viata in cuplu VII-b

Pasul doi este maximizarea propriei persoane sau constiinte, prin promisiunea solutiei pe care doar ”eu o detin”. Autopromovarea sau lauda de sine este moda zilei, pentru ca sperietoarea cu terorismul si criza inventată a realizat primul pas, debusolarea si infricosarea in fata zilei de maine, disperarea in fata lipsei de solutii.
Alt exemplu clar al acestor cai ale ţepelor sunt reclamele: “Nu stiati ca exista acarieni si ce periculosi sunt si ca numai Rainbow este solutia?”, “Fa o schimbare in vita ta si aboneaza-te la dracu”, etc. astfel se obtine controlul pe scurta durata, iti controleaza actiunile si păcăleala continua mereu; tocmai pentru ca se dovedeste ţeapa, vrem alta. In relatiile de cuplu ferocitatea promisiunilor fără acoperire este extrema; pentru că nu –ţi vor doar banii, ci şi pe tine. Este o prelungire a religiei care se bucura de ascultare din teama de viata si care face cele mai “marete” si stupide promisiuni: viata eterna, fericirea, etc. dupa moarte. Religia nu-ţi da nimic in afara promisiunilor şi-ţi ia totul; macar rainbow iti dadea un aspirator la supra prêţ. La fel si in speranţa cuplului sunt aceleasi promisiuni: "dragoste pana la moarte, siguranta pana la moarte, etc." Va-ţi intrebat vreodata de ce se promite pana la “moarte” in cazul cuplurilor si “dupa moarte” in cazul religiei?! Oare nu aceste promisiuni ne aservesc lor pe tot parcursul, complet!? O.K. sunt frumoase, nu am ce zice, dar intrebarea mea este, de ce nu sunt respectate?! Nu vrea, sau nu poate cineva?! Oare intrega noastra suferinta nu este generata de continua asteptare ca aceste promisiuni sa fie ţinute!? Adica, dragoste pana la moarte si fericire veşnică dupa moarte!? De ce nu trăim asta? Pentru ca este “o ţeapa”. Ţeapa care ne face sa aşteptam să primim toate acestea, in timp ca dam ţeparilor toate acestea. Nici o ţeapa sau ţepar nu poate să ne dea, ceea ce numai noi suntem in stare să dăruim. Fără exaltare (este normalitatea) afirm ca noi suntem fiii celui prea inalt (pentru vulpi), prin care El, ne daruieste toate acestea, cand noi le daruim sau lăsăm sa curga prin noi. Cand lasam viata sa curga prin noi, suntem toate acetea. Idealurile sunt ţepele, introduc doar nemulţumire şi moarte in existenţă cand una cu viaţa este. Nu poţi obţine in viitor ce doar acum exista, nici ieri, nici maine. Daca acum nu există, ori esti plecat de acasă la “dracu in praznic” (adica in propria amagire), sau “tras in ţeapa” asteptarilor (sperantelor) si cautarilor (metodelor de regasire de sine). Este evident umorul situatiei si mereu ma minunez cum poate păcali atâta omenire? Nu aşteptati de la mine “solutii minune” pentru viata de cuplu, altele decat: sunteti chiar voi solutiile. Traiţi-vă aşa cum sunteti spontan si sincer, faceti tot ce simţiţi lăuntric că este bine si corect si nu veti avea vre-o problema. Toate problemele sunt minciunile pe care le spuneţi şi falsele promisiuni acoperite doar de speranţe. Nu va lăsati pacaliţi de “cererile de promisiuni”, că va-ţi ars. Cine cerşeşte o promisiune nu iubeşte. Promiteţi punctual (lucruri pe care sunteti siguri ca le puteti realiza intr-o oră-două, maxim in timpul zilei de astazi), ceea ce sunteti siguri ca puteti onora; si asta numai dupa ce a-ti meditat profound la ce va angajati si faceţi. Amagirea ca puteti orice, nu este sustinuta niciodata. Ce fel de adevar gasiţi in afirmatii de genul: “nu pot trai fără tine !”, “te voi iubi pană la moarte !”, “imi dau si viaţa pentru tine !”, “daca ma parasesti, ma omor!”, etc. Nu poti face astfel de promisiuni numai daca te inchipui si premeditezi, ca “proprietarul sau stăpânul iubirii si vietii, aroganţa maxima.” Acesta este amagirea din relatiile de cuplu si aceste relatii bazate pe o minciuna (aroganta) nu pot fi decat mincinoase si cu consecinte dureroase si la extremă criminale, autodistructive (in prostitutie relatiile sunt “pe faţa” de proprietate, sclavagiste).