proiectul "campul de manifestare"(I)

Spuneam, in tema de proiect, ca acest camp de manifestare al paradigmei, este sentimentul (sufletul), ratiunea (mintea), fapta (corpul), individual (comunitatea), tacerea (energia). Am scris aceste consideratii,



care sunt esalonate ca repere separate, pentru ca nu exista un cuvant care sa le exprime impreuna, simultan, altul decat cuvantul om. Dar cand folosim cuvantul om, il subantelegem ca pe o justificare a tuturor esecurilor comportamentale si mizeriilor reactiilor emotionale( eh!.., e si el, om). Aceasta din urma descriere, indulgenta a semnificatiei cuvantului om, este consecinta pervertirii continutului initial, original, al cuvantului, prin manipularea constiintei, prin informatiile false ale pacatului original (viermele care mananca samanta marului), adica pervetirea originii omului. Este ca si cum, am scoate din priza (sursa energiei sale) un telefon, si l-am cupla la un consummator, spunandu-i telefonului (in exemplul nostru, considerat constient de sine), ca l-am cuplat la sursa (originea) sa. Telefonul ar sta linistit, convins ca sursa energiei sale este consumatorul sau. Este un exemplu grotesc, dar la fel de grotesca este credinta inoculata constiintelor umane, originea lor, pacatul. Pacatul este consumatorul constiintelor, nu originea, sau sursa lor. Omul ca “vierme”, este constiinta viermelui, nu a omului. Interesant este de observat ca, toate aceste pervertiri, au reprezentari simbolice liniare sau filiforme, serpuitoare, si reprezentari formale, animale (din regnuri carora le plac ascunzisurile subterane si se tarasc foarte aproape de suprafata pamantului). Cei ce umbla cu capul in nori, pot calca pe ele. Cele mai multe, au muscaturi veninoase (sau arunca venin pe gura), iar aceste secretii sunt incompatibile cu sanatatea si armonia corpului uman. Daca suntem atenti la ce anume ascultam in mass media, in mod current, la orele de varf, tare greu este sa facem o diferenta, intre consecintele mortale, asupra corpului uman, ale secretiilor taratoarelor si efectele mortale pentru mintea umana, ale secretiilor verbale rostite de  profesionistii domeniilor sociale, politice, militare, etc. Departe de a generaliza, procentul unor astfel de secretii televizate (pentru a ajunge la urechile cat mai multor naivi), este foarte mare. Chiar ce este diferit de ceea ce spuneam mai sus, este cu acordul cenzurii: (paine si) circ. Singul instrument de comunicare directa, care inca nu este 100% cenzurat, este comunicarea directa prin internet. Oamenii mai pot spune cate ceva, celorlalti oameni. Sigur si acest instrument este acaparat sau utilizat perfid de secretiile urii fata de oameni, dar mai scapa cate un film, (La bell vert, de ex.), mai scapa cate un David Ike, cate un Krishnamurti (Maytreia), etc., oameni “fara Dumnezeu”, fara obedienta in fata regnurilor nobile si intunecate ale controlorilor de trafic informational pe planeta. Sa revenim. Ceea ce conturam ca si camp de manifestare a paradigmei, sunt repere cu care ratiunea umana a cazut de accord ca sunt referinte limpezi (verbale a faptului). Asemanator, jaloanele pe o partie de ski, fara a fi partia, o sugereaza intr-un teritoriu vast. Toti vorbim de suflet, care ramane dupa ce murim, dar care este sufletul acum? Prezent pe tot parcursul zilei cu noi? Sau nu exista decat, dupa ce murim? Ramane sufletul! Nu degeaba este folosit termenul si cu semnificatia de… “sufletul…” (adica nimic). Din acest motiv imi explic goana oamenilor dupa devenirea de “nimic”, adica sufletul! Daca ceva exista, exista acum! Il percepem sau nu, asta este alta poveste. Sigur ca il percepem, dar nu recunoastem, nu intelegem ce este pentru ca, este ascuns de valul hipnotic al falsei cunoasteri induse si al virusarii originii emotionale. Sentimentul este totdeauna cu voi si cand el este sufletul, vi-l recunoaste-ti, il puteti schimba, daca nu va convine ce suflet ati facut,  ati slujit , sau ati imprumutat de fapt (teama). Voi sunteti sursa lui, nu viceversa.