tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post7993404555593620278..comments2023-11-02T09:00:48.075+02:00Comments on calea naturala: gandesc deci existIubesc deci Existhttp://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-62837613547971694602014-10-12T19:14:36.840+03:002014-10-12T19:14:36.840+03:00Am fost în concediu o săptămână şi văd că s-a mai ...Am fost în concediu o săptămână şi văd că s-a mai comentat la postarea aceasta. Interesant că s-au atins puncte care mă preocupau şi pe care le-am însemnat înainte de plecare. Le redau aici, mai jos:<br /><br />"Să trec acum la povestirea zilei de ieri. O altă zi în care era cât p'aci, iar, să nu fac ABSOLUT nimic (bineînţeles în afară de consum, că pe ăsta îl faci, fie de faci, fie de nu faci ceva.) Chiar dacă nu mănânci şi locuieşti prin fro' scorbură, consumi timp, că aşa se zice pe la noi: mi-a mâncat timpul cineva sau ceva. Uite de aia cei ce au încercat să atingă nemurirea prin consum zero, post total, nu şi-au atins targetul. Pentru că totuşi mâncau timp sau îşi consumau timpul, până au fost mâncaţi. De timp. Ouroboros, da. Există vreo tehnologie pe lumea asta care să oprească timpul sau vreo maşinărie să ne scoată din timp? Teoretic da, condiţia e ca maşinăria aia să poată atinge viteza luminii. Da' un'te duci, tu, mielule? Ai nevoie de spaţiu. No problem, spaţiu este căcărău, adică cât îi hăul. Dacă spaţiul ăsta imens există, el e acolo ca să îl străbatem. Nu e pus acolo degeaba. Nimic nu e gratuit, asta-i regula jocului, remember? Ne-am asigurat ca, în momentul când ne vom putea deplasa cu viteza luminii, să avem şi unde merge. Putem să străbatem TOT SPAŢIUL doar dacă suntem lumină, dar, chiar şi-aşa, asta ne-ar lua o grămadă de timp, de fapt TOT TIMPUL. QED: Am scăpat de timp, călătoria noastră prin tot spaţiul ne-a luat tot timpul. <br /> Bun, să zicem că mă mai învârt de vreo sută de mii de milioane de ori prin tot spaţiul, că acum nu mai există timp, sau mă rog calc cu timpul pre timp cum ar veni, calc apa în piuă, dar e piua mea! Aşa, am terminat toate revederile, repetat toate plăcerile, deja mă plictiseşte şi adoarme cunoaşterea mea, vreau ceva nou, cunoscutul mă oboseşte, vreau să mă culc în nefiinţă. Nu mai vreau să fiu. End of story! Vreau un sfârşit la toată istoria. Am obosit moral; fizic, am uitat să spun, sunt forever young că am desfiinţat timpul prin viteză şi mers continuu. Ăsta e secretul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte: mersul continuu cu viteza luminii. În lumea fizică. <br /> Dar uzura morală tot apare, zic eu. Cum faci să te menţii proaspăt moral? Păi, să nu ai impresia că le ştii pe toate. Chiar dacă ai văzut tot fizicul, asta nu înseamnă că nu îl poţi vedea cu ochi noi. Universul e limitat dar infinit, ai atins extremităţile, dar el e infinit, asta nu ştiu cum devine, poate fi un fel de: percepţia trebuie exersată, educată şi astfel va percepe noi şi noi aspecte care nu au sfârşit. Da, e vorba de rafinarea percepţiei. Cel mai probabil nu percepţia fizică, aia e limitată, te naşti cu atâtea bastonaşe pe retină, cu un timpan ce poate auzi doar atâţia decibeli şi aşa mai departe. Aici, rafinarea percepţiei are limite date de fiziologic, de construcţia maşinii. Bun, am ajuns şi la maşină, deux et machina sau cam aşa ceva. De fapt şi de drept, nu vrem să ne lase maşina în drum, de aia am cam vrea nemurirea. Există unii mai relaxaţi, ca John Lennon, care văd toată treaba asta cu detaşare: zic ei că a muri e ca şi când ai coborî dintr-o maşină şi ai urca în alta. De ce nu avem toţi această detaşare? Eu nu o am. Ştiu şi de ce. E nevoie de bani şi cînd pleci dintre noi. Am plecat dintre noi. Plec dintre noi. Deocamdată trebuie să plec în concediu, dar tot între noi vom fi. Nu vom fi însă şi dintre noi. N-a venit timpul. Teoretic l-am desfiinţat uşor. Practic, zicea cineva, este şi mai uşor.<br />Trebuie să precizez de ce ziua de ieri nu a fost o zi în care nu am făcut absolut nimic (în afară de consum). Pentru că am citit textele unui prieten ce m-a pus iar în priză să scriu. Întotdeauna a avut efectul ăsta asupra mea. De aceea îi mulţumesc. Viva!" <br /><br />Meden AganAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-47075061368960972242014-10-07T11:19:07.362+03:002014-10-07T11:19:07.362+03:00Nu putem deveni fericiti cand suntem; nu putem dev...Nu putem deveni fericiti cand suntem; nu putem deveni nefericiti cand suntem nefericiti si devenirea de la o stare la alta este o intemediere si conditionare a lor care induce confuzie si dezamagire la un moment dat. Cand sunt nefericit si 'vad' sursa ei propria atitudine rutina si comportament in a relationa, recunosc nefericirea ca o modalitate de a fi cu consecinte specifice emotionale si nu ca pe o 'inexistenta' sau nonindividualitate, din moment ce este Acodrul meu sa fie, acodul faptelor-comportament propriu in existenta. Povestea existentei este mirifica dar ce facem noi in ea este alta poveste, povestea in care traieste fiecare cu al carui acord a uitat ca l-a dat si-l da prin faptele curente ale fluxului acordului sau. "NU sunt fericit" este recunoastrea fericirii a carei amintire ne provoaca cea mai crunta durere. Omul nu va deveni niciodata Dumnezeu, intoarcerea la dumnezeu se releva ca intoarcerea la starea si structura constiintei initiale sau a inceputului creatiei care este omul. Omul evolueaza, creatia evolueaza odata cu el, si asta este posibil numai daca omul este inceputul creatiei; daca ar fi "sfarsitul" asa cum este conceptul gresit, evolutia sa ar fi imposibila , un fapt terminat nu mai poate fi perfectionat este sfarsitul procesului creatiei sale. Cunoasterea de sine este dupa ce omul este si-l considera sfarsitul creatiei sau moartea ei.- omul se desavarseste pe sine si creatia nu are sfarsit. Omul ca final al creatiei este consumator si functioneaza pe bateria impulsului procesului creativ care l-a exprimat ,adica se autoconsuma, consuma energia expresiei sale risipind-o in expresii instrumentale artificiale ale muncii in existenta; instrumentele raman si omul se sfarseste. Rationalul este ordinea- ordinii creatiei- irationalul dezordinea care destrama, viruseaza, entropia. rebuturile se recircula prin irational si creatia se recreaza pe nivele ale ordinii din ce in ce mai inalte ca sens de aproape de ordinea ordinii care nu poate fi atinsa de "ordinile" concepute de noi care se reveleva ca efemere si superficiale sau umbrele ordinii creative. Aceasta intelegere releva situatia nu ca o neputinta ci ca pe un garant al libertatii si regenerarii creative sau dinamicii fara sfarsit a procesului universal al existentei.Fiecare nou copil ce apare in constienta si perceptia omenirii este o noua celula vie a sa, celule tineretii sale din ce in ce mai puternice si ordonate, adica inteligente ca expresie a inteligentei universale corporalizate ca dinamica evolutiva si nu ca perfectiune statica, rigida, "moarta". <br />Revenind la inceputul verbului englezesc, romaneste exista o intrebare revelatoare a ceea ce fiecare vrea sa fie(angajeaza vointa proprie) : De dragul cui fac ce fac, gandesc ce gandesc, simt ce simt? Fiecare raspuns sincer este o inavaluire a raspunsul-acord,dat si iutat- il justifica si acesta transforma intrebarea si raspunsul in cerc vicios din care este greu sa iesim dar nu imposibil daca dam consecintelor raspunsul. raspunsul adevarului a ceea ce este este la vedere si greu de formulat lingvistic, este o constienta si o responsabilitatepe care numai tu ti-o poti da tie ca har care te face sa ai un cuvant de spus in lumea aceasta antirationala. Antiratiunea este decadera ca modalitate a acestei societati decadente al carei izvor si victima suntem.Iubesc deci Existhttps://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-10941260850184001382014-10-07T11:07:20.057+03:002014-10-07T11:07:20.057+03:00Cu ce esti de acord sa fie- acordul ratiunii . cre...Cu ce esti de acord sa fie- acordul ratiunii . credinta se releva ca acod pe care-l dam unei posbilitati existentiale care nu este in perceptia noastra sau corporalizata obiectiv dar cu care ratiunea este de acord; credinta irationala este superstitie si nebunie;"moartea ratiunii creeaza monstri". Un exemplu de acord pe care ratiunea il aduce in manifestare este acordul neconditionat pe care-l imbratisam cu 'libertatea, sanatatea, frumusetea , tineretea, abundenta, iubirea' dar aceste "acoduri" nu sunt nume de lucruri ci fundamente vibrationale existentiale ale intregii creatii. Irationala este condtinonarea sau intermedierea obiectivarii acestor trairi prin instrumentarea tehnologica sau a gandirii transformandu-le in "efectele" activitatii "intermediarilor" si intermedierii, fapt care ce se reflecta in perceptie ca efemeritate si conditionare a "trairilor-efecte' de activitatile intermediarilor lor, Fara sa contientizam ca aceste intermedieri sunt eforturi rutine care au morbiditate conditionand efectele si accesul direct al fiintelor la esentele si fundatiile originare ale existentei lor; Un copil este sanatos, frumos, iubitor,etc, fara sa -i fie intermediate aceste 'stari' de activitatile lui sau parintilor sai. cand ne dam acordul (sa fie) unor modele existentiale sau modalitati temporale (*cunosterea psihologica- model comportamental) ne dam acordul "intemedierii" de propriile fapte si tehnologii a trairilor proprii naturale si desavarsite. Iubesc deci Existhttps://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-85569400521874305212014-10-07T02:27:42.991+03:002014-10-07T02:27:42.991+03:00A crede se spune si "to believe". "...A crede se spune si "to believe". "To be" - a fi, "lieve" - bucuros, cu draga inima, de bunavoie.<br /><br />Gil<br />:-)Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-43108686817521117052014-10-02T12:35:36.948+03:002014-10-02T12:35:36.948+03:00Asa este ! intrebarle tale releva incongruenta teo...Asa este ! intrebarle tale releva incongruenta teoriei (gandite) si a practicii acelei teorii(corporalizarii ei). Popular spunem ca "teoria ca teoria , practica ne omoara". In minte putem crea o insiruire logica, rationala care conduce la un rezultat, dar in practica putem urma acea insiruire logica doar in domeniul organizarii si modelarii materiei pentru a obtine un instrument si am dezvoltat o minte colectiva care in acest domeniu al modelarii materiei si energiei poate rezolva orice problema practica, tehnologia. In domeniul organizarii fiintelor sau coroborarii energiilor lor, teoria nu mai functioneaza oricat de logica, rational desfasurata in sirul tehnologic al organizarii respective. "Murfy" spune ca orice proiect ajunge in faza confuziei in care se pedepsesc implicatii si rasplatesc neimplicatiiIubesc deci Existhttps://www.blogger.com/profile/02602514642237161845noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7577806640353834765.post-61494272095650312162014-09-29T18:14:32.594+03:002014-09-29T18:14:32.594+03:00În engleză, a gândi şi a crede pot fi exprimate pr...În engleză, a gândi şi a crede pot fi exprimate prin acelaşi verb: to think. Putem afirma că gândirea noastră este credinţă? Uneori, de cele mai multe ori sau mereu? Aceasta este întrebarea. <br />"Sunt ceea ce gândesc" a condus la acea modă a gândirii pozitive prin care eşti constrâns să vezi 'la vie en rose' şi să te simţi vinovat când întreţii gânduri mai aşa şi pe dicolo. Mulţi au crezut (gândit) că prin premeditarea gândului pot obţine un rezultat dorit. Dacă premeditezi rezultatul, nu îl vei obţine. Există o strategie, atac prin învăluire: să te gândeşti la altceva, să faci alte lucruri şi poate-poate obţii acel ceva dorit iniţial dar uitat. 'Poate-poate' însemnând ca rezultatul nu e sută la sută garantat. <br />Şi atunci? <br />Acest text ca o învăluire poate oferi o dezvăluire.<br /><br />Meden AganAnonymousnoreply@blogger.com