facem. Am fi niste xeroxuri
mentale si emotionale, iar acest statut din constiinta este refuzat de
propria constiinta specifica si totala si este sursa tuturor nemultumirilor
indifferent de justificarea sau explicatia cauzala falsa pe care le-o dam.
Acumularea de informatii sau dorinte prin dublarea lor individuala este o
povara ignorata sau inconstienta. De ce spun “dublare”? Pentru ca evidenta ne
arata ca memoria nu este personala sau individuala ci colectiva, omenirea, suma
acumularilor intregii omeniri de experiente si trairi si intelesuri, iar acesta
memorie naturala este chiar corpul nostru ( c.d. pe care este comprimata,
compactata sau materializata intrega cunoastere a vietii universului nu numai a persoanei) care
exprima in gandire cunoasterea sau memoria. Evidenta spune ca gandirea sau
reflectarea, reelevarea trecutului acumulat ca si cunoastere nu este altceva
decat un process in materie, sau memoria universului, iar formele sunt
comprimari ale acestor informatii in sfera carora, forma umana este reflecsia
intregii creatii sau cunoasteri ale inteligentei ceratoare. Inteligenta apartine perceptiei si nu gandirii, desi se exprima in gadire, sau oricare alta forma a informatiei vazute sau nevazute, dar sigur percepute. Putem spune ca gandirea este copilul inteligentei. Inteligenta nu are o cauza dar gandirea da.21 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu